ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5477/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 15

mai 2003 a Tribunalului Caraș - Severin, inculpatul T.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută

de art. 174 C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., pe timp de 6 ani, după executarea pedepsei, în condițiile art. 66 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării sale preventive de la 18 august

2002, la 15 mai 2003.

S-a constatat că M.V. nu s-a

constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 14 alin.

(1) lit. b) și alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 17 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 348 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., inculpatul a

fost obligat să plătească minorului M.E. o prestație periodică lunară în sumă

de 650.000 lei cu începere de la data comiterii faptei, 16 august 2002 – până

la împlinirea vârstei majoratului de către acesta.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 11 milioane lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de

300.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 16 august 2002, în

urma unei discuții contradictorii cu concubina sa M.I., inculpatul T.C. a

lovit-o de mai multe ori cu pumnii, a izbit-o cu capul de pereți, a lovit-o cu

cuțitul în zona picioarelor și a strâns-o de gât, cauzându-i decesul.

Din raportul medico-legal de autopsie

nr. 188 din 18 august 2002, din 22 octombrie 2002, întocmit de Serviciul de

medicină legală al Jud. Caraș Severin rezultă că moartea victimei M.I. datează

din 17 august 2002 și a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare.

Leziunile de violență de la nivelul feței, craniului, membrelor superioare,

toracelui și abdomenului s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu

și de corpuri contondente.

Leziunile de violență de la nivelul

gambei drepte au putut fi produse prin lovire directă și repetată cu un corp

tăietor-înțepător. Leziunile de violență de la nivelul gâtului s-au putut

produce prin sugrumare cu mâna.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire,

planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.E., S.M.,

Ș.L., C.M.G., D.I., F.R., declarațiile inculpatului care a recunoscut

săvârșirea infracțiunii de omor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 283 din 23 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

În temeiul prevederilor art. 160

d

C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu 30

zile și s-a dedus durata arestului preventiv la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000

lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.; în subsidiar, s-a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este fondat.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului T.C., faptei comise de

acesta dându-i-se încadrarea juridică legală și temeinică.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că victima M.I. a suferit un număr de 24 leziuni

peste tot corpul; intensitatea acestor leziuni este demonstrată de raportul

medico-legal de autopsie care a constatat existența unor infiltrate hemoragice

la nivelul scalpului și în zonele craniene, în zona gâtului și toracelui,

intercostal, cu stază cerebrală și infiltrate hemoragice la nivelul țesutului

celular subcutanat din regiunea gâtului, cu plăgi tăiate și plămân asfixiat.

Decesul victimei s-a datorat sugrumării acesteia cu mâinile de către inculpat.

Curtea constată că, în aceste

împrejurări, încadrarea juridică a faptei comise nu o poate constitui decât

infracțiunea de omor, întrucât inculpatul a urmărit în mod direct suprimarea

vieții victimei, acționând nemijlocit în acest scop. Strângerea victimei de

gât, după lovirea acesteia în mod repetat cu și de corpuri contondente și

tăietor-înțepătoare, nu poate constitui o acțiune praeterintenționată, întrucât

inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptei sale și a stăruit în realizarea

acestora.

Cât privește cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului, Curtea consideră că acesta este just individualizat.

Instanța de fond a dat eficiența

cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

pericolul social concret al infracțiunii comise, cât și la persoana

inculpatului.

Prin modalitatea de executare și

cuantumul ei, pedeapsa aplicată inculpatului T.C. este de natură să contribuie

la reeducarea acestuia în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând

realizarea scopului coercitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este

el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul

inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului

preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 august 2002 la 26

noiembrie 2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 23 iulie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2002 la 26 noiembrie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.