ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1299/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1299/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 135/ P din 20 august 2008 pronunțată de

Tribunalul Neamț, în dosarul 4821/103/2007, s-a dispus condamnarea inculpatului

G.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și

alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și

la pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe timp de un an după

executarea pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa

de 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen.,

art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea,

de 4 ani închisoare și pedeapsa

complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și c) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA

Pecineaga, Constanța.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P.

SRL.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC F.T.C. SRL Roman, să plătească părții civile SC C. SA suma de 3.064.496,07

lei, actualizată la data executării și părții civile SC M.P. SRL suma de

50054,96 lei.

S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța nr. 141/ P

din 24 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și

procesul-verbal încheiat la 31 august 2007 de I.P.J. Neamț, asupra bunurilor

aparținând inculpatului, respectiv:

- apartament situat în mun. Roman, str.

Smirodava, jud.

Neamț;

- apartament situat în mun. Roman, str.

Panaite Donici,

jud. Neamț;

- autoturism O

.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar

cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1000 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

La data de 22 iunie 2001, inculpatul G.I.F. și vărul său, G.T., au

înființat SC F.T.C. SRL, cu sediul în municipiul Roman, județul Neamț, având ca

obiect principal de activitate producția, prelucrarea și conservarea cărnii.

La data de 15 februarie 2006, în societatea comercială menționată mai

sus a intrat D.P., acesta împutemicindu-l pe inculpat să îl reprezinte, cu

puteri depline, în fața oricăror persoane și în orice problemă, pentru

desfășurarea activității comerciale.

La data de 07 iulie 2006 și, respectiv, la 28 august 2006, s-au retras

din societate G.T. și D.P., aceștia cesionând inculpatului părțile lor sociale.

În baza contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1087 din 04 ianuarie 2006

, partea civilă SC C. SA

Pecineaga s-a obligat să livreze către SC F.T.C. SRL, porci vii, cu

posibilitatea negocierii prețului, iar cumpărătorul se obligă să achite

contravaloarea porcinelor cu numerar sau instrument de plată, în cel mult 30 de

zile de la data livrării și recepționării în viu a porcinelor.

În perioada 22.01 - 13 iulie 2006, partea civilă SC C. SA Pecineaga a

livrat, pe bază de facturi fiscale, porcine în viu, către SC F.T.C. SRL.

Până la data de 15 mai 2006, filele C.E.C. emise sau girate de către

societatea administrată de inculpat au fost decontate de către bănci.

La data respectivă, beneficiarul înregistra un sold debitor, în contul

porcinelor preluate, de 2.289.646,48 lei.

Partea civilă SC C. SA a furnizat, în continuare, conform contractului

și în baza a 23 facturi fiscale, un nr. de 4087 capete porcine, în cantitate de

47.5712 kg.

Pentru decontarea mărfii, inculpatul a emis un nr. de 28 file C.E.C.,

în perioada iunie - septembrie 2006, în valoare totală de 2.182.229,53 lei.

La data de 13 iulie 2006, partea civilă a

sistat livrarea de porcine către

inculpat, constatând că acesta nu achită contravaloarea mărfii livrate.

În ziua de 26 iulie 2006 s-a încheiat, între SC C. SA și SC F.T.C. SRL,

o notă de conciliere, urmând ca furnizorul să-și recupereze creanța de

2.289.646,48 lei în perioada 30.06 - 30 septembrie 2006,

lucru care nu s-a întâmplat, din lipsă de

mijloace financiare ale debitoarei.

În perioada 25 mai - 04 iulie 2006, SC F.T.C. SRL s-a

aprovizionat cu 88 capete porcine în viu, de la

partea civilă SC M.

P. SRL Piatra Neamț.

Pentru plata contravalorii porcilor, inculpatul G.I.F. a emis, la data

de 15 iulie 2006, o filă C.E.C., seria BA 313 0 2036033, pentru suma de

11.033,68 lei și un bilet la ordin, scadent la 05 august 2006, pentru suma de

36.518,72 lei.

Cele două instrumente bancare au fost refuzate la plată de către B.T.,

Filiala municipiului Roman, motivat de faptul că emitentul este în interdicție

bancară și nu are disponibil în cont.

