ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 850/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1402 din 27 mai 1998 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.771 din 18 iunie 1999 a Tribunalului Constanța, privind pe inculpatul B.Ș. S-a prezentat intimatul inculpat asistat de apărător din oficiu B.G., lipsind intimatele părți civile. Procedura îndeplinită. Procurorul a susținut oral recursul declarat de procurorul general. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Inculpatul cere admiterea recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.1402 din 27 mai 1998 Judecătoria Constanța i-a condamnat pe inculpații: - O.I.

, în baza art.180 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.99 Cod penal – 3 fapte – la 3 pedepse de câte 8 luni închisoare; - în baza art.217 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a și art.99 Cod penal, la 3 luni închisoare. Conform art.1 din Legea nr.137/1997 constată grațiate pedepsele aplicate. - în baza art.192 alin.2 cu aplicarea art.99 Cod penal condamnă pe același inculpat la 3 luni închisoare. - în baza art.189 alin.2 cu aplicarea art.99 Cod penal condamnă la 2 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art.64 și 71 Cod penal. - B.Ș. , în baza art.25 raportat la art.217 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal la 1 an închisoare. - în baza art.25 raportat la art.180 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal – 3 fapte – la 3 pedepse de câte 1 an și 8 luni închisoare.

Conform art.1 din Legea nr.137/1997 constată grațiate pedepsele aplicate. - în baza art.25 raportat la art.192 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal la 1 an închisoare. - în baza art.189 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal la 5 ani închisoare. Conform art.33 – 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.64, 71 Cod penal. -C.M. , - în baza art.217 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal și art.37 lit.b Cod penal la 1 an închisoare; - în baza art.180 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal și art.37 lit.b Cod penal – 3 fapte – la 3 pedepse de câte 1 an și 8 luni fiecare. - în baza art.192 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal și art.37 lit.b la 1 an închisoare.

- în baza art.189 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a,c Cod penal și art.37 lit.b Cod penal la 5 ani închisoare. Conform art.33 - 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art.64, 71 Cod penal. Au fost deduse măsurile preventive luate față de inculpații O.I. pe perioada 14 august 1997 – 16 decembrie 1997 și C.M. de la 20 decembrie 1997 la zi și au fost obligați toți inculpații în solidar la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul B.Ș. a conviețuit cu O.Z. timp de 30 ani, având împreună 6 copii, între care inculpatul O.I. Datorită violențelor exercitate de inculpatul B.Ș., O.Z.

a părăsit locuința de mai multe ori, ultima dată în luna mai 1997, când a plecat la sora sa, partea vătămată C.E. și de aici la o altă soră. Hotărând să-și readucă concubina, inculpatul B.Ș. în noaptea de 20 mai 1997 s-a deplasat în comuna Agigea cu un autoturism condus de martorul S.C. , împreună cu inculpații O.I. și C.M. – fiu și ginere - precum și cu alte 2 - 3 persoane neidentificate, înarmate cu bâte și răngi, ajungând în jurul orelor 1,30. La solicitarea inculpatului B.Ș. - care, fiind handicapat locomotor, a rămas în autoturism cu conducătorul auto – ceilalți doi inculpați și persoanele neidentificate au pătruns în forță în locuința familiei C. aplicând lovituri membrilor acesteia și distrugând bunuri din imobil.

Negăsind-o pe O.Z., inculpații au imobilizat pe partea vătămată C.I., urcând-o forțat în autoturism și aducând-o la București, unde urma să fie reținută până la întoarcerea numitei O.Z. la domiciliu. La data de 22 mai 1997, urmare plângerilor depuse, organul de poliție l-a identificat pe C.I. în domiciliul inculpatului B.Ș., fiind eliberat. În urma violențelor exercitate asupra lor, părțile vătămate C.E., I. și D. au suferit vătămări ce au necesitat fiecare 11 – 12 zile îngrijiri medicale. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor. Apelurile declarate de cei trei inculpați au fost respinse prin decizia penală nr.771 din 18 iunie 1999 a Tribunalului Constanța, definitivă prin nerecurare. Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului B.Ș.

