ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3808/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 13 ianuarie

2003, Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea inculpatului B.A.C. la

pedepsele de:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.;

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I,

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 31

octombrie 2002, la zi.

S-a constatat că părțile vătămate B.N.

și K.S. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.A.C. este frate cu

numitul B.D.G., care locuiește în concubinaj cu numita D.V., de circa 5 ani.

Aceasta are 3 copii dintr-o relație anterioară, între care se afla și partea

vătămată K.S., în vârstă de 14 ani.

La începutul lunii august 2002,

inculpatul B.A.C., aflându-se cu mai multe persoane, inclusiv partea vătămată K.S.,

într-o zonă de agrement, însoțită de către acesta, s-a îndepărtat de grup.

Într-un loc mai izolat, deși cunoștea că partea vătămată este minoră, a

întreținut cu ea raport sexual normal și complet.

La data de 26 august 2002, în jurul

orelor 23,00, inculpatul care se deplasa pe str. Păcii din Lupeni, însoțit de

către concubina sa, numita D.M.I., a observat-o pe partea vătămată jucându-se

cu copii de vârsta ei, s-a apropiat de ea și pretextând că vrea să discute un

anume subiect, s-au îndepărtat, spunându-i că merg să cumpere pâine.

După ce a condus-o pe un loc

necirculat, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raport sexual,

după care au avut raport sexual normal și complet.

Din conținutul actului medico-legal

a rezultat că aceasta prezenta o deflorare veche, a cărei dată nu poate fi

precizată.

În cursul lunii octombrie 2002,

partea vătămată B.N., în vârstă de 14 ani, sora inculpatului, s-a deplasat din

localitatea Salcia, județul Dolj, în orașul Lupeni cu intenția de a o ajuta pe

sora sa B.L. să-și îngrijească copilul în vârstă de 2 ani, perioadă în care a

locuit la fratele ei B.D.G.

La data de 29 octombrie 2002, în

jurul orelor 18,00, după ce partea vătămată și inculpatul s-au despărțit de

sora lor, care pleca la lucru, s-au îndreptat spre casa din Lupeni, unde urma

să aibă grijă de nepotul în vârstă de 2 ani.

Când au ajuns în fața casei,

inculpatul care se afla într-o avansată stare de ebrietate, i-a cerut părții

vătămate să sară gardul în curtea locuinței vecine. Aceasta l-a refuzat fapt

pentru care inculpatul a înjurat-o și a lovit-o cu palma peste cap, spunându-i

că până se întoarce, ea să sară gardul, apoi a dus copilul și l-a lăsat în

casă, în grija fratelui său mai mic și a martorilor M.I. și M.S.

Găsind-o în același loc pe partea

vătămată, inculpatul a înjurat-o, determinând-o să sară gardul în curtea acelei

case, care era abandonată.

După ce au intrat în locuință,

inculpatul i-a cerut părții vătămate să se dezbrace, care plângând, s-a opus și

când a aflat de intenția acestuia, a încercat să-l convingă, că fiindu-i soră,

nu este bine ce face.

Inculpatul nu a acceptat

argumentele, a lovit-o cu palma peste față, a dezbrăcat-o și după ce a

îmbrâncit-o pe pat, a avut raport sexual normal și complet cu ea.

După aceea, inculpatul și partea

vătămată au intrat în casa în care locuia el și unde negăsind băuturi

alcoolice, l-a trimis pe fratele său mai mic și pe partea vătămată să cumpere

vodcă și pâine.

Pe traseul spre oraș, partea

vătămată i-a relatat fratelui său B.A. ce i s-a întâmplat, spunându-i că

intenționează să plece acasă la tatăl său, apoi s-a deplasat la locuința

numitului B.D.G., care văzând-o plângând i-a cerut să-i spună ce s-a întâmplat,

iar când a aflat, împreună au sesizat organele de poliție.

Din certificatul medico-legal a

rezultat că partea vătămată a suferit o deflorare recentă, ce poate data din 29

octombrie 2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul B.A.C., solicitând în principal achitarea sa de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunilor, pentru care a fost condamnat, pentru

considerentul că faptele nu există.

În subsidiar, a solicitat achitarea

sa, conform art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea de viol și reducerea pedepselor aplicate, pentru săvârșirea

celorlalte infracțiuni reținute în sarcina lui.

Prin decizia penală nr. 124/ A din 3

aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat, apelul formulat

de inculpat.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă prevenția

de la 31 octombrie 2002, la 3 aprilie 2003.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.A.C. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și reducerea pedepselor aplicate.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului

probator din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel la aplicarea pedepselor, atât

prima instanță cât și cea de control judiciar, au luat în considerare toate

criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. și anume,

gradul ridicat de pericol social al faptelor determinat de vârsta fragedă a

victimelor, minore în vârstă de 14 ani, precum și relația de rudenie dintre

partea vătămată B.N. și inculpat, modul de săvârșire a infracțiunilor, dar și

datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate, fiind

recidivist, dovedind astfel perseverență pe calea infracționalității.

Așadar, pedeapsa rezultantă de 12

ani închisoare aplicată inculpatului, este în măsură să asigure reeducarea lui,

în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală, conform

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință se apreciază că în

cauză nu există temeiuri pentru reconsiderarea pedepsei, urmând ca recursul

declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat

de inculpatul B.A.C. urmează să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2002, la 17 septembrie

2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A.C., împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 3

aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2002,

la 17 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2003.