În total, inculpatul G.I.F. a emis 29 file C.E.C., dintre care: o filă

C.E.C. în luna iunie 2006, 7 file C.E.C. și un bilet la ordin în luna iulie

2006, 12 file C.E.C. în luna august 2006, 9 file C.E.C. în luna septembrie

2006, deși cunoștea că nu are disponibil în cont.

Pe numele SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicția bancară de a

emite cecuri, în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007 (astfel

cum rezultă din adresa nr. XI11/1/9571/2006,

emisă de B.N.

R.).

La sfârșitul colaborării dintre cele trei

societăți comerciale, societatea debitoare SC F.T.C. SRL dispunea de resurse

financiare în sumă de

3092 lei.

În perioada ianuarie - iulie 2006, în baza unor dispoziții de plată,

s-au ridicat din casieria SC F.T.C. SRL avansuri pentru achiziții materii prime

și materiale animale, de către administratorii G.I.F. și G.T. O parte din

sumele neutilizate la achiziții de animale și materiale au fost restituite pe

baza dispozițiilor de încasare. Niciuna dintre aceste dispoziții nu e semnată,

la rubrica „control preventiv”, de către contabilul societății.

Astfel, inculpatul a ridicat avansuri pentru achiziții de animale, în

sumă de 1.612.669 lei, a restituit suma de 802.500 lei, rămânând de achitat

suma de 810.169 lei, iar făptuitorul G.T. a ridicat avansuri pentru achiziții

de animale în sumă de 424.620,30 lei, a restituit suma de 91.000 lei, având de

restituit încă 151.620,30 lei.

În perioada ianuarie - aprilie 2006, cei

trei administratori ai SC F.T.

C. SRL au împrumutat

societatea cu sume de bani, după care au retras diferite sume din împrumutul

acordat.

Inculpatul G.I.F. a împrumutat societatea cu 492.010 lei, i s-a

restituit suma de 933.187 lei, în plus fiind suma de 441.177 iei.

Sumele au fost ridicate din societate pe bază de dispoziții de plată,

respectiv de încasare, completate și înregistrate, dar nu au fost semnate de

către cei trei administratori.

Toate sumele în numerar, ridicate de la

bănci, au fost confirmate sub

semnătură de către inculpat.

SC C. SA Pecineaga, cu sediul în comuna Pecineaga, județul Constanța,

s-a constituit parte civilă cu

suma de

3.064.496,43 lei, actualizată la data executării, din care suma de

2.289.646,84

lei, cu titlu de preț și suma de 774.849,59 lei reprezentând penalități de

întârziere, calculate până la 01 octombrie 2007.

SC M.P. SRL, cu sediul în comuna Dumbrava-Roșie, județul Neamț s-a

constituit parte civilă cu suma de

47.552,40

lei cu titlu de preț, suma de 17.518,36 lei cu titlu de penalități de

întârziere

și suma de 2.502,56 lei reprezentând dobândă.

Audiat în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării

judecătorești, inculpatul G.I.F. a recunoscut faptul că a emis un nr. de 29

file C.E.C. și un bilet la ordin, care nu au putut fi valorificate de către

părțile civile, menționând că societatea administrată de el a înregistrat

pierderi, rezultate din cantitatea prea mare de porcine achiziționate și

prețul prea mic de vânzare a cărnii prelucrate. A

mai arătat inculpatul că a

făcut credite la bancă pentru a redresa

firma, că a împrumutat sume de bani de la asociatul său, D.P., pe care Ie-a

restituit, achitând o dobândă mare și că este de acord să plătească

despăgubirile civile solicitate de părțile civile, însă fără majorările

calculate de către acestea.

Inculpatul a mai recunoscut faptul că, în mai multe rânduri, a ridicat

bani din casieria firmei sale, motivând că îi folosea pentru a achita filele C.E.C.

emise sau împrumuturile luate de la D.P. și că banii pe care îi ridica, în

același mod, G.T., îi erau predați tot inculpatului, în același scop.

