ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4591/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. E.C. SRL București a chemat în

judecată pe pârâtele S.C. F.O. SRL București și S.C. C. S.A. Arad, solicitând

obligarea la plata sumei de 570.000.000 lei în solidar, reprezentând diferență

din contract de antrepriză, instituirea unui sechestru asigurator asupra

imobilului situat în București, până la concurența sumei de 570.000.000 lei.

Prin sentința nr. 1774 din 6 martie 2001 a

Tribunalului București a fost admisă acțiunea reclamantei și au fost obligate

pârâtele la plata în solidar a sumei de 570.000.000 lei contravaloare lucrări

și la 21.095.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta a executat lucrările la care s-a obligat, pârâta S.C. C.

S.A. Arad în calitate de antreprenor general a avizat centralizatoarele de

plată și situațiile de lucrări și a fost de acord ca plățile să se facă de

către beneficiarul lucrării direct în contul subantreprenorului.

Pârâtele au declarat apel împotriva sentinței

nr. 1774 din 6 martie 2001 a Tribunalului București.

Prin decizia nr. 130 din 3 septembrie 2002,

Curtea de Apel București a admis apelurile, în sensul că a schimbat sentința

atacată, reducând suma la care pârâtele sunt obligate în solidar, de la

570.000.000 lei la 534.894.000 lei.

Pârâta S.C. C. S.A. Arad a declarat recurs

împotriva acestei decizii, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 - 10 C. proc.

civ., modificarea deciziei, înlăturarea răspunderii solidare a pârâtelor,

deoarece lucrările suplimentare au fost executate pentru beneficiara S.C. F.O. SRL

București, peste lucrările pentru care s-a obligat S.C. C. S.A. Arad.

Recursul este nefondat.

Pârâta S.C. F.O. SRL București, beneficiara

lucrărilor executate, a înaintat reclamantei o ofertă de stingere a creanței

stabilită prin decizia nr. 130 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea sumei real datorate, după

scăderea sumelor datorate de reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în

apel și s-a achitat contravaloarea lucrărilor, în patru rate lunare (mai,

iunie, iulie, august 2003).

Față de cele de mai sus, recursul declarat în

cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. C. S.A. Arad împotriva deciziei nr. 130 din 3 septembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.