ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3864/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 februarie 1996 reclamanta A.E. a chemat în judecată pe pârâții E.A.A. și E.M. pentru a se dispune evacuarea lor din stația de benzină situată în Rm. Sărat, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că deși unul din pârâți s-a retras iar celălalt a fost exclus din societatea S.C. P.C. SRL Rm. Sărat, aceștia refuză să părăsească stația de benzină în care funcționează societatea. Față de caracterul comercial al pricinii, Judecătoria Rm.Sărat a introdus în cauză S.C. P.C. SRL Rm. Sărat în calitate de reclamantă și S.C. E.P. S.N.C. în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1642 din 28 octombrie 1996 Judecătoria Rm. Sărat a admis în parte acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei S.C. E.P. din spațiul situat în Rm. Sărat, luând act că s-a renunțat la capătul de cerere privind despăgubirile și obligând pârâta la plata sumei de 252.050 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea judecătoriei a rămas definitivă în baza deciziei nr. 69 din 23 aprilie 1998 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul pârâților, executarea ei fiind însă suspendată în baza încheierii din 10 august 1998 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 4158/1998. Totodată, în baza deciziei nr. 2280 din 22 septembrie 1998 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis recursul formulat de pârâtul E.M., în nume propriu și în numele societății comerciale pârâtă, și a casat ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre judecare în fond Tribunalului Buzău ca instanță comercială, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. Judecând cauza, în fond după casare, prin încheierea din 10 decembrie 1998 s-a dispus conexarea dosarului nr. 1359/1998 al Tribunalului Buzău (având ca obiect acțiunea S.C. P.C. SRL de revendicare a construcției în litigiu) la dosarul nr. 1375/1998 al aceleiași instanțe. De asemenea, la același dosar s-a dispus, prin încheierea din 14 ianuarie 1999, și conexarea dosarului nr. 2780/1998 al Tribunalului Buzău având ca obiect soluționarea cererii pârâtei E.A. la plata drepturilor cuvenite ca urmare a excluderii din societatea comercială. În fine, la termenul din 9 iunie 1999 s-a dispus și conexarea dosarului nr. 563/1999 având ca obiect despăgubirile solicitate de reclamanta S.C. E.P. S.N.C.

pentru lipsa exploatării spațiului în perioada iulie-august 1998. Prin sentința civilă nr. 978 din 29 decembrie 1999 Tribunalul Buzău, secția comercială, a admis acțiunea conexă în revendicare promovată de reclamanta S.C. P.C. SRL prin reprezentantul său A.E., obligând pârâta S.C. E.P. SRL Rm. Sărat și pe E.M. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie construcția, stație de benzină (compusă din pavilion, 2 rezervoare, o pompă de benzină identificată în raportul de expertiză T.M. și reprezentând elemente ale fondului de comerț al reclamantei) situate în Rm. Sărat. Totodată a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. P.C. SRL pentru evacuarea pârâtei S.C. E.P. SRL ca fiind rămasă fără obiect (în dosarul nr. 1375/1998) precum și cererea conexă formulată de pârâta reclamantă S.C.

E.P. SRL privind obligarea reclamantei pârâte S.C. P.C. SRL la despăgubiri reprezentând lipsa de folosință (în dosar nr. 563/1999, conexat, așa cum s-a arătat, la dosarul 1375/1998). Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea conexă a reclamantei E.A. iar reclamanta pârâtă S.C. P.C. SRL a fost obligată la plata sumei de 4.545.717 lei reprezentând drepturi cuvenite ca urmare a excluderii (dosar nr. 2780/1998). Cât privește cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate parțial, în final pârâta S.C. E.P. fiind obligată să achite reclamantei suma de 11.696.500 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, iar prin decizia nr. 516 din 23 mai 2000 Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, a admis apelul pârâtei S.C.

E.P. S.N.C. din Valea Râmnicului prin reprezentantul său E.M. și a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea conexă în revendicare formulată de reclamanta S.C. P.C. SRL prin reprezentantul său legal A.E. privind imobilul - construcție stație de benzină situat în municipiul Râmnicu Sărat, și a înlăturat obligarea pârâtei S.C. E.P. S.N.C. de la plata cheltuielilor de judecată. Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei E.A.A., reclamanta intimată S.C. P.C. SRL fiind obligată să plătească societății comerciale pârâtă suma de 8.073.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Cu actul înregistrat la 30 mai 2000 reclamanta S.C.

P.C. SRL Rm. Sărat, prin reprezentanta sa A.E.

