ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 547/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 4 februarie 2000, Tribunalul Timiș, în baza art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice l-a condamnat pe inculpatul M.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În perioada prevăzută de art .71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. A fost obligat inculpatul față de partea civilă la plata sumei de 107.951 818 lei , cu dobânzi legale până la achitarea debitului.

A obligat inculpatul la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel , instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul după unele discuții avute cu reprezentanții S.C.”A” SA din municipiul Timișoara , s-a prezentat la această societate și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.123/1998, pentru livrarea de lacuri, emailuri și vopsele, valoarea contractului fiind de peste 300.000.000 lei. Imediat după semnarea contractului, la data de 29 octombrie 1998 inculpatul a ridicat o cantitate apreciabilă de marfă conform facturilor 0204587 și 0204588,în valoare de 107.951.818 lei pe care a trasportat-o la Călărași și pentru achitarea căreia a emis biletul la ordin semnat de el, în aceeași dată, cu scadența la 13 noiembrie 1998 pentru suma de bani arătată mai sus.

Biletul la ordin a fost introdus în bancă la data de 16 noiembrie 1998, dar a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului în cont. Marfa achiziționată nu fusese achitată până la momentul judecății, astfel încât SC “A” SA Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 107.951.818 lei. Inculpatul s-a sustras urmăririi penale și nu s-a prezentat în fața instanței, astfel încât el a fost trimis în judecată în lipsă. Instanța a apreciat, în speță, că biletul la ordin nu are un regim special și nu face parte din valorile la care se referă art. 282 C. pen. Pe de altă parte, instanța, cu privire la falsificarea de monedă, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, consideră că acțiunea de a emite un bilet la ordin fără ca pentru valorificarea lui să existe provizia sau acoperirea necesară nu constituie o contrafacere sau alterare a materialității lui și de aceea nu ar putea fi încadrată nici pentru acest motiv în art. 282 C. pen.

Sentința nr. 98 din 4 februarie 2000 a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 5 1 , teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,întrucât judecata a avut loc fără citarea legală a părților. Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: În speță, din actele dosarului reiese că inculpatul a fost citat de către instanța de fond la adresa din Călărași unde figurează domiciliul său în evidențele organelor de poliție, deși încă din faza urmăririi penale a rezultat că nu mai locuiește în acel imobil, pentru că s-a mutat și nu se cunoaște noua adresă.

Totodată inculpatul a fost citat și prin afișare la sediul Consiliului Local Timișoara în a cărei rază teritorială a săvârșit infracțiunea. Instanța nu a dat însă importanță faptului că din actele și lucrările dosarului SC “C” SRL , al cărui unic asociat este inculpatul, își are sediul în Călărași, și nu l-a citat la această adresă, deși dispozițiile legale menționate prevedeau o astfel de obligație. În consecință, judecarea inculpatului, fără epuizarea căilor legale de chemare în fața organelor judiciare, ar echivala practic cu o judecată care a avut loc fără citarea legală a părților, încălcându-se dispozițiile art. 291 C. proc. pen. prin incompleta aplicare a textului de lege prevăzut în art. 177 alin. (1) C. proc.

pen., în sensul că nu a fost citat și la adresa locului de muncă , respectiv sediul SC “C” SRL. Ca urmare, neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu inculpatul constituie motiv de casare a hotărârii, în condițiile în care acesta nu a avut posibilitatea să-și pregătească apărarea, fapt ce i-a cauzat o vătămare ce nu putea fi înlăturată în alt mod, conform art.197 alin. (1) C. proc. pen. Față de aceste considerente, în temeiul art. 414 1 raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează ca recursul în anulare să fie admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 98 din 4 februarie 2000 a Tribunalului Timiș, privind pe inculpatul M.A. Casează sentința penală nr. 98 din 4 februarie 2000 și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond. Anulează mandatul de executare a pedepsei nr.137 din 21 februarie 2000 a Tribunalului Timiș și dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului M.A. dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.