ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3532/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 151 din 26 octombrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Totodată, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor pentru Spitalul clinic militar Dimitrie Gerota și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 41.645.989 lei, plus dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a sentinței până la achitarea integrală a sumei.

Prin aceeași sentință a fost admisă, în parte și acțiunea civilă exercitată de partea civilă Șt.F. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor să plătească acestei părți civile suma de 5.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale. Inculpatul D.P. a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor să plătească părții civile Șt.F. suma de 6.522.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă Șt.F., vizând prestația periodică lunară de 2.500.000 lei. Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Militar Teritorial București a reținut că, inculpatul a fost încorporat de Centrul militar județean Gorj la data de 24 februarie 1999 și repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la UM. 0389 Lugoj, de unde a fost mutat, la 8 iunie 1999 la UM. 0223 București. În ziua de 18 octombrie 1999, inculpatul a fost planificat în serviciul de pază la un obiectiv situat pe B-dul Iuliu Maniu din București, în postul nr. 1, schimbul III, între orele 10-14, având asupra sa pistolul mitralieră și 60 cartușe de război, calibrul 7,62 mm.

La intrarea în serviciul de gardă, inculpatul împreună cu ceilalți militari în termen (din grupa ce executa paza perimetrului obiectivului, a fost instruit cu privire la consemnul postului și la modul de folosire a armamentului și muniției din dotare, în sensul că, la pistolul mitralieră să se poarte încărcătorul gol, iar cele două încărcătoare cu muniția de război să rămână în port-încărcător și folosite în cazuri deosebite. În grupa de gardă era inclusă și partea civilă Șt.F., planificat tot în schimbul III, însă la postul nr. 2. La intrarea în serviciul de gardă, ajutorul comandantului gărzii, martorul D.C. a ordonat celor care preluau posturile de gardă să asigure curățenia în zona acestor posturi, respectiv, să strângă frunzele căzute.

Cu acea ocazie, între inculpat și partea vătămată s-a iscat o dispută verbală legată de transportul tomberonului la locul de depozitare a gunoiului din incinta unității. Partea vătămată a solicitat ca inculpatul să ducă tomberonul cu gunoi, însă acesta a refuzat, menționând că are dureri la coloana vertebrală, după care, cei doi și-au adresat reciproc injurii. Partea vătămată, după ce a dus tomberonul, i-a spus inculpatului „beteagule”, expresie ce l-a enervat pe inculpat care, la rândul lui l-a amenințat. Partea vătămată a pretins că inculpatul l-a amenințat cu împușcarea, însă acesta a negat, pretinzând cu ocazia confruntării că s-a gândit doar să-l bată. Cum nu au mai fost de față alte persoane, amenințarea concretă nu poate fi stabilită.

După aceste amenințări, inculpatul a înlocuit încărcătorul gol cu unul din încărcătoarele cu muniție, a armat, introducând cartuș pe țeavă, după care a îndreptat arma către partea vătămată care se afla la o distanță de 30 m de el. Partea vătămată auzind zgomotul specific armării pistolului mitralieră, s-a întors către inculpat, moment în care a auzit bubuitura produsă de focul de armă și a constatat că a fost împușcat în umărul drept. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul clinic militar Dimitrie Gerota, internată și operată de urgență cu diagnosticul „plagă împușcată transfixiantă latero-toracic dreapta, cu orificiul de intrare în șanțul delatopectoral drept și cel de ieșire interscapulo-vertebral drept cu fractură cominutivă arcuri costale posterioare V-VI”.

În raportul de expertiză medico-legală traumatologică s-a concluzionat că leziunile traumatice s-au produs prin împușcare, că acestea necesită 35 zile de îngrijiri medicale și că au pus în primejdie viața victimei. Împotriva sentinței au formulat apel în termen, inculpatul, partea civilă Șt.F. și partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor. Prin decizia nr. 10 din 19 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 49/2003, Curtea Militară de Apel a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală nr. 151/2003, în sensul că inculpatul a fost obligat în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, au fost respinse ca fiind nefondate, apelurile declarate de partea civilă Șt.F. și partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor. S-a motivat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt care își găsește corespondent în probele administrate, că s-a făcut o corespunzătoare încadrarea juridică, iar la individualizarea pedepsei s-au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. În ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente s-a apreciat că prima instanță a stabilit corect atât despăgubirile materiale, cât și daunele morale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, inculpatul care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) sau 2 C. pen., deoarece nu a acționat cu intenția de a ucide.

În subsidiar, a solicitat a se reține în sarcina sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei aplicate. A mai criticat decizia sub aspectul rezolvării laturii civile, în sensul că nu se justifică obligarea sa la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale. Examinând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră că acesta nu este fondat. Astfel, fapta și împrejurarea săvârșirii acesteia, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică reținută își găsesc corespondentul în probele complet analizate și just apreciate de către instanțe.

Susținerea inculpatului că nu a acționat cu intenția de a ucide și că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă este neîntemeiată, deoarece din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, a încărcat arma, a îndreptat-o spre victimă care se afla la 30 m de el și a tras, lovind victima în umăr, leziunile cauzate fiind de natură să pună în primejdie viața părții vătămate. Curtea consideră că la individualizarea pedepsei aplicate s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului care nu a are antecedente penale, a avut o poziție sinceră de recunoaștere a faptei pe care a regretat-o, aceste din urmă împrejurări regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate, stabilită la limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Sub aspectul temeiniciei acordării daunelor materiale și morale, Curtea consideră că instanța le-a apreciat în mod just. Cuantumul despăgubirilor materiale își găsește corespondent în probele administrate (bilete de transport, chitanțe cu privire la taxele de expertiză etc.). De asemenea, daunele morale au fost just stabilite, având în vedere suferințele fizice și psihice îndurate în concret de partea vătămată. Față de această situație, Curtea consideră că decizia pronunțată este legală și temeinică și în consecință, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei nr. 10 din 19 februarie 2004 a Curții Militare de Apel București, ca nefondat. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.