Prin apărător, inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea de

înșelăciune, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., litigiul dintre părți

fiind de natură comercială, sau în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

întrucât nu a avut intenția de a înșela părțile civile.

S-a apreciat că susținerile inculpatului, referitoare la natura

litigiului și la lipsa intenției sale sunt nefondate, întrucât potrivit art. 215

alin. (4) C. pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit,

știind că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară,

în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă

posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

Pentru existenta acestei variante a

infracțiunii, este necesar ca cecul

să fi fost emis cu

respectarea cerințelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934, de către o

persoană care nu dispune, în momentul emiterii acestui instrument de plată, de

fonduri proprii disponibile, care să facă posibilă trasului efectuarea plății.

Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul,

în momentul emiterii filelor C.E.C. și a biletului la ordin, către cele două

părți civile, cunoștea că nu are disponibil în cont, intenția fiind de a

achiziționa marfa contractată și de a obține un folos imediat.

Din adresa cu nr. XIII/1/9571/2006 emisă de B.N.R. rezultă că pe numele

SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicția bancară de a emite

cecuri în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007;

cu toate acestea, inculpatul a

emis file C.E.C. și după data la care a

început interdicția.

Din raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză reiese că, la

data de 31 iulie 2007, SC F.T.C. SRL dispunea de resurse financiare în sumă de

3092 lei, iar creditele la bănci totalizau suma de 1.221.705 lei.

Inculpatul cunoștea situația financiară a societății pe care o

administra, a făcut numeroase credite la bănci și împrumuturi de la persoane

fizice, pentru a se redresa, iar în momentul în care a emis instrumentele de

plată către părțile civile, avea cunoștință de lipsa resurselor sale

financiare.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor:

- D.P., care a relatat că i-a împrumutat inculpatului diverse sume de

bani, întrucât firma intrase în declin financiar și că inculpatul a „condus

abuziv societatea”, însușindu-și produse și sume de bani în scop personal, fără

a le evidenția în contabilitate,

- C.M., care a lucrat, în calitate de contabil, la SC F.T.C. SRL și a

arătat că, din luna februarie 2006 au apărut dificultăți financiare, inculpatul

ridicând diverse sume de bani din casierie, fără a le evidenția în

contabilitate. A mai arătat martora că inculpatul a achiziționat o cantitate

prea mare de marfă, pe care a fost nevoit să o vândă la un preț mic;

- G.T., care a declarat că, în repetate rânduri, a ridicat bani de la

casieria societății administrată de inculpat și, după ce contracta marfă,

restul de bani îl preda inculpatului, că atât el, cât și inculpatul au făcut

împrumuturi la bancă, banii fiind introduși în societate.

Reprezentantul legal al părții civile SC C. SA, P.D., a arătat că

ultima livrare de marfă către SC F.T.C.

SRL

a fost la 13 iulie 2006, întrucât în ziua următoare prima filă C.E.C. emisă

de

inculpat a fost refuzată la plată; că a încheiat, ulterior, cu inculpatul două

concilieri, urmând ca acesta să acopere debitul, însă inculpatul nu și-a

respectat promisiunea și nu a achitat nimic din suma datorată.

Totodată, motivele invocate de inculpat

în sprijinul susținerii că a fost

în imposibilitate

obiectivă de a-și onora plățile, confirmate de martorii A.D., A.C. și A.L., au

fost apreciate ca neîntemeiate.

Partea civilă SC C. SA a livrat, la termenele stipulate în

contractul nr. 1087/2006, încheiat cu SC F.T.C.

SRL, marfa stabilită,

fără ca inculpatul să facă vreo obiecție cu

privire la cantitatea și calitatea acesteia.

Inculpatul a contractat, de bună voie, atât creditele la bănci, cât și

împrumuturile de la D.P., achiesând la dobânda fixată prin înscrisurile semnate

de ambele părți.

În cauză nu este vorba numai de un litigiu civil (pe rolul Tribunalului

Neamț, secția comercială, se află, în curs de judecare, dosarul nr. 1150/103/2006,

părțile civile fiind înregistrate în tabelul creanțelor împotriva averii

debitorului SC F.T.C. SRL), ci și de o faptă de natură penală întrucât

inculpatul nu numai că nu și-a respectat clauzele contractuale, dar a acționat

cu intenția de a obține un folos material injust, inducând în eroare părțile

civile asupra situației sale financiare.

