ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 492 din 23
mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați
inculpații:
- G.J., pentru săvârșirea
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.
(2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani
închisoare.
- C.J., pentru săvârșirea
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.
(2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
- H.X., pentru săvârșirea
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.
(2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a
dispus deducerea prevenției acestora de la 2 iunie 2001, la zi.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus
expulzarea inculpaților după executarea pedepselor.
S-a luat act că partea vătămată D.F.
nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen.,
fiecare dintre inculpați a fost obligat la câte 1.500.000 lei cheltuieli
judiciare către stat, din care onorariul interpretului în cuantum de 855.000
lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Victima D.F., cunoscută ca jucător
de jocuri de noroc și consumator de droguri, obișnuia să împrumute sume de bani
necesare îndeletnicirilor sale.
La jumătatea lunii mai 2001, D.F. a
împrumutat suma de 1000 dolari S.U.A. de la inculpatul G.J., pe care s-a
obligat să o restituie într-o săptămână.
Deoarece nu a respectat înțelegerea,
la data de 31 mai 2001, inculpații G.J. și C.J. s-au dus la locuința martorei
W.M., unde se afla victima și, împotriva voinței acesteia, au dus-o în
apartamentul lor situat pe Șoseaua Ștefan cel mare din București; aici victima
fost sechestrată de inculpații G.J., C.J. și H.X., ceea ce a determinat-o să se
sinucidă, pe data de 1 iunie 2001, aruncându-se de la balconul apartamentului
situat la etajul 8 al blocului.
Din raportul medico-legal de
necropsie nr. A 3/817/01 din 26 iulie 2001 al Institutului de medicină legală
Prof. dr. Mina Minovici București rezultă că moartea victimei a fost violentă;
ea s-a datorat dilacerării cerebrale consecința unui politraumatism cu fractură
cominutivă de boltă și bază craniană, maxilar, mandibulă, fractură de stern,
fracturi costale bilaterale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax.
Leziunile constatate au dus la
moartea victimei și s-au produs prin lovire de corpuri dure în condițiile unei
precipitări.
Situația de fapt și vinovăția
inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, listele apelurilor
telefonice ale inculpaților, documente emise de cazinourile P. și P. București,
procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile
martorilor F.D., D.Z.Q., I.D., M.G., A.F.L., P.E.A., T.E.R., W.M., D.D.E.,
G.W.L., Z.J.J., T.A.E., X.C., R.J.Z., L.M., declarațiile inculpaților care nu
au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel București, secția I
penală, prin decizia penală nr. 617 din 8 octombrie 2002, a respins, ca
nefondate, apelurile inculpaților, dispunând deducerea prevenției la zi și
obligarea acestora la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului și la
800.000 lei onorariul cuvenit interpretului ce se avansează din fondul
Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs în termen legal inculpații G.J., C.J. și H.X. care au susținut că nu
sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați și au
solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat
la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpații au
solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lipsire de
libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și reducerea
corespunzătoare a pedepselor aplicate.
Criticile formulate vor fi examinate
în raport de prevederile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
, 17
și 14 C. proc. pen.
Cu privire la situația de fapt,
vinovăția inculpaților și încadrarea juridică dată faptelor comise de aceștia,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea au fost corect
stabilite, soluția de condamnare pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.
Din analiza materialului probator
administrat de instanța de judecată rezultă că victima D.F. a fost constrânsă
să-i însoțească pe inculpați până în apartamentul acestora unde a fost obligată
să rămână, întrucât nu își plătise datoria bănească.
În acest sens, declarațiile
martorilor A.F.L., T.E.R., P.E.A. și D.D.E. sunt concludente cu privire la
constrângerea fizică exercitată asupra victimei pentru a o obliga să-i urmeze
pe inculpații G.J. și C.J., cei doi încadrând victima și prinzând-o de mâini,
modalitate în care au condus-o până în apartamentul din Șoseaua Ștefan cel
Mare, unde au sechestrat-o.
