ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1119/P/2000,

din data de 17 noiembrie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a

dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului I.D., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1), art. 289 alin. (1)

și art. 291 C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul

I.D., primar al comunei Bâlteni, județul Gorj, a pretins și primit suma de

3.500.000 lei, pentru a permite reprezentanților cultului penticostal din

comuna respectivă, să folosească în interesul comunității materialele rezultate

din demolarea unei hale metalice, situate în punctul Baltazar, sat Cocoreni.

S-a reținut, totodată, că inculpatul

nu a luat măsuri de inventarierea halei respective tocmai cu scopul de a obține

foloase personale în urma valorificării acesteia și că a omis să precizeze în

cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare cu nr. 5955 din 20 septembrie 2000,

încheiat cu reprezentanții cultului penticostal, că obiectul acestuia îl

formează și vânzarea-cumpărarea grajdului, contractul respectiv fiind refăcut

în sensul că s-a adăugat și cuvântul „anexe”.

Tribunalul Gorj, prin sentința

penală nr. 59 din 19 martie 2001, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul I.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., iar în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) și art.

291 C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei la

locul de muncă, în cadrul S.C. P. S.R.L., cu sediul în Târgu-Jiu, și

confiscarea sumei de 3.500.000 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul I.D.,

criticând-o, pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 3 din 15 ianuarie

2002 a Curții de Apel Craiova a admis apelurile declarate, a desființat, în

parte, hotărârea atacată și, pe fond, a reținut în favoarea inculpatului I.D.

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., reducând pedeapsa stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., de la 4 ani la 2 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

(cu excepția dreptului de a alege) și c) C. pen.

A fost înlăturată măsura confiscării

și s-a dispus restituirea sumei de 3.500.000 lei către denunțătorul B.N.

Împotriva acestei din urmă decizii

ca și a sentinței primei instanțe, în termen legal, au declarat recursuri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul I.D.

Parchetul și-a motivat recursul

susținând că hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt netemeinice,

deoarece s-a aplicat inculpatului I.D. o pedeapsă greșit individualizată, în

raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În mod greșit, instanțele de

judecată, dând eficiență juridică sporită unor împrejurări care țin de persoana

inculpatului I.D. (nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o bună

conduită anterior săvârșirii faptei, au aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu executare la locul de muncă.

Aceleași împrejurări au fost avute

în vedere și atunci când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă de

către prima instanță, dar și atunci când s-au aplicat în favoarea inculpatului

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., de către instanța de apel.

În recurs, se consideră că, în

raport de calitatea și atribuțiile pe care inculpatul I.D. le avea în cadrul

Primăriei Bâlteni, de valoarea mare a sumei de bani pretinsă (aceasta a fost,

inițial, de 20 milioane lei) și de insistența cu care inculpatul a încercat să-i

determine pe membrii cultului penticostal să achiziționeze materialele

provenind din demolarea unei hale metalice situate în punctul Baltazar de pe

raza comunei Bâlteni, sat Cocoreni, în schimbul unei sume de bani pe care

acesta să-i folosească în scop personal, instanțele de judecată trebuiau să-i

aplice acestuia o pedeapsă privativă de libertate.

Atitudinea nesinceră manifestată de

inculpat pe parcursul procesului penal, care, în mod constant, a încercat să

demonstreze că fapta este de fapt o înscenare pusă la cale de administratorul

B.N., este de asemenea, de natură să conducă la concluzia că scopul

educativ-preventiv al pedepsei, nu poate fi atins, în condițiile executării

acestuia, la locul de muncă.

Nu lipsită de relevanță este, în

acest sens, și împrejurarea că, luarea de mită, prin limitele de pedeapsă,

stabilite de legiuitor (3 - 12 ani) este una dintre cele mai grave infracțiuni

precum și faptul că, în prezent, în mod frecvent, sunt săvârșite fapte

similare, de către persoane care ar trebui, dimpotrivă, să constituie un model

de comportament socio-uman.

Invocând art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat

admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în

cauză și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești, prin care, să i se aplice

inculpatului I.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,

pedeapsă, privativă de libertate.

În recursul său, inculpatul a arătat

că ambele hotărâri sunt netemeinice și nelegale, deoarece la data la care s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5955 între Consiliul Local Bâlteni

și comunitatea Bisericii Penticostale, comuna Bâlteni, județul Gorj, nu se

putea vinde și hala metalică, întrucât aceasta nu figura în patrimoniul

primăriei.

