ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3895/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul L.A. la 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. și la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Partea vătămată V.M.E., în vârstă de 13 ani, orfană de ambii părinți, începând din anul 2001 s-a aflat în îngrijirea bunicii sale, L.E. din comuna Chișlaz, județul Bihor.

Împreună cu sus-numitele au mai locuit L.A. (fiul bunicii) și concubina acestuia B.V., minoră, care a împlinit 15 ani abia la 9 iulie 2002.

Încă din luna noiembrie 2001, L.A. i-a cerut părții vătămate V.M.E. (care este fiica surorii sale) să aibă raporturi sexuale cu el.

Întrucât a fost refuzat, inculpatul L.A. a căutat alte pretexte și prilejuri pentru a-și realiza scopul său, sens în care, în luna noiembrie 2001, a ademenit-o pe partea vătămată V.M.E., să meargă cu el după vreascuri, dar ajungând la marginea satului Poclușa de Barcău, într-o locuință părăsită, prin violență și sub amenințări, a întreținut cu aceasta un raport sexual.

Inculpatul L.A. a continuat să întrețină raporturi sexuale, împotriva voinței și sub amenințări, cu partea vătămată V.M.E., până la începutul lunii mai 2002, inclusiv în prezența concubinei sale B.V.

În luna mai 2002, partea vătămată V.M.E., speriată de cele ce se întâmplase, a fugit la alte rude în comuna Săldăbagiu de Barcău și apoi în Oradea, aducând la cunoștința acestora că este violată de inculpat, în cele din urmă V.R. sesizând Direcția generală județeană pentru protecția drepturilor copilului, care a luat măsuri pentru cercetarea cazului.

Partea vătămată V.M.E. a fost examinată medico-legal la 5 iunie 2002, constatându-se că prezintă o ruptură himenală veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită, dar având o vechime mai mare de 10 zile (certificat medico-legal nr. 1621/I.b/27 din 5 iunie 2002).

În ce privește infracțiunea de raport sexual cu o minoră este de menționat că inculpatul L.A. a conviețuit, în concubinaj, cu B.V., minoră, care a împlinit 15 ani la 9 iulie 2002, relații din care a rezultat minora S.

Inculpatul a negat că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată V.M.E., iar despre concubina sa B.V. a declarat că nu a cunoscut vârsta acesteia, deși a recunoscut că a declarat la starea civilă copilul născut din relația cu aceasta, aflând că ea este minoră sub 15 ani și a continuat să întrețină raporturi sexuale cu sus-numita și după nașterea copilului până la arestarea sa în 21 iunie 2002.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea și modificarea ei, în sensul achitării sale pentru infracțiunile reținute în sarcină, pretinzând că este nevinovat.

Prin decizia penală nr. 64/ A din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că faptele acestuia, sunt dovedite.

Această decizie penală a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a pretins, din nou, că nu a întreținut raporturi sexuale cu nepoata sa V.M.E.

Recursul este nefondat.

Din analiza probelor administrate în cauză, se constată că prima instanță și instanța de control judiciar, au reținut o corectă situație de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare juridică.

Este indubitabil stabilit că partea vătămată, orfană, la vârsta de 13 ani, prezintă o ruptură himenală veche și că, urmarea disperării sale, a fost curmat abuzul sexual, repetat, realizat de inculpatul L.A., în vârstă de 26 ani, recidivist, prin informarea Direcției generale județene pentru protecția drepturilor copilului, care a sesizat organele de cercetare penală, totodată luând măsuri de ocrotirea minorei prin numirea unui curator și internarea sa de urgență, în Centrul de Primire a Copilului Oradea și apoi la Centrul de Plasament nr. 2 Oradea.

Faptele săvârșite de inculpatul L.A. sunt dovedite prin declarațiile constante ale părții vătămate V.M.E., confirmate, direct, nemijlocit, de concubina sus-numitului B.V., care la confruntarea realizată de procuror a declarat:

„Sunt adevărate cele declarate de către numita V.M.E. și precizez și eu că am văzut de mai multe ori, când concubinul meu L.A., a întreținut raporturi sexuale cu nepoata lui, adică cu V.M.E., în prezența mea, și de asemenea, și faptul că acesta mi-a cerut să nu spun la nimeni despre aceste lucruri pentru că o să mă bată”.

Dar, faptul că inculpatul a întreținut raporturi sexuale împotriva voinței părții vătămate se dovedește și cu declarațiile bunicei acesteia L.E., V.G.  și V.R. , unde s-a refugiat în final sus-numita și declarațiile martorilor F.M., L.R., V.A., M.G. și A.O.I.

De asemenea, faptele săvârșite de inculpat, parte vătămată fiind concubina sa minora B.V. sunt dovedite, fiind corectă argumentarea instanțelor de judecată.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul L.A. va fi respins, ca nefondat, și se va deduce arestarea preventivă a acestuia din pedeapsa aplicată.

Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de o zi din ziua de 6 iunie 2002 și arestarea preventivă de la 21 iunie 2002, la 19 septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.