ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2774/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2774/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13
iulie 2009, petenta SC M.C. E.I. SA București a solicitat instanței,
suspendarea executării sentinței nr. 8085 din 26 mai 2009, pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, până la soluționarea cererii de
suspendare a executării sentinței formulate în cadrul apelului.
Prin sentința nr. 93 din 22 iulie 2009,
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis cererea petentei SC
M.C. E.I. SA București, reținând în esență, că prin sentința nr. 8085 din 26 mai
2009, instanța a dispus obligarea petentei, în solidar cu pârâta SC S.M.R. SA
Balș, la plata sumei de 7.019.619,58 lei, reprezentând contravaloare fier vechi
și piese recuperate ca urmare a dezmembrării vagoanelor și penalități de
întârziere.
Împotriva acestei sentințe, a declarat
apel petenta SC M.C. E.I. SA București, iar la data de 13 iulie 2009, aceasta a
solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței apelate, până la
soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului.
În argumentarea soluției pronunțate,
instanța a reținut că în speță, sunt întrunite condițiile de admisibilitate
prevăzute de dispozițiile art. 581 și urm. C. proc. civ., atât în ceea ce
privește urgența măsurii, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Împotriva sentinței nr. 93 din 22 iulie
2009, a declarat recurs S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București, solicitând în
temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 582 alin. (1)
același cod, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea
cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și
respingerea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței nr. 8085
din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
Criticile aduse sentinței recurate
vizează, în esență, nulitatea hotărârii recurate, în temeiul dispozițiilor art.
105 și urm. C. proc. civ., având în vedere că instanța a pronunțat o hotărâre
fără respectarea dreptului la apărare și fără respectarea principiului
contradictorialității, deoarece la judecarea pricinii, nu a fost citată, fiind
astfel împiedicată în a-și pregăti apărarea și a combate susținerile petentei.
În ceea ce privește fondul cauzei,
recurenta a susținut netemeinicia soluției pronunțate, având în vedere că
motivele invocate de petentă nu sunt de natură a conduce la luarea măsurii
suspendării executării.
Recursul este inadmisibil, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,
legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor
procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.
Totodată, aceleași dispoziții legale
exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în
alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.
În raport de principiul consacrat prin
textul de lege sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de
consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este
condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Or, potrivit art. 403 alin. (4) teza a II-a
C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus asupra suspendării provizorii a
executării, până la soluționarea cererii de suspendare, nu este supusă niciunei
căi de atac.
În speță, hotărârea recurată vizează
suspendarea provizorie a executării silite a unei hotărâri, în condițiile art. 403
alin. (4) C. proc. civ., iar împrejurarea că instanța face referire în
considerentele hotărârii, la dispozițiile art. 581 C. proc. civ., vizează
exclusiv caracterul urgent, specific acestei proceduri speciale, dar în mod
evident, cauza de față nu are caracterul unei ordonanțe președințiale, având în
vedere dispozițiile speciale ce reglementează procedura suspendării provizorii
a executării.
Așadar, în raport de principiul statuat
prin dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., recursul urmează a fi
respins ca inadmisibil, ca urmare a faptului că hotărârea atacată nu mai poate
fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta S.N.T.F.M.
C.F.R. M. SA București, împotriva sentinței nr. 93 din 22 iulie 2009, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 5 noiembrie 2009.