ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 18/2003

D E C

I Z I A  NR. 18

DOSAR NR.

4635/2001

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.985

din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța, privind pe intimatul inculpat Z.N.

S-a

prezentat intimata parte civilă P.M., asistată de avocat R.V.

Au

lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat D.C.,

apărător ales, și intimata parte responsabilă civilmente.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatei părți civile a solicitat extinderea recursului în anulare și să se

dispună casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța

de fond, fiind necesară administrarea de probe pentru soluționarea laturii

civile (calcularea pe etape a dobânzilor, în raport de actele normative

elaborate în timpul derulării faptelor care au creat prejudiciul).

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului în anulare; în subsidiar,

aplicarea unei pedepse care să nu fie mai mare de 2 ani închisoare și aplicarea

dispozițiilor art.81 Cod penal.

A

solicitat respingerea pretențiilor civile ale părții civile.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.229 din 4 februarie 2000, Judecătoria Constanța a condamnat

pe inculpatul Z.N. la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

intelectual prevăzute de art.246, cu aplicarea art.41 alin. 2, art.74 lit.a și

art.289, cu aplicarea art.74 lit.a din Codul penal.

În

baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din același cod, a contopit pedepsele, iar

conform art.81 alin.2 și art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 5 luni.

În

baza art.14, art.346 din Codul de procedură penală, art.998, art. 999 și

art.1000 alin.3 din Codul civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea

responsabilă civilmente Banca “A” să plătească 1.900.000 lei părții civile P.M.,

drept despăgubiri.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele :

Inculpatul

Z.N. a lucrat la Banca “A” , în perioada 12 decembrie 1994 – 28 mai 1996, având

funcția de executor la serviciul juridic, în baza contractului individual de

muncă, înregistrat la Camera de Muncă Constanța, sub nr.154 din 12 decembrie

1994, având ca atribuții de serviciu conform fișei postului, realizarea

procedurilor instituite de legea civilă, Codul comercial, Decret nr. 221/1960

republicat, HCM nr.792/1960 pentru executarea silită a debitelor, înregistrate

de persoanele împrumutate, primind în acest sens dosarul de credite de la

conducerea băncii, cu indicațiile serviciului juridic în baza căruia întocmea

dosarul de executare, participând apoi la executarea   silită realizată pentru Banca

“A”, la domiciliul debitorilor, cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin

decizia nr.14 din 28 mai 1996 a băncii, inculpatul Z.N. a fost numit referent

în cadrul biroului acreditare, cu atribuții de executor, pentru recuperarea

debitelor de la debitorii restanțieri.

Inculpatul

avea ca sarcini proprii și recuperarea debitelor de la debitorii restanțieri de

pe raza filialelor Eforie Sud și Negru Vodă, județul Constanța.

Printre

debitori s-a aflat și numitul P.M., care în calitate de persoană fizică, a

contractat un împrumut pe care nu l-a rambursat.

De

la P.M., inculpatul a încasat diferite sume de bani în cursul anului 1996 și

anului 1997, eliberându-i în schimb un număr de 20 chitanțe și o foaie de

vărsământ pentru suma totală de 8.777.000 lei, stare de fapt confirmată și de

raportul de expertiză contabilă nr.537 din 28 mai 1999.

Din suma luată inculpatul nu

a depus un milion lei pe care a încasat-o cu chitanța nr.1015 din 17 octombrie

1997 și suma de un milioan lei încasată cu foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai

1997.

Din

materialul probator administrat, prima instanță a constatat că inculpatul a

încasat de la numitul P.M. suma de 8.777.000 lei, din care a depus la casierie

6.877.000 lei, rămânând nedepusă suma de 1.900.000 lei, prin falsificarea unui

document contabil (foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai 1997).

