ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 88 din 27
mai 2002 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul S.I. după cum
urmează:
- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea
de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen. și s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive de la 28
decembrie 2001 la 9 ianuarie 2002.
În temeiul art. 346 C. proc. pen.,
s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de S.C. M.T.P. SRL Comănești,
dispunându-se restituirea către aceasta a cantității de 1351 kg bronz laminat.
În temeiul art. 257 alin. (2) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei, iar
conform art. 445 C. proc. pen., au fost anulate factura fiscală și avizul de
însoțire a mărfii, ambele întocmite la 21 decembrie 2001.
În temeiul art. 191 alin. (1) C.
proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut următoarele:
Inculpatul S.I., împuternicit în
luna iulie 2001 de administratorul SC O.C. SRL Piatra Neamț, a încheiat un
contract de vânzare cumpărare cu S.C. M.C. S.A. de la care a achiziționat o
semănătoare în valoare de 77.646.310 lei pentru care a achitat suma de
10.000.000 lei. Pentru diferența de preț, părțile contractante au stabilit ca
inculpatul să aducă în termen de 30 de zile mărfuri în compensare.
Deși nu și-a onorat obligația
contractuală asumată, inculpatul a revândut utilajul agricol unei asociații
familiale din Brăila de la care a primit 78.646.310 lei.
În luna decembrie 2001, inculpatul a
discutat cu H.P., asociat al S.C. M.T.P. Comănești vânzarea unei cantități de
bronz laminat către S.C. M.C. SA.
Pentru facilitarea operației
comerciale inculpatul a solicitat suma de 30.000.000 lei, cu care H.P. a fost
de acord.
Întrucât inculpatul nu achitase
societății M.C. prețul integral pentru utilajul achiziționat, directorul
comercial al acestei societăți a acceptat oferta de vânzare a bronzului
laminat, având reprezentarea că marfa aparține inculpatului.
La 21 decembrie 2001, barele de
bronz au fost livrate de SC M.T.P. Comănești către SC M.C.
Inculpatul S.I. a cerut conducerii
SC M.T.P., prin delegatul acestei societăți G.D., suma de 5.000.000 lei pentru
a interveni pe lângă directorul comercial al S.C. M.C. și a-l determina pe
acesta să plătească 165.000 lei pe kilogramul de bronz considerat un preț
convenabil pentru SC M.T.P. Comănești.
Inculpatul a primit astfel 5.000.000
lei de la G.D. căruia i-a solicitat să aplice ștampila SC M.T.P. Comănești și
să semneze la rubrica furnizor pe primul exemplar al avizului de însoțire a
mărfii, motivând că diferențele rezultate la cântărire impun întocmirea unui
nou aviz.
Profitând de ignoranța delegatului
G.D., fără știrea acestuia, inculpatul a completat avizul de însoțire al mărfii
trecând la rubrica cumpărător SC O. SRL Piatra Neamț, creând aparența că
aceasta este proprietara bronzului laminat. Falsificând astfel documentul de
proprietate al mărfii, inculpatul a emis factura fiscală prin care livra din
partea SC O. SRL Piatra Neamț cantitatea de 1351 kg bronz laminat la prețul de
71.000 lei/kg. către SC M.C. care a recepționat marfa cu nota nr. 410903/2001.
În acest mod societatea comercială
SC M.T.P. Comănești s-a văzut înlăturată de la încasarea prețului la care era
îndreptățită pentru livrarea mărfii care-i aparținea.
Prin decizia penală nr. 352 din 31
octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului
care în final a cerut aplicarea unei pedepse mai ușoare.
Împotriva deciziei a declarat recurs
inculpatul criticând hotărârile pronunțate pentru faptul că instanțele nu s-ar
fi pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze soluționarea
justă a procesului, iar pe de altă parte, pentru lipsa unor elemente esențiale
ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, motive de casare prevăzute de
art. 385
9
pct. 10 și 12 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanțele au stabilit pe deplin
situația de fapt în acord cu probele administrate care dovedesc activitatea
infracțională a inculpatului.
În acest sens sunt declarațiile lui
H.P., reprezentantul părții civile, care se coroborează cu declarațiile
martorilor audiați în cauză și cu actele care au făcut obiectul acțiunilor
inculpatului, cum sunt factura fiscală, nota de recepție, avizul însoțitor.
Faptul că un martor propus de
inculpat n-a fost ascultat de instanța de fond nu reprezintă nepronunțarea
asupra unei cereri esențiale a inculpatului de care să depindă soluționarea
cauzei. Instanța a administrat suficiente probe care formează convingerea neechivocă
că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Neutilizarea textului cu poligraful,
de asemenea, nu este o omisiune echivalentă cazului de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 10, deoarece în procedura penală română utilizarea unei astfel
de testări nu este obligatorie.
Încadrarea juridică dată faptelor
este legală și temeinică fiind pe deplin motivată în hotărârile atacate. Sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost
condamnat pentru motivele arătate.
Prin urmare, văzând și prevederile
art. 385
9
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul
inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 352 din 31 octombrie 2002 a
Curții de Apel Bacău.
Obligă recurentul inculpat să
plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 aprilie 2004.