ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 492 din 23

mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

inculpații:

- G.J., pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani

închisoare.

- C.J., pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.

- H.X., pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) și (4) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dispus deducerea prevenției acestora de la 2 iunie 2001, la zi.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpaților după executarea pedepselor.

S-a luat act că partea vătămată D.F.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare dintre inculpați a fost obligat la câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul interpretului în cuantum de 855.000

lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Victima D.F., cunoscută ca jucător

de jocuri de noroc și consumator de droguri, obișnuia să împrumute sume de bani

necesare îndeletnicirilor sale.

La jumătatea lunii mai 2001, D.F. a

împrumutat suma de 1000 dolari S.U.A. de la inculpatul G.J., pe care s-a

obligat să o restituie într-o săptămână.

Deoarece nu a respectat înțelegerea,

la data de 31 mai 2001, inculpații G.J. și C.J. s-au dus la locuința martorei

W.M., unde se afla victima și, împotriva voinței acesteia, au dus-o în

apartamentul lor situat pe Șoseaua Ștefan cel mare din București; aici victima

fost sechestrată de inculpații G.J., C.J. și H.X., ceea ce a determinat-o să se

sinucidă, pe data de 1 iunie 2001, aruncându-se de la balconul apartamentului

situat la etajul 8 al blocului.

Din raportul medico-legal de

necropsie nr. A 3/817/01 din 26 iulie 2001 al Institutului de medicină legală

Prof. dr. Mina Minovici București rezultă că moartea victimei a fost violentă;

ea s-a datorat dilacerării cerebrale consecința unui politraumatism cu fractură

cominutivă de boltă și bază craniană, maxilar, mandibulă, fractură de stern,

fracturi costale bilaterale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax.

Leziunile constatate au dus la

moartea victimei și s-au produs prin lovire de corpuri dure în condițiile unei

precipitări.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, listele apelurilor

telefonice ale inculpaților, documente emise de cazinourile P. și P. București,

procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile

martorilor F.D., D.Z.Q., I.D., M.G., A.F.L., P.E.A., T.E.R., W.M., D.D.E.,

G.W.L., Z.J.J., T.A.E., X.C., R.J.Z., L.M., declarațiile inculpaților care nu

au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 617 din 8 octombrie 2002, a respins, ca

nefondate, apelurile inculpaților, dispunând deducerea prevenției la zi și

obligarea acestora la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului și la

800.000 lei onorariul cuvenit interpretului ce se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs în termen legal inculpații G.J., C.J. și H.X. care au susținut că nu

sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați și au

solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpații au

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și reducerea

corespunzătoare a pedepselor aplicate.

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

, 17

și 14 C. proc. pen.

Cu privire la situația de fapt,

vinovăția inculpaților și încadrarea juridică dată faptelor comise de aceștia,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea au fost corect

stabilite, soluția de condamnare pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.

Din analiza materialului probator

administrat de instanța de judecată rezultă că victima D.F. a fost constrânsă

să-i însoțească pe inculpați până în apartamentul acestora unde a fost obligată

să rămână, întrucât nu își plătise datoria bănească.

În acest sens, declarațiile

martorilor A.F.L., T.E.R., P.E.A. și D.D.E. sunt concludente cu privire la

constrângerea fizică exercitată asupra victimei pentru a o obliga să-i urmeze

pe inculpații G.J. și C.J., cei doi încadrând victima și prinzând-o de mâini,

modalitate în care au condus-o până în apartamentul din Șoseaua Ștefan cel

Mare, unde au sechestrat-o.

Martorii X.C., D.F., G.W., D.Z.Q.

dezvăluie în declarațiile lor mobilul acestei acțiuni, acela de al obliga pe

D.F. să restituie datoria pe care o făcuse, plata acesteia fiind condiția

eliberării sale.

Victima, o persoană labilă psihic pe

fondul consumului de droguri, a cedat presiunilor exercitate asupra sa și s-a

sinucis.

În raport de aceste probe care

stabilesc în mod neîndoielnic vinovăția inculpaților, Curtea constată că nu se

impune nici achitarea acestora și nici schimbarea încadrării juridice dată

faptelor săvârșite de ei și care întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.

(2) și (4) C. pen.

Cât privește individualizarea

pedepselor, Curtea constată că instanțele de judecată au procedat în mod

temeinic și legal față de inculpații G.J. și C.J.

Aceștia sunt cei care au constrâns

victima să-și părăsească locuința și să-i urmeze având inițiativa răpirii și

sechestrării ei.

În raport de pericolul social

deosebit al infracțiunii săvârșite, de violența de caracter pe care o presupune

transpunerea în fapt a unei asemenea hotărâri infracționale, de consecințele

tragice și de neînlăturat ale acțiunii lor, Curtea constată că pedepsele

aplicate inculpaților G.J. și C.J. sunt just individualizate și reflectă o

temeinică aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente,

recursurile declarate de cei doi inculpați urmează a fi respinse ca nefondate,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului

preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților de la 2 iunie 2001

la 24 februarie 2004.

Critica formulată în temeiul

dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se

dovedește a fi întemeiată însă cu privire la recurentul-inculpat H.X.

Curtea constată că instanțele de

judecată nu au dat eficiența cuvenită tuturor datelor referitoare la persoana

inculpaților și la împrejurările care atenuează răspunderea penală, astfel cum

prevăd dispozițiile articolului 72 C. pen.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă în mod evident contribuția mai redusă pe care acest inculpat

a avut-o la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, el

neparticipând la răpirea victimei D.F. care a fost adusă în apartamentul în

care locuia și recurentul de către cei doi făptuitori.

Împreună cu aceștia (iar în timpul

absenței inculpatului G.J., plecat la cazino, împreună numai cu C.J.),

recurentul inculpat H.X. a asigurat sechestrarea victimei care se afla sub

influența unor substanțe sedative.

În momentul în care victima s-a

sinucis, recurentul inculpat dormea.

În scopul unei juste proporționalizări a pedepselor

aplicate în funcție de contribuția fiecărui participant la comiterea faptei și

al asigurării realizării scopului preventiv-educativ al acestora în

conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită recursul

declarat de inculpatul H.X. numai cu privire la individualizarea pedepsei.

În cauză se va face aplicarea art. 74

lit. a) și alin. ultim C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 16

ani închisoare la 11 ani închisoare.

Curtea apreciază că această pedeapsă

este în măsură să răspundă cerințelor unei individualizări eficiente și juste

raportate la criteriile concrete privind fapta și persoana făptuitorului.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192

alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

H.X. împotriva deciziei penale nr. 617 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 492 din 22 mai 2002 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74

lit. a) și alin. ultim C. proc. pen., la infracțiunea de lipsire de libertate

care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și reduce pedeapsa de la 16 ani

închisoare la 11 ani închisoare.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații G.J. și C.J.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților arestarea preventivă de la 2 iunie 2001 la zi.

Obligă pe inculpații G.J. și C.J. la

câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei

onorariu pentru apărătorii din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției.

Onorariul de apărător din oficiu în

sumă de 400.000 lei privind pe inculpatul H.X. va fi plătit din fondurile

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.