ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4311/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 347 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului S.G. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 74 – art. 76 C. pen.

A fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a disjuns latura civilă a procesului, iar prin sentința penală nr. 14 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului Mehedinți inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de prestație periodică lunară pentru minora D.C.M. începând cu data pronunțării și până la majoratul minorei, precum și la suma de 9.500.000 lei cu titlu de prestație globală pentru perioada 25 iunie 2001 – 30 ianuarie 2003.

A mai fost obligat la plata sumei de 30 milioane cu titlu de daune morale către partea civilă D.A. și D.C.M.

În sfârșit a mai fost obligat inculpatul la plata parțială a cheltuielilor de înmormântare și pomenirilor ulterioare de 10 milioane lei către D.M. și A. și 7.200.000 lei cheltuieli de parastas de la 6 luni la un an.

S-a respins cererea formulată de partea civilă D.A. de acordarea prestației periodice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în ziua de 25 iunie 2001, victima D.N., s-a deplasat către domiciliul inculpatului S.G. sub pretext că îl va tunde ocazie cu care urma să-i ceară explicație față de unele afirmații calomnioase făcute de acesta la adresa sa.

Ajuns, victima a cerut un litru de țuică pentru a face o pomenire tatălui său, pe care însă a consumat-o cu inculpatul și soția acestuia. După ce au consumat litrul de țuică cei doi au ajuns în stare de ebrietate, situație în care victima a cerut încă o sticlă de țuică pe un ton ridicat și cu cuvinte indecente adresate soției inculpatului, situație ce l-a determinat să-i aplice o lovitură puternică în cap, doborându-l, după care i-a aplicat lovituri cu pumnul și picioarele în abdomen. La intervenția soției inculpatului, ca acesta să părăsească locuința, victima i-a aplicat lovituri peste față, ceea ce a determinat-o pe aceasta să părăsească locuința pentru a cere ajutor.

Victima a refuzat să părăsească locuința și dimpotrivă și-a continuat atitudinea reprobabilă, intrând într-o cameră unde a urinat pe pat și apoi să se culce în altă cameră. Inculpatul speriat că victima se va trezi și va deveni și mai violent, a luat un baston cu care i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului și apoi lovituri repetate pe tot corpul, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul. La cca. 2 ore, inculpatul a transportat corpul victimei cu ajutorul unei roabe, aruncându-l în râul din apropierea morii, proprietatea sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a cerut aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen. și reducerea pedepsei și părțile civile care au cerut majorarea despăgubirilor civile și a daunelor morale.

Prin decizia penală nr. 306 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și a dispus reducerea pedepsei aplicate acestuia prin reținerea circumstanțelor atenuante de la 12 ani închisoare, la 8 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții și respingând ca nefondate apelurile părților civile și a inculpatului pe latură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen.; greșita deducere a prevenției de la 1 noiembrie 2001 în timp ce arestarea a avut loc la 21 noiembrie 2001 și în sfârșit greșit s-a judecat cauza fără citarea părților civile Institutul de Medicină Legală Craiova și Universitatea de Medicină.

În susținerea orală procurorul arată că înțelege să susțină numai primul motiv de recurs.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpatul a agresat victima sub imperiul unei puternice stări de tulburare determinată de conduita nepotrivită a victimei care a răspuns ospitalității gazdelor cu injurii invective și chiar lovituri.

Avându-se în vedere pe lângă împrejurările concrete de săvârșirea faptei trebuie avute în vedere și datele personale ale inculpatului care se află la prima încălcare a legii, în precedent a avut o conduită bună, instanța de apel făcând o corespunzătoare dozare a pedepsei, încât nu se justifică majorarea acesteia.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins, ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 306 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul S.G.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 21 noiembrie 2001, până la 8 octombrie 2003.

Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.