Astfel, s-a arătat că în cauză nu s-a ținut seama, în operația de individualizare, de împrejurările concrete, caracteristice faptelor precum și de datele personale favorabile ale făptuitorului. Inculpatul, se susține în recursul în anulare, a acționat, așa cum s-a reținut, pentru a-și aduce concubina la domiciliu, că participația sa a fost mai redusă decât a celorlalți , fiind handicapat fizic, infirm de ambele picioare, prezintă afecțiuni grave (bronhopneumonie cronică, boală ischemică cardiacă, hipertensiune arterială, cataractă, ș.a), fiind aproape orb și având și vârsta de peste 70 ani. - 4 - În raport de toate aceste date referitoare la împrejurările săvârșirii faptelor și persoana inculpatului B.Ș., se apreciază că se impune reducerea pedepsei celei mai grele, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.

Verificând hotărârile criticate în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul invocat prin recursul în anulare constituie cazul de casare prevăzut de art.410 alin.1 partea I pct.4 teza I din Codul de procedură penală și este întemeiat. În cauză instanțele au stabilit, pe baza mijloacelor de probă legal administrate, o corectă situație de fapt și din aceasta rezultă fără îndoială vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate. Este incontestabil că infracțiunile săvârșite de către inculpatul B.Ș. prezintă – generic și concret – pericol social, acesta fiind de altfel autorul moral al actelor de încălcare a legii.

Nu este mai puțin adevărat însă că, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei trebuie să se țină seama – alături de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, limitele speciale ale pedepsei și dispozițiile părții generale a Codului penal – și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pedeapsa aplicată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal trebuie să-și atingă scopul prevăzut de art.52 din Codul penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Or, din referatul medical privind starea sănătății deținutului B.Ș., întocmit de medicul șef al Penitenciarului București – Rahova, rezultă că acesta prezintă afecțiuni grave, fiind internat în Spitalul penitenciarului în perioada 3 – 18 aprilie 2002, după care a fost internat în infirmeria aceluiași penitenciar, primind tratament adecvat.

Unele dintre bolile constatate sunt cronice, la care se adaugă handicapul fizic sever, constând în infirmitatea ambelor picioare. Inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și în prezent, este în vârstă de peste 70 ani. În raport de aceste date de caracterizare a persoanei inculpatului B.Ș., de scopul urmărit prin săvârșirea faptelor, și anume de a-și aduce în domiciliu concubina cu care conviețuise timp de 30 ani, dar și de împrejurările concrete de comitere și gradul de participare a acestuia, Curtea constată că sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a,b și alin.2 Cod penal. Reducând pedepsele, ca efect al circumstanțelor atenuante și constatând că sunt intrunite condițiile legii, se va dispune conform art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, existând temeiuri să se creadă că scopul acesteia poate fi atins și fără executare.

Pentru cele ce preced, recursul în anulare va fi admis și, casând hotărârile criticate, în rejudecare se va proceda conform considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1402 din 27 mai 1998 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.771 din 18 iunie 1999 a Tribunalului Constanța. Casează hotărârile sus-menționate numai cu privire la modul de soluționare a laturii penale privind pe inculpatul B.Ș. Înlătură prevederile art.34 lit.a C.pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente. Face aplicarea prevederilor art.74-76 C.pen. și condamnă pe inculpatul B.Ș. după cum urmează: - În baza art.25 raportat la art.217 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a și c și a art.74-76 și art.13 C.pen. la o amendă de 200.000 lei; - În baza art. 25 raportat la art.180 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a și c, art.74-76 C.pen.

pentru trei fapte la trei pedepse de câte 2 luni închisoare. Conform art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 constată grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate pentru instigare la infracțiunea de distrugere și de instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.10 din Legea nr.137/1997. - În baza art.25 raportat la art.192 alin.2, a art.75 lit.a și c, a art.74-76 și art.13 C.pen. la 8 luni închisoare; - În baza art.25 raportat la art.189 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a și c, art.74-76 și a art.13 C.pen. la 2 ani închisoare. Conform art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen., contopește pedeapsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Face aplicarea prevederilor art.81, 82 C.pen. și dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe termenul de încercare de 4 ani. Face aplicarea prevederilor art.359 C.proc.pen. Înlătură prevederile art.71-64 C.pen. Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003 .