Aceeași este situația și în cazul biletului la ordin, emis la 04 iulie 2006

și scadent la 05 august 2006, inculpatul inducându-l în eroare pe M.Ș.,

administratorul părții civile SC M.P. SRL, cu privire la posibilitățile sale de

plată.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990 s-a reținut că inculpatul, în mod repetat, împrumuta societatea sa

cu diferite sume de bani, pe care le ridica ulterior și, de

asemenea, aviza împrumuturile și extragerile de

bani efectuate, în același

mod, de către G.T. și D.P.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă rezultă că inculpatul a

împrumutat societatea cu 492.010 lei și i s-a restituit în contul acestor

împrumuturi suma de 933.187 lei, mai mult cu 441.177 lei. G.T. a împrumutat

societatea cu 67.200 lei și i s-a restituit suma de 55.900 lei, având de

încasat 11.300 lei. D.P. a împrumutat societatea cu 83.200 lei și i s-au

restituit 20.205 lei, având de primit suma de 62.995 lei.

De asemenea, inculpatul a ridicat, cu titlu de „avansuri achiziții

animale”, suma de 1.612.669 lei, a restituit 802.500 lei, având de achitat, în

contul societății sale, suma de 810.169 lei. G.T. a ridicat, cu titlu de

„avansuri achiziții animale”, suma de 242.620 lei și a restituit suma de 91.000

lei, având de achitat 151.620,3 lei. însă, așa cum a declarat martorul G.T. și

cum a recunoscut inculpatul, diferența de bani rămasă neachitată a fost

însușită de acesta din urmă. Toate sumele de bani ridicate erau confirmate sub

semnătură de către inculpat.

De menționat că inculpatul a recunoscut

faptul că filele C.E.C. au fost

completate și ștampilate

de către el, precum și împrejurarea că a retras diferite sume de bani din

contul societății, pe care i-a utilizat pentru plata unor datorii.

În drept, fapta inculpatului G.I.F. care,

în calitate

de administrator al SC F.T.C. SRL Roman, în

perioada iunie-septembrie 2006, a emis un nr. de 29 file C.E.C. și un bilet la

ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, inducând

în eroare părțile civile cu privire la posibilitățile sale de plată și

producându-le un prejudiciu cu o valoare mai mare de 200.000 lei, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada ianuarie - iulie 2006, a

folosit, cu rea-credință, creditul de care dispunea SC F.T.C. SRL, într-un scop

contrar intereselor acesteia și, totodată, pentru folosul propriu, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat

inculpatului, s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen., limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor

comise, în special al infracțiunii de înșelăciune, natura relațiilor sociale

încălcate, de natură patrimonială, privitoare la avutul privat, precum și a

relațiilor sociale care au nevoie, pentru a exista, de respectarea încrederii

cu care oamenii operează anumite raporturi dintre

ei, cu privire la bunuri și

bani. Totodată, s-a avut în vedere și

valoarea ridicată a prejudiciului

cauzat

părților civile, de natură să producă urmări negative în funcționarea

normală

a activităților lor, precum și faptul că inculpatul nu a acoperit paguba

produsă. De asemenea, instanța a ținut cont și de persoana inculpatului care

are vârsta de 39 de ani, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere,

nu are antecedente penale, a adoptat o poziție procesuală sinceră, a achiesat,

parțial, la pretențiile civile formulate în cauză și s-a prezentat la termenele

de judecată acordate.

Din referatul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul

Neamț, a rezultat că, în prezent, inculpatul locuiește într-un apartament

închinat, că are venituri mici, că regretă faptele comise și că a conștientizat

gravitatea acestora.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și a aplicat

pedepse orientate sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatorii,

în limitele permise de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și, respectiv de art.