Prin

decizia penală nr.985 din 24 octombrie 2000, Tribunalul Constanța a respins

apelurile declarate de inculpat și partea civilă P.M., apreciind ca fiind

legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva

sentinței penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanța și

deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța,

definitivă prin nerecurare, a declarat recurs în anulare Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu motivarea că faptei i

s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, în loc de infracțiunea

de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin.1 din Codul penal.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul în anulare este fondat

pentru următoarele motive:

Din

probe rezultă că, în anul 1996, inculpatul a fost angajat la Banca “A” în

funcția de executor la serviciul juridic, iar din 1997 a îndeplinit funcția de

referent în cadrul biroului acreditare, având atribuții de recuperare a sumelor

datorate de la debitorii restanțieri.

În

executarea sarcinilor de serviciu, inculpatul avea obligația să încaseze

debitele și să depună sumele încasate la casieria băncii (filele 31, 36 și 37

din dosarul de urmărire penală).

În

consecință, prin încasarea sumelor de la debitori și depunerea lor la bancă,

inculpatul acționa în calitate de gestionar.

Pe

de altă parte, dispozițiile art.215

1

alin.1 din Codul penal prevăd

că însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său

ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau

le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 15 ani.

Cu

privire la calitatea de funcționar, conform art.147 alin.1 din Codul penal,

prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau

temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de

orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care

se referă art.145, iar în alin.2 al aceluiași articol se prevede  că prin

funcționar  se  înțelege persoana menționată în alin.1, precum și orice

salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice

decât cele prevăzute în acel alineat.

Așa

încât, din interpretarea acestor texte, rezultă că pentru ca o persoană să fie

subiect activ al infracțiunii de delapidare nu este necesar ca autorul să fie

salariat al unei persoane juridice, cu contract de muncă, ci este suficient să

exercite o însărcinare în serviciul acesteia, care poate fi sau nu retribuită.

Din

coroborarea textelor de lege menționate cu situația de fapt, se constată că

prin însușirea sumei de 1.900.000 lei, încasată de la debitorul P.M.,

inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare prevăzută de art.215

1

alin.1 din Codul penal.

De

altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de delapidare la

pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru fapte similare comise tot în perioada cât

a funcționat la bancă în calitate de referent cu atribuții de recuperare a

debitelor.

În

consecință, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor

atacate cu privire la încadrarea juridică; se vor repune pedepsele în

individualitatea lor și se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art.246 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215

1

alin.1 Cod penal și va fi condamnat inculpatul pentru această infracțiune.

Se

va contopi pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de art.289 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea.

Se

vor menține dispozițiile art.81 Cod penal și celelalte dispoziții.

Cât

privește solicitarea părții civile de extindere a recursului în anulare și de

trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în vederea

soluționării laturii civile, Curtea va respinge cererea părții civile, ca

nefondată, întrucât cererea sa nu poate fi pretinsă cu ocazia parcurgerii

căilor de atac, în cadrul procesului penal, ci ea poate fi formulată pe calea

unei acțiuni civile separate, cu prilejul punerii în executare a hotărârii

rămasă definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.229 din 4 februarie

2000 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a

Tribunalului Constanța, privind pe intimatul inculpat Z.N.

Casează

hotărârile cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei sub aspectul

încadrării juridice.

Înlătură

dispozițiile art.81 Cod penal.

Repune pedepsele în individualitatea lor.

Înlătură prevederile art.33, 34 Cod penal.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în

pedepsele componente de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, cu

aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit.a Cod penal și de 5 luni

închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod

penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal.

Conform art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal în infracțiunea prevăzută de

art.215

1

alin.1 Cod penal.

În baza art.215

1

alin.1 Cod penal, cu aplicarea

art.74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul Z.N. la pedeapsa

de 5 luni închisoare.

Conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa

cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art.289 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 luni

închisoare.

Face aplicarea prevederilor art.81 Cod penal și dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 5 luni.

Face aplicarea prevederilor art.359 Cod procedură penală.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge cererea de extindere a recursului în anulare formulată

de partea civilă P.M.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.