ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 16

mai 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș au fost condamnați inculpații:

1) V.R. prin schimbarea încadrării

juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, în temeiul art. 26,

raportat la art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C. pen., inculpatul V.R. a

mai fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în cea mai grea de 4 ani

și 8 luni, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în final inculpatul urmând a

executa 5 ani închisoare.

A fost aplicată inculpatului

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru infracțiunile prevăzute de art. 281 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C.

pen. (pct. 1).

2) V.M.L. la pedepsele:

- 4 ani și 8 luni închisoare, în

baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.

pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, în

baza art. 26, raportat la art. 282 alin. (1) C. pen., art. 282 alin. (2) C.

pen. și art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) din același cod;

- 3 ani închisoare, în baza art. 215

alin. (2) și (3) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea,

la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare, în final inculpatul V.M.L.

urmând a executa 5 ani și 6 luni închisoare. A fost aplicată inculpatului și

pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3

ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C.

pen.

3) D.M.N. la pedepsele de câte 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) și

(3), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen.

[

(prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2),

(3) și (5) C. pen.)], art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) ambele cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

C. pen.

A fost dedusă perioada arestării

preventive de la 14 martie 2000 la 11 august 2000, pentru inculpații V.R. și

V.M.L., și de la 14 martie 2000 la 9 iunie 2000 pentru inculpatul D.M.N.

Sub aspectul laturii civile prima

instanță l-a obligat pe V.R. să plătească părții civile SC Z. SA Timișoara suma

de 1.300.199.806 lei despăgubiri civile, pe cei trei inculpați în solidar la

plata sumei de 1.522.500.000 lei cu același titlu, iar pe V.M.L. la 20.900.918

lei despăgubiri civile către partea civilă SC F. SA Cluj și la 32.196.895 lei

către partea civilă SC G.P. SRL București.

A fost anulată fila C.E.C. – K

00200155538 și au fost anulate înscrisurile declarate false, și anume

contractul de vânzare cumpărare din 22 iulie 1999, factura nr. 2210438 emisă de

SC Z. SA Timișoara și avizele nr. 11477395 - 1147397; 1147399; 1147405; 1147406

și 1147409.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 24 mai 1999, inculpatul

V.R. în calitate de reprezentant al SC K.C. SRL Timișoara și SC Z. SA

Timișoara, respectiv R., sucursala Timișoara, s-a încheiat o convenție, prin

care inculpatul urma să cumpere zahăr, iar banii să-i depună direct în contul

R., în vederea acoperirii datoriilor pe care SC Z. le avea la R.

În baza facturii din 25 mai 1999, SC

Z. Timișoara a livrat inculpatului cantitatea de 95.300 kg zahăr, în valoare de

511.192.536 lei.

În vederea efectuării plății,

inculpatul a procedat la falsificarea unui bilet la ordin consemnând că la data

de 8 iunie 1999, fără protest, va plăti suma. După semnarea și ștampilarea

acestui bilet la ordin, inculpatul V.R. l-a pus în circulație.

La scadență, în data de 9 iunie

1999, partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, încă a fost refuzat

la plată, deoarece nu exista disponibil în cont.

Această cantitate de zahăr a fost

vândută mai departe de inculpat la SC S. SRL și la SC C. SRL cu prețul de

500.972.260 lei.

La data de 13 iulie 1999, inculpatul

V.R. a solicitat efectuarea unei ștampile, cu impresiunea S.C. A.K.T. SRL

București, ștampila fiind ridicată a doua zi și predată de către inculpații V.,

unor persoane neidentificate, care au procedat la falsificarea unui bilet la

ordin, trecând emitent și beneficiar două firme fantomă, contul, deschis la

B.C.R., filiala Bucureștii Noi.

Mai mult, pentru a fi credibil, s-a

procedat și la falsificarea rubricii „avalizat” și s-a consemnat că B.C.R.,

filiala Bucureștii Noi garantează că la scadență (6 august 1999) indiferent de

disponibilul existent în contul SC D.P., va onora biletul la ordin, plătind

celui care-l prezintă suma de 600.000.000 lei.