a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susținând în esență următoarele critici: - hotărârea curții este nelegală deoarece nu a ținut seama că reclamanții nu au revendicat un fond de comerț ci doar bunuri mobile și imobile; - în mod greșit s-a reținut că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune; - instanța de apel a reținut în mod eronat împrejurarea că reclamanta trebuia să formuleze o acțiune în constatare a dreptului de proprietate, o astfel de acțiune fiind deschisă numai atunci când nu se poate solicita realizarea dreptului, ceea ce nu era cazul în speță; - reclamanta recurentă a mai arătat că s-a dovedit cu înscrisuri faptul că a fost edificată construcția, în baza autorizației, ceea ce le conferă dreptul asupra imobilului; - în mod netemeinic s-au luat în considerare actele depuse de pârâte pentru plata impozitului pe clădiri care nu conferă plătitorului drept de proprietate asupra construcției; - instanța de apel a reținut în mod greșit că societatea comercială pârâtă ar fi dovedit dreptul său de proprietate asupra stației de benzină, în realitate fiind aduse doar unele bunuri cu titlu de aport; - totodată, instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică prin aceea că a reținut împrejurarea că dovezile prezentate de recurenți se referă la alt sediu,

când în realitate a avut loc numai o schimbare a denumirii străzii unde se afla stația de benzină; - nici dreptul de proprietate al reclamantei asupra pompelor de benzină nu a fost corect soluționat, ambele părți având fiecare pompa sa de benzină; - împrumutul făcut pentru edificarea construcției a fost achitat doar în parte de S.C. M. SRL, hotărârea instanței de apel fiind netemeinică și sub acest aspect. Recursul reclamantelor este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta. Din actele dosarului rezultă că părțile din proces au constituit în anul 1992 S.N.C. E.T. Rm. Sărat după care, construindu-se stația de benzină, prin contribuția tuturor asociaților, s-a schimbat denumirea și sediul societății în S.C.

P.C. SRL Rm. Sărat. O perioadă de timp societatea reclamantă a funcționat în această componență dar, la un moment dat, pârâtul E.M. s-a retras din societate, iar pârâta E.A. a fost exclusă din S.C. P. SRL, singurul asociat rămas din fosta societate fiind A.E.. Pe de altă parte, cei doi pârâți au constituit în anul 1995 o nouă societate, respectiv S.C. E.P. S.N.C. Valea Râmnicului, aportul asociatului E.M. la înființarea acestei societăți constând în două rezervoare, două pompe benzină și motorină, precum și stația P., ceea ce reprezenta fondul de comerț al societății comerciale reclamante, reflectat de altfel în bilanțul pe anul 1994. În această situație, reclamantele au formulat acțiunea în revendicare a fondului de comerț al benzinăriei, ce formează obiectul litigiului de față, dar, pentru care, în cursul soluționării litigiului au intervenit elemente de natură să conducă cel puțin o parte, la o altă soluție decât cea adoptată de instanța de apel.

În ceea ce privește imobilul - construcția benzinăriei - la dosarul cauzei s-au depus acte din care rezultă că acesta a fost intabulat cu drept de proprietate pentru S.C. E.P. prin încheierea din 17 august 2000 pronunțată de judecătorul de la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Rm. Sărat în dosarul 1002/2000. Ulterior, acest imobil a fost trecut în proprietatea altei societăți comerciale, în urma licitației organizate de Administrația Finanțelor Publice Rm. Sărat pentru executarea unei creanțe în sumă de 2.316.921.077 lei derivând dintr-un proces verbal de contravenție întocmit de garda financiară în sarcina societății comerciale debitoare S.C. E.P. S.N.C. Pe de altă parte, pentru unele bunuri mobile ce alcătuiau inventarul benzinăriei s-au depus acte ce n-au fost avute în vedere de instanța de apel, respectiv sentința penală nr. 714 din 8 decembrie 2000 a Judecătoriei Rm.

Sărat (rămasă definitivă prin respingerea apelului inculpatului) prin care intimatul pârât E.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals, reținându-se că adeverința nr. 248 din 17 septembrie 1998 emisă de S.C. S.A. și folosită de pârât în dosarul comercial nu reflectă realitatea. Într-adevăr, din considerentele deciziei instanței de apel (criticată prin prezentul recurs) s-a reținut contribuția exclusivă a pârâtului E.M. la achiziționarea celor două rezervoare de combustibil, conform adresei nr. 248/1998 a S.C. S.A. S.A., dar, atâta timp cât prin sentința penală s-a reținut în mod irevocabil că actul în discuție este fals, fiind anulat prin dispozitivul hotărârii penale, se impune casarea deciziei curții de apel pentru ca aceasta să examineze motivele de apel și pretențiile reclamantelor în raport de toate aceste împrejurări intervenite după pronunțarea hotărârii criticate.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va examina cauza sub toate aspectele, având în vedere situația nou creată după rămânerea definitivă a hotărârii, atât în ceea ce privește imobilul dar și în ce privește bunurile mobile care au făcut parte din patrimoniul societății. Sub acest aspect, urmează a fi avută în vedere și împrejurarea că, deși cu prilejul licitației a fost înstrăinată doar construcția, din fondul de comerț al S.C. P.C. SRL au făcut parte și alte bunuri importante a căror situație juridică trebuie elucidată cu ocazia rejudecării, cu luarea în considerație și a rapoartelor de expertiză întocmite cu ocazia judecării în fond (expertiza F.I. sau I.M.) care au avut ca obiectiv evaluarea activelor în vederea partajării lor.

Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului doar în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ori, în decizia recurată acestea nu au fost stabilite pentru motivele arătate mai sus. Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantelor va fi admis în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, cu luarea în considerare a celor de mai sus și cu menținerea dispoziției din decizie prin care a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei E.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.C. P.C. SRL Rm. Sărat și A.E. împotriva deciziei nr. 516 din 23 mai 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.