ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88 din 27 mai 2002 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul S.I. după cum urmează: - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive de la 28 decembrie 2001 la 9 ianuarie 2002. În temeiul art. 346 C. proc.

pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de S.C. M.T.P. SRL Comănești, dispunându-se restituirea către aceasta a cantității de 1351 kg bronz laminat. În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei, iar conform art. 445 C. proc. pen., au fost anulate factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele întocmite la 21 decembrie 2001. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Inculpatul S.I., împuternicit în luna iulie 2001 de administratorul SC O.C. SRL Piatra Neamț, a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu S.C.

M.C. S.A. de la care a achiziționat o semănătoare în valoare de 77.646.310 lei pentru care a achitat suma de 10.000.000 lei. Pentru diferența de preț, părțile contractante au stabilit ca inculpatul să aducă în termen de 30 de zile mărfuri în compensare. Deși nu și-a onorat obligația contractuală asumată, inculpatul a revândut utilajul agricol unei asociații familiale din Brăila de la care a primit 78.646.310 lei. În luna decembrie 2001, inculpatul a discutat cu H.P., asociat al S.C. M.T.P. Comănești vânzarea unei cantități de bronz laminat către S.C. M.C. SA. Pentru facilitarea operației comerciale inculpatul a solicitat suma de 30.000.000 lei, cu care H.P. a fost de acord. Întrucât inculpatul nu achitase societății M.C.

prețul integral pentru utilajul achiziționat, directorul comercial al acestei societăți a acceptat oferta de vânzare a bronzului laminat, având reprezentarea că marfa aparține inculpatului. La 21 decembrie 2001, barele de bronz au fost livrate de SC M.T.P. Comănești către SC M.C. Inculpatul S.I. a cerut conducerii SC M.T.P., prin delegatul acestei societăți G.D., suma de 5.000.000 lei pentru a interveni pe lângă directorul comercial al S.C. M.C. și a-l determina pe acesta să plătească 165.000 lei pe kilogramul de bronz considerat un preț convenabil pentru SC M.T.P. Comănești. Inculpatul a primit astfel 5.000.000 lei de la G.D. căruia i-a solicitat să aplice ștampila SC M.T.P. Comănești și să semneze la rubrica furnizor pe primul exemplar al avizului de însoțire a mărfii, motivând că diferențele rezultate la cântărire impun întocmirea unui nou aviz.

Profitând de ignoranța delegatului G.D., fără știrea acestuia, inculpatul a completat avizul de însoțire al mărfii trecând la rubrica cumpărător SC O. SRL Piatra Neamț, creând aparența că aceasta este proprietara bronzului laminat. Falsificând astfel documentul de proprietate al mărfii, inculpatul a emis factura fiscală prin care livra din partea SC O. SRL Piatra Neamț cantitatea de 1351 kg bronz laminat la prețul de 71.000 lei/kg. către SC M.C. care a recepționat marfa cu nota nr. 410903/2001. În acest mod societatea comercială SC M.T.P. Comănești s-a văzut înlăturată de la încasarea prețului la care era îndreptățită pentru livrarea mărfii care-i aparținea. Prin decizia penală nr. 352 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului care în final a cerut aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând hotărârile pronunțate pentru faptul că instanțele nu s-ar fi pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze soluționarea justă a procesului, iar pe de altă parte, pentru lipsa unor elemente esențiale ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, motive de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 12 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Instanțele au stabilit pe deplin situația de fapt în acord cu probele administrate care dovedesc activitatea infracțională a inculpatului. În acest sens sunt declarațiile lui H.P., reprezentantul părții civile, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu actele care au făcut obiectul acțiunilor inculpatului, cum sunt factura fiscală, nota de recepție, avizul însoțitor.

Faptul că un martor propus de inculpat n-a fost ascultat de instanța de fond nu reprezintă nepronunțarea asupra unei cereri esențiale a inculpatului de care să depindă soluționarea cauzei. Instanța a administrat suficiente probe care formează convingerea neechivocă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat. Neutilizarea textului cu poligraful, de asemenea, nu este o omisiune echivalentă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10, deoarece în procedura penală română utilizarea unei astfel de testări nu este obligatorie. Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică fiind pe deplin motivată în hotărârile atacate. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat pentru motivele arătate.

Prin urmare, văzând și prevederile art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 352 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.