ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5045/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 13 din 16 ianuarie

2002, Judecătoria Bolintin Vale a condamnat pe inculpatul P.N.M. la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de punere în circulație a unor monede sau alte

valori falsificate, prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a fost

revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2268 din 9 septembrie 1997 a

Judecătoriei sectorului 5 București, dispunându-se executarea acesteia pe lângă

pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 4

ani închisoare.

S-a reținut că la data de 15 iulie

2000, inculpatul a pus în circulație 25 bancnote de 50.000 lei știind că sunt

false. Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București, au respins apelul și

recursul prin deciziile nr. 416 din 3 iulie 2002 și respectiv nr. 1705 din 11

septembrie 2002.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a declarat recurs în anulare considerând că acestea au fost

pronunțate cu încălcarea legii.

Astfel, procurorul de ședință a

precizat că în mod greșit prima instanță nu a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi deși era obligatorie.

Pentru acest motiv a cerut admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art. 64

C. pen., referitoare la interzicerea unor drepturi.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.,

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă

pedeapsa aplicată este de cel puțin 2 ani închisoare și instanța constată că

față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

infractorului, această pedeapsă este necesară.

Totodată, potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, aplicarea pedepsei menționate este obligatorie când legea o

prevede, iar în alin. (3) se precizează că și în acest caz trebuie îndeplinită

condiția ca pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puțin 2 ani.

Întrucât art. 282 alin. (2) C. pen.,

prevede că pentru infracțiunea de punere în circulație, a unor monede sau a

altor valori falsificate se aplică pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, iar inculpatul a fost condamnat la

3 ani închisoare, rezultă că recursul în anulare urmează să fie admis.

Onorariul apărătorului din oficiu

care l-a asistat pe inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 13 din 16 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei nr. 416 din 3 iulie 2002 a Tribunalului

Giurgiu și deciziei nr. 1705 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București,

privind pe inculpatul P.N.M.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.

Interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea

pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.