ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5045/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13 din 16 ianuarie 2002, Judecătoria Bolintin Vale a condamnat pe inculpatul P.N.M. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de punere în circulație a unor monede sau alte valori falsificate, prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2268 din 9 septembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 București, dispunându-se executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 4 ani închisoare.

S-a reținut că la data de 15 iulie 2000, inculpatul a pus în circulație 25 bancnote de 50.000 lei știind că sunt false. Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București, au respins apelul și recursul prin deciziile nr. 416 din 3 iulie 2002 și respectiv nr. 1705 din 11 septembrie 2002. Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea legii. Astfel, procurorul de ședință a precizat că în mod greșit prima instanță nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi deși era obligatorie. Pentru acest motiv a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art. 64 C. pen., referitoare la interzicerea unor drepturi.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa aplicată este de cel puțin 2 ani închisoare și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aplicarea pedepsei menționate este obligatorie când legea o prevede, iar în alin. (3) se precizează că și în acest caz trebuie îndeplinită condiția ca pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puțin 2 ani. Întrucât art. 282 alin. (2) C. pen., prevede că pentru infracțiunea de punere în circulație, a unor monede sau a altor valori falsificate se aplică pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, rezultă că recursul în anulare urmează să fie admis.

Onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 13 din 16 ianuarie 2002 a Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei nr. 416 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu și deciziei nr. 1705 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, privind pe inculpatul P.N.M. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.