ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 409 din 18

decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpat P.I.V. la:

- 11 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 11 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata

arestului preventiv din 21 august, până la 18 decembrie 2002.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că inculpatul P.I.V. a constrâns-o pe fiica sa minoră P.R.O., să aibă

cu el relații sexuale de 2-3 ori pe săptămână timp de 3 ani.

La urmărirea penală inculpatul a

recunoscut că a avut relații sexuale cu fiica sa începând cu 21 august 2002 de

1-2 ori pe săptămână. În cursul cercetării judecătorești a negat în totalitate

săvârșirea faptelor.

Prin decizia penală nr. 57/A/2003,

Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care

critica sentința pentru netemeinicie, susținând că nu a comis faptele pentru

care a fost condamnat.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care susține că în mod greșit instanțele au reținut că el ar fi

întreținut raporturi sexuale cu fiica sa și prin urmare și condamnarea lui este

greșită.

Critica din recursul inculpatului se

încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a cerut

reducerea pedepsei pe care o apreciază prea severă, motiv de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Este adevărat că, potrivit art. 68 alin.

(2) C. proc. pen., capcanarea cu praf fluorescent a unei părți de pe corpul

părții vătămate pentru dovedirea infracțiunii fie și în forma tentativei este o

probă potrivnică legii și în afara moralei.

Pe de altă parte, din celelalte

probe, respectiv declarațiile părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile

mătușii acesteia, martora M.E. și ale mamei, K.E., precum și cu declarațiile de

la urmărirea penală ale inculpatului, dar și cu actul medico-legal întocmit în

cauză ce relevă deflorarea minorei, rezultă cu certitudine că inculpatul prin

constrângeri mai ales de natură psihică, a întreținut cu fiica sa minoră,

raporturi sexuale repetate timp îndelungat.

Prin urmare instanțele au reținut o

situație de fapt corespunzătoare realității și au dat o corectă încadrare

juridică faptelor.

Cât privește pedeapsa, aceasta este

în acord cu criteriile de individualizare, prevăzute la art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere pericolul social

concret al faptelor și făptuitorului care și-a violat propria fiică minoră, în

mod repetat, profitând de neputința acesteia de a se apăra. Față de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, sancțiunea aplicată, apropiată de minim nu este

prea severă.

Examinând cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există nici un alt motiv de casare

care invocat din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, va

computa din pedeapsă durata detenției preventive și-l va obliga pe recurent la

cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I.V. împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 20

februarie  2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la21 august 2002, la 28 mai 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2003.