ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

14 ianuarie 2003, reclamantul Y.M. a chemat în judecată Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, solicitând obligarea pârâtei să-i prelungească viza simplă de

ședere în România, pentru afaceri.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că este cetățean iranian și din anul 2000 se află în România, fiind

asociat al SC S.C. SRL, având ca obiect de activitate, comerțul fructelor și

legumelor proaspete și producția de mase plastice.

Deși societatea lucrează în profit

și el poate duce un trai decent, pârâta, în mod nejustificat i-a aplicat viza

de ieșire din țară nr. 154 7445 din 9 septembrie 2002.

Prin sentința civilă nr. 509 din 14

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca netimbrată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit documentelor financiar-contabile prezentate,

reclamantul nu realizează venituri personale în cuantumul legal, societatea la

care este asociat, înregistrând o cifră de afaceri de 518 milioane și o

pierdere de 89 milioane lei, nefiind întrunite cerințele prevăzute de H.G. nr.

476/2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul Y.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că

la 31 decembrie 2002, profitul societății al cărei asociat era, a fost de

136.849.000 lei și că realizează venituri care depășesc cuantumul cerut de

normele în vigoare, de 500 Euro lunar, fapt în raport cu care susținerea

pârâtei că nu ar deține mijloacele legale de întreținere, este neîntemeiată.

În susținerea recursului,

reclamantul a depus acte noi, respectiv bilanțul contabil al societății la data

de 30 iunie 2003, raportul de gestiune din 25 iulie 2003, polița de asigurare a

firmei pentru perioada noiembrie 2003 – noiembrie 2004, hotărârea Adunării Generale

a Asociaților din 1 martie 2003, privind salariul suplimentar acordat și o

adeverință emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă București, atestând

funcționarea SC S.C. SRL, cu 25 angajați.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este întemeiat, urmând a fi admis și a

se dispune admiterea acțiunii, anularea vizei de ieșire și obligarea pârâtei să

prelungească viza simplă de ședere pentru afaceri.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a obținut viză de afaceri, în calitate de asociat la o societate

comercială din București, în luna aprilie 2000, prelungindu-i-se succesiv

dreptul de ședere în țară, în scop de afaceri, până în august 2002.

La data de 23 august 2002, pârâta,

apreciind că reclamantul nu mai îndeplinește cerințele impuse de art. 29 alin.

(1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, privind mijloacele legale de întreținere, a

dispus acordarea vizei de ieșire.

Această măsură nu este, însă,

întemeiată, reclamantul justificându-și șederea în România, în calitate de om

de afaceri.

Chiar dacă în primul semestru al

anului 2002, avut în vedere la data solicitării prelungirii vizei de ședere,

societatea al cărei asociat este reclamantul, nu a înregistrat profit, datorită

modificărilor intervenite în structura asociaților, în obiectul de activitate

și fondul de comerț, ulterior, în cea de-a doua parte a anului 2002 și în 2003,

situația firmei a fost diferită. Din actele dosarului rezultă că societatea a

făcut investiții, înființând un nou punct de lucru pentru fabricarea

articolelor din material plastic, și-a mărit numărul de angajați și a realizat

profit, atât în decembrie 2002, cât și în iunie 2003.

Având în vedere cota de profit

cuvenită reclamantului și împrejurarea că acesta, a cărui specializare este necesară

pentru buna funcționare a firmei, primește un salariu suplimentar, Curtea

constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 alin. (1) lit. a) din

H.G. nr. 476/2001, privind existența spațiului de locuit și a mijloacelor

legale de întreținere.

În consecință, Curtea, casând sentința

atacată, va admite acțiunea, în sensul anulării vizei de ieșire și al obligării

pârâtei să acorde reclamantului, viza simplă de ședere pentru afaceri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Y.M.,

cetățean iranian, împotriva sentinței civile nr. 509 din 14 aprilie 2003, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea reclamantului.

Anulează viza de ieșire nr. 1547445

din 9 septembrie 2002 și obligă pârâtul Ministerul de Interne – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, să prelungească reclamantului,

viza simplă de ședere în România, pentru afaceri.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2004.