Având ștampila și biletul la ordin

astfel falsificate, inculpații V. l-au determinat și ajutat pe inculpatul

D.M.N. să se prezinte la SC Z. sub identitatea de M., administrator la S.C.

A.K.T. SRL. La data de 22 iulie 1999, inculpatul D.M.N. a încheiat un contract

de vânzare cumpărare pentru cantitatea de 75.662 kg zahăr, prezentând biletul

la ordin falsificat, pe care l-a semnat și a aplicat ștampila, predându-l

directorului unității spre punere în executare.

În zilele următoare, în baza

avizelor de însoțire a mărfurilor, inculpatul D.M.N., în aceeași calitate

mincinoasă a ridicat de la SC Z. cele 75 tine zahăr, predându-le inculpaților

V.

După ce au intrat în posesia

zahărului, inculpații V. l-au vândut la diferite persoane juridice (SC I.C. SRL

Arad și SC D. SRL Timișoara), încasând prețul.

După efectuarea operațiunilor

arătate, la data de 6 august 1999, biletul la ordin a fost introdus la plată,

însă a fost refuzat deoarece emitentul nu figura în evidențele B.C.R., iar

semnătura și ștampila erau false.

În continuarea activității

infracționale, la data de 13 septembrie 1999, inculpatul V.R. ajutat de fratele

său V.M.L., a achiziționat de la SC F. SA Cluj mai multe mărfuri în valoare de

20.900.918 lei, întocmind facturile nr. 8768832 și nr. 8768833. În vederea

plății produselor, inculpatul V.M. a emis un titlu la ordin falsificat, care

introdus ulterior la plată, a fost refuzat de bancă pentru lipsa de disponibil.

S-a mai reținut că la data de 14

septembrie 1999, inculpatul V.M.L. a cumpărat de la SC G.P. SRL Depozit

Timișoara produse în valoare de 51.196.895 lei cu facturile nr. 4555327 și nr.

4555328 pentru plata cărora a emis fila C.E.C. seria K 00 200155538, prin care

s-a obligat ca la data de 6 octombrie 1999 să vireze contravaloarea mărfurilor.

La data menționată, partea vătămată a introdus fila C.E.C. în bancă, însă i-a

fost refuzată din lipsa disponibilului.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza actelor de sesizare formulate de părțile vătămate, proceselor

verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de cercetare

tehnico-științifică, verificărilor bancare, depozițiilor celor 21 de martori

audiați, probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 75/ A din 25 februarie 2002, a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a desființat sentința penală în latura

penală și a aplicat pentru fiecare infracțiune prevăzută de art. 282 alin. (1)

și art. 282 alin. (2) C. pen., comise de inculpații V.M.L. și V.R. și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.,

pe o durată de 3 ani.

De asemenea, s-a aplicat pentru

fiecare infracțiune prevederile art. 281 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C.

pen., comise de inculpatul D.M.N. și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A fost anulat biletul la ordin emis

în data de 16 iulie 1999 de către SC D.P. SRL.

Prin aceeași decizie au fost

respinse apelurile formulate de inculpații D.M.N., V.M.L. și V.R.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații

V.M.L. și V.R.

Prin recursul parchetului, așa cum a

fost precizat oral de procurorul de ședință s-a criticat hotărârea pronunțată

pentru nelegalitate învederându-se că nu au fost aplicate corect pedepsele

complimentare celor trei inculpați și că instanțele au omis să comunice

hotărârea la Registrul Comerțului.

Inculpatul V.M.L. a solicitat

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., pentru infracțiunile comise în dauna părții vătămate SC Z.

Timișoara SA și SC F. SA Cluj, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice

(parte vătămată SC F. SA Cluj) în art. 103 din Legea nr. 53/1934. Referitor la

infracțiunea de înșelăciune (pct. 4 din rechizitoriu) prevăzută de art. 215

alin. (2), (3) și (4) C. pen. (parte vătămată SC G.P. SRL) inculpatul a

solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau schimbarea încadrării juridice în art. 84

pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin ultimul motiv de recurs

invocat, inculpatul V.M.L. a solicitat reindividualizarea pedepselor și

suspendarea condiționată a executării sancțiunii.