Martorii X.C., D.F., G.W., D.Z.Q.
dezvăluie în declarațiile lor mobilul acestei acțiuni, acela de al obliga pe
D.F. să restituie datoria pe care o făcuse, plata acesteia fiind condiția
eliberării sale.
Victima, o persoană labilă psihic pe
fondul consumului de droguri, a cedat presiunilor exercitate asupra sa și s-a
sinucis.
În raport de aceste probe care
stabilesc în mod neîndoielnic vinovăția inculpaților, Curtea constată că nu se
impune nici achitarea acestora și nici schimbarea încadrării juridice dată
faptelor săvârșite de ei și care întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.
(2) și (4) C. pen.
Cât privește individualizarea
pedepselor, Curtea constată că instanțele de judecată au procedat în mod
temeinic și legal față de inculpații G.J. și C.J.
Aceștia sunt cei care au constrâns
victima să-și părăsească locuința și să-i urmeze având inițiativa răpirii și
sechestrării ei.
În raport de pericolul social
deosebit al infracțiunii săvârșite, de violența de caracter pe care o presupune
transpunerea în fapt a unei asemenea hotărâri infracționale, de consecințele
tragice și de neînlăturat ale acțiunii lor, Curtea constată că pedepsele
aplicate inculpaților G.J. și C.J. sunt just individualizate și reflectă o
temeinică aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente,
recursurile declarate de cei doi inculpați urmează a fi respinse ca nefondate,
în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu dispozițiile art.
385
17
alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului
preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților de la 2 iunie 2001
la 24 februarie 2004.
Critica formulată în temeiul
dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se
dovedește a fi întemeiată însă cu privire la recurentul-inculpat H.X.
Curtea constată că instanțele de
judecată nu au dat eficiența cuvenită tuturor datelor referitoare la persoana
inculpaților și la împrejurările care atenuează răspunderea penală, astfel cum
prevăd dispozițiile articolului 72 C. pen.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului rezultă în mod evident contribuția mai redusă pe care acest inculpat
a avut-o la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, el
neparticipând la răpirea victimei D.F. care a fost adusă în apartamentul în
care locuia și recurentul de către cei doi făptuitori.
Împreună cu aceștia (iar în timpul
absenței inculpatului G.J., plecat la cazino, împreună numai cu C.J.),
recurentul inculpat H.X. a asigurat sechestrarea victimei care se afla sub
influența unor substanțe sedative.
În momentul în care victima s-a
sinucis, recurentul inculpat dormea.
În scopul unei juste proporționalizări a pedepselor
aplicate în funcție de contribuția fiecărui participant la comiterea faptei și
al asigurării realizării scopului preventiv-educativ al acestora în
conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită recursul
declarat de inculpatul H.X. numai cu privire la individualizarea pedepsei.
În cauză se va face aplicarea art. 74
lit. a) și alin. ultim C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută
de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 16
ani închisoare la 11 ani închisoare.
Curtea apreciază că această pedeapsă
este în măsură să răspundă cerințelor unei individualizări eficiente și juste
raportate la criteriile concrete privind fapta și persoana făptuitorului.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192
alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
H.X. împotriva deciziei penale nr. 617 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel
București, secția I penală.
Casează decizia penală atacată,
precum și sentința penală nr. 492 din 22 mai 2002 a Tribunalului București,
secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea dispozițiilor art. 74
lit. a) și alin. ultim C. proc. pen., la infracțiunea de lipsire de libertate
care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4)
C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și reduce pedeapsa de la 16 ani
închisoare la 11 ani închisoare.
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de inculpații G.J. și C.J.
Deduce din pedepsele aplicate
inculpaților arestarea preventivă de la 2 iunie 2001 la zi.
Obligă pe inculpații G.J. și C.J. la
câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei
onorariu pentru apărătorii din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului
Justiției.
Onorariul de apărător din oficiu în
sumă de 400.000 lei privind pe inculpatul H.X. va fi plătit din fondurile
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 februarie 2004.