ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6082/2003

Asupra cauzei penale de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Timișoara a fost

sesizată la data de 22 iulie 2003 de condamnatul M.I. cu o cerere de

întreruperea executării pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 2321/2002

a Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința penală nr. 2438 din 26

septembrie 2003, instanța sesizată și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că, potrivit art. 456 C. proc. pen., cererile

de întrerupere a executării pedepsei se soluționează fie de instanța de

executare, fie instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se

găsește locul de detenție. S-a mai arătat în considerentele hotărârii că, în

prezent, condamnatul se află în Penitenciarul Tulcea, iar instanța competentă a

se pronunța asupra cererii de întreruperea executării pedepsei este Judecătoria

Tulcea, în a cărei rază se află locul de detenție.

La rândul său, Judecătoria Tulcea,

prin sentința penală nr. 3171 din 21 noiembrie 2003, și-a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Timișoara, și, constatând existența unui conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru a hotărî cu privire la instanța competentă.

În motivarea sentinței, instanța

învederează că în momentul formulării cererii de întreruperea executării

pedepsei petiționarul se afla încarcerat la Penitenciarul Timișoara, și

competența revine instanței în a cărei rază teritorială condamnatul își executa

pedeapsa, respectiv Judecătoriei Timișoara.

Examinând actele aflate la dosar,

Curtea constată că Judecătoria Timișoara este instanța competentă să

soluționeze cererea formulată de condamnatul M.I.

Potrivit art. 456 C. proc. pen.,

instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este

instanța de executare sau instanța corespunzătoare, în a cărei rază teritorială

se află locul de deținere.

Pentru determinarea competenței de

soluționare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei trebuie să se

aibă în vedere locul de deținere, în care persoana condamnată se găsea în

momentul introducerii cererii, iar nu locul de deținere (sau succesiv chiar mai

multe locuri de deținere) unde ulterior aceasta a fost transferată.

La data introducerii cererii,

condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara, motiv pentru care

competența de a se pronunța asupra întreruperii executării pedepsei revine

Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe condamnatul M.I., în favoarea Judecătoriei Timișoara căreia

i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

decembrie 2003.