ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 323/2010

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164/P din 13 iulie 2009, Tribunalul Bihor, secția penală, l-a condamnatul pe inculpatul B.G. (fiul lui I. și A.) la:

- 17 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203, în ambele cazuri cu aplicare a art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și b), d) și e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), raportat la art. 65 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată de o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 958 din 8 septembrie 2007 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin Decizia nr. 94/2008 a Curții de Apel Oradea) și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), raportat la art. 65 C. pen., inculpatului i-au fost interzise pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost dedusă prevenția la zi și menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1411 din 25 februarie 2008 emis de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei către partea civilă - minora B.B.A. (reprezentată legal în proces de mama sa B.A.R.).

În fine, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1000 lei și la plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei.

S-a reținut, în esență, că:

La data de 30 aprilie 2008, organele de urmărire penală, au fost sesizate de numita B.A.R. - concubina inculpatului - despre faptul că fiica lor, în vârstă de 13 ani B.B.A., a născut la data de ... 2008 un băiat despre care minora a afirmat că a fost conceput ca urmare a actelor de viol săvârșite asupra sa de către inculpatul B.G. - tatăl ei.

În mod constant, cu ocazia audierii, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, minora B.B.A. a susținut că, începând de la vârsta de 11 ani a fost constrânsă, atât fizic cât și psihic, de către inculpat să întrețină relații sexuale cu el, relații care se consumau în locuința lor de pe str. F. din Oradea, când se aflau în locuință doar ei doi și, eventual și sora ei, în vârstă de 2 ani.

Partea vătămată a relatat că a fost amenințată cu- moartea dacă va spune despre relațiile intime cu inculpatul și, totodată, a fost și bătută de mai multe ori de către acesta, fiind lovită cu pumnul și cu palma peste spate și peste cap.

Inculpatul a recunoscut că a întreținut relații intime cu fiica sa minoră, B.B.A. după ce aceasta a împlinit 12 ani, fapt care se întâmpla relații la interval de 2 zile sau chiar la o săptămână, în locuința lor în timp ce concubina sa - mama minorei se afla la lucru sau nu era acasă.

Din raportul de expertiză medico - legală, efectuat de I.N.M.L. M.M., a rezultat că minorul B.A. este fiul biologic al inculpatului, conceput în cadrul unei relații incestuoase cu fiica sa minoră.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B.G., care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (5) teza I C. pen., iar în subsidiar reducerea pedpsei.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 91/ A din 10 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de inculpat dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat și a desființat, în parte, sentința apelată, în sensul că au fost limitate pedepsele accesorie și complemenară la dispozițiile art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost menținută starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenția la zi.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a apreciat că în mod greșit a fost interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. și anume dreptul de a alege, cu motivarea că interzicerea acestui drept nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1 la C.E.D.O.

S-a apreciat că nu este întemeiată nici cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că minora a manifestat o temere crescută față de inculpat, că acesta o amenința cu bătaia - au fost situații când efectiv o bătea - și că i-a comunicat mamei sale cine este tatăl copilului abia după arestarea inculpatului și nici critica privind greșita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere pericol social concret pe care îl prezintă fapta inculpatului, care a profitat de vârsta minorei, și prin constrângere și amenințare, a întreținut cu aceasta relații sexuale, context în care s-a mai arătat pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 52 și că nu se impune reducerea acesteia avându-se în vedere și că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie.

Împotriva sus - identificatei decizii, inculpatul B.G. a declarat în termen legal, recursul de față, solicitând, prin apărător, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (5) teza I C. pen. iar în subsidiar reducerea pedepsei, stabilite pentru infracțiunea de viol apreciind că este prea aspră, avându-se în vedere că, pe tot parcursul urmăriri penale, dar și în faza de judecată, acesta a recunoscut și regretă săvârșirea faptei.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond - confirmată de instanța de apel - în mod corect au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare juridică a faptelor comise și la o justă individualizare a pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Cererea inculpatului, formulată, de altfel și în apel, de schimbare a încadrării juridice, pe motiv că minora ar fi întreținut relații sexuale de bună voie, fără a fi constrânsă, nu poate fi primită, deoarece întregul probatoriu administrat în cauză (în special declarațiile minorei) rezultă că inculpatul în nenumărate rânduri a amenințat-o pe victimă cu bătaia (au fost situații în care acesta chiar a fost bătută), relațiile sexuale consumându-se în domiciliul lor, în timp ce mama minorei și bunicul nu erau acasă. Așa fiind, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., și în nici un caz, pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (5) teza I C. pen.

Nici cerere referitoare la o reindividualizare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de viol nu poate fi primită.

Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen., pedeapsa pentru această infracțiunea este de la 10 la 25 de ani închisoare, încât Înalta Curte apreciază că, pedeapsa de numai 17 ani închisoare, stabilită în condițiile în care inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, este necesară și aptă să asigure realizarea funcției educativ-preventive, avându-se în vedere periculozitatea ridicată a faptei comise, precum și urmările acesteia.

Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 29 februarie 2008, la 29 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010.