Inculpatul V.R. a solicitat, de

asemenea, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru complicitate la infracțiunea de

înșelăciune, în subsidiar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. e) din același cod.

De asemenea, inculpatul a solicitat

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate SC F. SA

Cluj. În subsidiar, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice în art.

84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și reindividualizarea pedepselor.

Recursul parchetului este fondat,

însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile formulate

de inculpați vor fi respinse.

Așa cum rezultă din dispozitivul

sentinței penale nr. 365 din 16 mai 2001 a Tribunalului Timiș, inculpatului

V.R., după stabilirea pedepselor, i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă de

3 ani, inculpatului V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar

inculpatului D.M.N. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

Curtea de Apel Timișoara a

desființat sentința atacată, în partea referitoare la aplicarea pedepsei

complimentare și a aplicat prevederile art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă

de 3 ani, pentru fiecare infracțiune prevăzută de art. 282 alin. (1) și art.

282 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul V.R., art. 64 lit. a) și c) C. pen.,

pentru coinculpatul V.M.L., pentru fiecare infracțiune prevăzută de art. 282

alin. (1) și art. 282 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, pentru fiecare infracțiune prevăzută de art. 282 alin. (1)

și art. 282 alin. (2) C. pen., comisă de inculpatul D.M.N.

Or, instanța de apel a omis să

aplice pedeapsa complimentară a interzicerii și a drepturilor prevăzute la lit.

b) și c) C. pen., referitor la inculpatul V.R., drepturile prevăzute de lit. a)

și c) din același cod, cu privire la inculpatul V.M.L., iar în ceea ce-l

privește pe inculpatul D.M.N. în mod nelegal nu s-a dispus și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Faptele comise de inculpați,

impuneau reținerea nu numai a uneia dintre pedepsele complimentare ci și a

acelora care au legătură cu profesia exercitată.

În consecință, recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara va fi admis și se vor aplica dispozițiile

art. 64 lit. b) și c) C. pen., pentru toți inculpații.

Pe de altă parte hotărârile

pronunțate sunt greșite și pentru faptul că nu au fost comunicate la Registrul

Comerțului.

Cu privire la recursurile formulate

de inculpați se reține că acestea nu sunt fondate.

Motivele de recurs invocate sunt apărări pe care

inculpații le-au ridicat și la instanța de fond, acestea fiind analizate pe

larg în considerentele sentinței.

Astfel, prima instanță a coroborat

depozițiile martorilor P.P., A.P., G.C., S.G., R.M., T.G., C.P., N.M., C.M.,

M.C., S.L., D.M. cu nota de constatare a D.G.F.P.C.F.S. Timiș (act de control

din care rezultă că nu există documente justificative pentru încasări), precum

și cu rapoartele de constatare tehnico științifică (din care rezultă că

inculpatul V.R. a emis comanda pentru ștampila SC G.P. SRL, ștampilă ce s-a

regăsit pe titlul la ordin pe care inculpații V. l-au predat coinculpatului

D.M.N., iar facturile fiscale nr. 1108701 din 2 august 1999, 7281265 din 31

iulie 1999 și 169703 din 23 iulie 1999 au fost scrise de aceeași inculpați).

Situația de fapt reținută pe baza

acestor probe a fost verificată și de instanța de apel care a confirmat-o și în

raport de care a menținut încadrările juridice.

În consecință, faptele comise de

inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care

aceștia au fost condamnați, motiv pentru care recursurile declarate vor fi

respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.

75/ A din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații

V.M.L., V.R. și D.M.N.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 365 din 16 mai 2001 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la

neaplicarea dispozițiilor art. 64 lit. b) și c) C. pen., pentru inculpații

V.M.L., V.R. și D.M.N.

Aplică și dispozițiile art. 64 lit.

b) și c) C. pen., pentru cei trei inculpați.

Se va comunica hotărârea la

Registrul Comerțului pentru efectuarea înregistrărilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații V.M.L. și V.R. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.