ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4186/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112 din 8 mai

2002, Tribunalul Maramureș a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d), pe inculpatul C.L., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut că, în cursul lunii mai 2001, învinuitul C.G. a vândut părții

vătămate M.O., un cal, cu suma de 7.000.000 lei, convenind verbal, ca partea

vătămată să intre în posesia calului și să achite suma de 1.000.000 lei, iar,

diferența, să o dea ulterior, la 15 noiembrie 2001.

Învinuitul C.G. a solicitat plata

diferenței de preț, anterior termenului stabilit inițial și în urma discuțiilor

purtate cu fiul său, inculpatul C.L., l-a determinat pe acesta din urmă să

meargă la domiciliul părții vătămate și să ia calul.

Drept urmare, în dimineața zilei de

23 septembrie 2001, inculpatul C.L. a intrat în curtea părții vătămate și, după

ce a îmbrâncit-o pe concubina părții vătămate, care încerca să-l împiedice, a

luat calul.

Instanța de fond a pronunțat

achitarea, motivând că, din probele administrate, nu rezultă intenția

inculpatului de a-și însuși calul, pe nedrept și nici faptul că a exercitat

violențe și că a intrat, fără drept, în locuința părții vătămate, nefiind,

astfel, întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 267 din 3 octombrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Maramureș, a desființat sentința și a condamnat pe inculpatul C.L.

la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 74 – art. 76 C. pen. și a art.

71 – art. 64 C. pen., după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, au fost respinse

pretențiile civile formulate de părțile civile M.O. și M.E.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat menținerea hotărârii instanței de fond, prin care a fost achitat.

Recursul inculpatului este fondat.

Potrivit art. 18

1

C.

pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și, prin

conținutul său concret, fiind, în mod vădit, lipsită de importanță, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași text, au

fost enumerate criteriile în raport de care se evaluează gradul de pericol social,

și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei; scopul urmărit de

făptuitor; împrejurările în care a fost comisă fapta; urmarea produsă ori care

s-ar fi putut produce ; persoana și conduita făptuitorului.

Or, dacă instanțele ar fi examinat

atent și temeinic probele și lucrările dosarului, ar fi trebuit să rețină că,

în raport de împrejurările concrete în care inculpatul C.L. a ajuns să

săvârșească fapta, activitatea sa a adus o atingere minimă relațiilor sociale

referitoare la apărarea proprietății și, prin conținutul ei, este lipsită, în

mod vădit de importanță, astfel că ea nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

La această concluzie trebuiau să

ajungă instanțele având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei,

scopul urmărit de inculpat, respectiv dorința de a-și recupera calul pe care

partea vătămată nu îl achitase.

Totodată, concluzia sus-menționată

este justificată și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr,

în vârstă de 24 ani, necăsătorit, agricultor și fără antecedente penale).

Pentru aceste considerente, omise de

către instanțe, soluția de condamnare a inculpatului apare greșită, motiv

pentru care se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate și, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., inculpatul va fi

achitat și, în baza art. 91 C. pen., i se va aplica o sancțiune cu caracter

administrativ, constând într-o amendă de 3 milioane lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 267 din 3 octombrie

2002 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 112 din 8 mai 2002 a Tribunalului Maramureș cu privire la greșita

condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la

art. 18

1

C. pen., achită pe inculpatul C.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., aplică

inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ constând într-o amendă în

sumă de 3.000.000 lei.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

octombrie 2003.