ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3854/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Dorohoi prin sentința nr. 389 din 17 octombrie 2001 a condamnat pe inculpatul P.M., la 3 ani închisoare și respectiv 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de monede sau alte valori și înșelăciune prevăzută prima de art. 282 alin. (2) și respectiv de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 4 ani închisoare. S-a reținut că în ziua de 20 iulie 2000, inculpatul a intrat în posesia unui carnet C.E.C. prin folosirea pe nedrept a calității de reprezentant al unei societăți comerciale și la data de 13 decembrie 2000 prin emitere a două file a primit bunuri de la o altă unitate comercială, iar plata a fost refuzată de către bancă din lipsa de disponibil în cont.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 999 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Botoșani, iar recursul a fost retras (decizia nr. 125 din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava). Împotriva sentinței procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, pe motiv că hotărârea este contrară legii. Sub acest aspect, s-a menționat că instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. În consecință, procurorul de ședință a pus concluzii de admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii și aplicarea pedepsei complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea o prevede, așa cum menționează alin. (2) al art. 65 C. pen. Deoarece inculpatul P.M. a fost condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., pentru care legea penală prevede închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, la 3 ani închisoare, rezultă că în speță sunt incidente dispozițiile art. 65 alin. (2) din același C. pen., care impun aplicarea obligatorie și a pedepsei complementare.

În consecință, recursul în anulare urmează să fie admis. Întrucât inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni care sunt concurente, instanța urmează să înlăture dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., să descontopească pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care să le repună în individualitatea lor, să facă aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. și ale art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., iar ulterior să recontopească pedepsele. Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 389 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.M. Casează sentința atacată și decizia penală nr. 999 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Botoșani, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 65 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.