Inculpatul a mai arătat că, în

timpul urmăririi penale i s-a încălcat dreptul la apărare, înregistrarea făcută

pe bandă magnetică, ca și flagrantul organizat, fiind făcute fără autorizarea

autorității competente și, deci, nelegale. Că, în condițiile în care declarația

martorului denunțător B.N. este probă singulară în dosar, că martorii S.D. și

B.D. sunt martori indirecți, care cunosc cele declarate, din spusele

denunțătorului, despre acceptarea sumei de bani, că înregistrarea audio pe bandă

magnetică este nulă, efectuată cu nerespectarea art. 91

2

și art. 91

3

C. proc. pen., că discuția pe banda minisuport se referă la o hălângă și nu la

o hală metalică, că, în această înregistrare, denunțătorul se referă și la două

pungi de cafea, ce nu s-au dovedit a fi existat, că inculpatul nu avea cum să

vândă hala metalică și nu era atribuția sa de serviciu să inventarieze hala, ci

a Consiliului Local Bâlteni, va trebui să se constate că nu sunt dovedite fapta

și vinovăția inculpatului, încât, se impune admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești, ca nelegale și achitarea inculpatului, pentru luare

de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În consecință, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și achitarea

sa, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen.

Examinând recursurile formulate, în

raport de hotărârile atacate și, de probe ce au stat la baza acestora, se

constată că, acestea nu sunt fondate.

Instanțele au reținut o corectă

stare de fapt, au făcut o justă încadrare juridică în drept și au

individualizat just pedeapsa, respectând, contrar, susținerilor parchetului,

principiile și criteriile individualizării, desprinse din art. 72 și următorii

C. pen.

Astfel, referindu-se la recursul

parchetului, se impune a releva că, pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani

închisoare, cu executare la locul de muncă, nu este mică ci corespunzătoare

criteriilor de individualizare, pentru o persoană care, nu numai că nu este

cunoscut cu antecedente penale și a avut o bună conduită anterior săvârșirii

faptei, dar la o vârstă relativ tânără, este posesor de studii superioare,

dublu licențiat, în Relații Economice Internaționale, secția Management și în

Construcții, Inginerie Civilă, cu multiple și variate participări la congrese,

seminarii, reuniuni de studii, cu referate, studii de Marketing, de psihologie,

pe eșantioane alese aleator, apreciat de foruri științifice interne și străine,

posesor al unor diplome și certificate de absolvire a unor cursuri și a unor

aprecieri unanim laudative, ca cea a prefectului T.M.G., a vicepreședintelui

Consiliului Județean Gorj, ing. I.C., a președintelui Fundației Dialog Social

Târgu Jiu, ing. T.V., a directorului executiv ec. I.Ț., al Agenției Județene

pentru Ocupare și Formare Profesională Gorj, a prof. univ. C. precum și al unor

diplome de recunoaștere a unei activități comunitare meritorii.

În aceste condiții, Curtea apreciază

că nu se poate reține că, în mod greșit, instanțele ar fi dat o eficiență

juridică excesivă unor împrejurări care țin de persoana infractorului,

pronunțând o pedeapsă greșit individualizată, încât, recursul parchetului va

trebui privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârile

atacate.

Nefondat este și recursul declarat

de inculpat.

Dincolo de orice susțineri și

interpretări ale probelor, în ideea creării de suspiciuni și dubii cu privire

la existența infracțiunii de luare de mită, ce i se impută inculpatului, există

o certitudine aceea a găsirii plicului cu banii marcați, în biroul

inculpatului, fapt ce se coroborează cu declarația martorului S.D. care a

arătat că i s-au pretins bani de către inculpat.

Faptul că inculpatul, în momentul

aducerii plicului și punerii lui în sertarul biroului, nu l-a atins și, chiar,

a părăsit biroul, probabil, din precauție, nu constituie un motiv de a se

socoti infracțiunea nedovedită, atâta timp cât sunt celelalte probe care

confirmă fapta, inclusiv, înregistrările audio și video, pe bandă magnetică,

autorizate de procurorul U.

Așa fiind, și recursul inculpatului

I.D. va trebui privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se și, sub acest aspect,

hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare făcute de stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul I.D.

împotriva deciziei penale nr. 3 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.