76 lit. d) C. pen., respectiv 4 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de legea

specială. Conform art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, chiar dacă

a reținut circumstanțe atenuante și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c)

C. pen., pe timp de un an, apreciind că, în

raport de natura și gravitatea

infracțiunii, consecințele produse,

valoarea ridicată a prejudiciului creat părților civile, inculpatul este nedemn

de a exercita, și după executarea pedepsei principale, dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, inculpatul a săvârșit faptele de față în calitate de

administrator al unei societăți comerciale, aducând prejudiciu altor societăți

comerciale, astfel că i-a interzis și dreptul, timp de un an, de a desfășura o

activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii.

Aceleași drepturi i-au fost interzise inculpatului, conform art. 71 C.

pen. și pe durata executării pedepsei principale, pentru aceleași motive

arătate mai sus.

În ceea ce privește acțiunile civile promovate în cauză, instanța de

fond a reținut următoarele:

Inculpatul G.I.F. a emis, în favoarea părții civile SC C. SA Pecineaga,

un nr. de 28 file C.E.C., care au fost refuzate la plată, în valoare totală de

2.289.646,48 lei, aspect ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în cursul

urmăririi penale.

Inculpatul a achiesat la plata acestei

sume.

Partea civilă a solicitat, în plus, suma de 774.849,59 lei cu titlu de

penalități de întârziere, calculate până la data de 01 octombrie 2007, în

valoare de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Instanța a apreciat că această sumă i se

cuvine părții civile, întrucât

stabilirea întinderii

daunelor interese se poate realiza și prin acordul părților, consemnat prin

înscrisul încheiat anterior executării obligației, potrivit dispozițiilor art. 1082

– art. 1088 C. civ.

Astfel, între partea civilă și inculpat s-a încheiat, la 04 ianuarie

2006 contractul de vânzare-cumpărare nr. 1087, în care s-a stipulat că, pentru

întârzierea în achitarea contravalorii produselor, cumpărătorul va plăti penalități

de 0,1 % din diferența neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Totodată, la

data de 26 iulie 2006, cu ocazia concilierii dintre părți, inculpatul și-a

asumat, în scris, obligația de a plăti penalități de 0,1 %, conform calculului

efectuat de partea civilă, pentru achitarea cu întârziere a sumelor eșalonate

de comun acord.

În cauză, răspunderea angajată de inculpat

are caracter contractual,

decurgând din obligația sa de a

plăti penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului, iar

soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal se realizează potrivit

legii civile.

Instanța a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă SC C. SA,

cu mențiunea că, din eroare aceasta a consemnat, în cererea de constituire ca

parte civilă, suma de 2.289.646,84 lei în loc de 2.289.646,48 lei, cât este în

realitate paguba și a dispus actualizarea, la data executării, a despăgubirii

civile, astfel cum s-a solicitat.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P.

SRL, instanța a reținut că aceasta a solicitat, în mod nelegal, obligarea

inculpatului și la penalități de întârziere și la plata dobânzii legale

aferente sumei datorate cu titlu de prejudiciu.

Între părți nu a existat un contract care să stipuleze plata unor

eventuale penalități de întârziere și valoarea acestora, astfel că nu se poate

acorda suma de 17.518,36 lei solicitată cu acest titlu.

Inculpatul a achiesat la plata prejudiciului în valoare de 47.552,40

lei, reprezentând contravaloarea sumelor înscrise în fila C.E.C. și biletului

la ordin, refuzate la plată.

Instanța a apreciat însă că părții civile i se cuvine plata dobânzii

legale la suma menționată mai sus, conform dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr.

356/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale

pentru obligații bănești. Astfel, conform art. 2 din actul normativ amintit, în

cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata

dobânzii, se va plăti dobânda legală.

Prin urmare, partea civilă are dreptul la acoperirea în totalitate a

pagubei suferite, inclusiv faptul că a fost lipsită, o perioadă de 2 ani, de

beneficiul sumei datorate de inculpat.

Instanța, calculând dobânda legală, conform dispozițiilor art. 3 din

Legea nr. 356/2002, la sumele datorate de inculpat, a concluzionat că aceasta

este în valoare de 1.435,36 lei, la suma înscrisă în fila C.E.C. și de 4.495,88

lei, la suma înscrisă în biletul la ordin, astfel că dobânda legală este mult

mai mare decât dobânda calculată și solicitată de partea civilă, care este în

sumă de 2.502,56 lei.

Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de

SC M.P. SRL, respectiv numai sumele înscrise în

fila C.E.C. și

biletul la ordin refuzate la plată și pentru dobânda

calculată la aceste sume, până la 31 ianuarie 2008.

Inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune în calitate de

administrator al SC .F.T.C. SRL, astfel că inculpatul a fost obligat, la plata

despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În cursul urmăririi penale, în baza

ordonanței nr. 141/ P din 24 august 2007 a

Parchetului de

pe lângă Tribunalul Neamț, a fost aplicat sechestru asigurător asupra mai

multor bunuri aparținând inculpatului, conform

procesului-verbal încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.

Neamț, la

data de 31 august 2007.'

Astfel, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra unui autoturism O.,

asupra unui imobil situat în municipiul Roman, str. Smirodava, conform

încheierii nr. 14039/2007 a O.C.P.I. Neamț și asupra unui apartament situat în

municipiul Roman, str. Panaite Donici, conform încheierii nr. 14040/2007 emise

de același oficiu.

Conform dispozițiilor art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura

asigurătorie a indisponibilizării bunurilor aparținând inculpatului, în vederea

reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de

3.114.551,03 lei.

B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.F., acesta

criticând, în principal, hotărârea supusă examinării sub aspectul nelegalității

și netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăția față de faptele pentru care a

fost condamnat. Inculpatul a apreciat că prima instanță a evaluat greșit probele

administrate în cursul procesului penal, reținând o situație de fapt neconformă

adevărului judiciar care a condus la adoptarea unei soluții greșite de

condamnare.

În concret, inculpatul a invocat lipsa unui element constitutiv al

infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa, respectiv latura

subiectivă, susținând că nu a avut intenția inducerii în eroare a părțile

vătămate prin acțiuni de emitere de instrumente de plată știind că pentru

valorificarea lor nu există provizia necesară. Apelantul inculpat a mai

precizat că una din părțile vătămate cunoștea că, la momentul încheierii

tranzacțiilor, societatea a cărei administrator este acesta trecea prin

dificultăți financiare care au cauzat lipsa lichidităților în contul bancar.

În atare situație, considerând că faptele

sale au caracterul unui litigiu

comercial și nu constituie

încălcări ale legii penale, apelantul inculpat a solicitat achitarea pentru

infracțiunea de înșelăciune în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) sau 10 lit. b)

C. proc. pen.

Totodată, inculpatul G.I.F. a negat și

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, susținând că banii ridicați de la SC F.T.C. SRL Roman au

fost folosiți pentru achitarea unor datorii ale societății și nu însușiți în

interes propriu. Față de aceste precizări, apelantul - inculpat a solicitat

achitarea și pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul inculpat, având în vedere circumstanțele în

care s-a săvârșit fapta, precum și datele care caracterizează persoana sa, a

solicitat a se da o eficientă mai mare circumstanțelor atenuate reținute, cu

consecința stabilirii unor pedepse mai reduse și suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante.

Prin decizia penală nr. 151 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost

aplicată, reiterând motivele de

apel.

Examinând hotărârile atacate prin prisma

cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul

este nefondat.

Instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect că

circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa

sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este căsătorit, are doi

copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, a achiesat, parțial, la

pretențiile civile formulate în cauză și s-a prezentat la termenele de judecată

acordate, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) și art. 74 alin. (2) C. pen., stabilind pedepse într-un

cuantum orientat cu mult sub minimul special

prevăzut de lege. Solicitarea

inculpatului de a se reduce și mai mult

cuantumul pedepselor și, pe cale de consecință, a se dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei, este nejustificată întrucât deja instanța

de fond a dat dovadă de clemență, reducând cu mult sub minimul special

cuantumul pedepselor, deși era exista un concurs între circumstanțele atenuante

și starea de agravare, forma continuată a infracțiunii. Pe de altă parte, în

raport de cuantumul pedepsei rezultante, de 4 ani închisoare, nu se poate

dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge recursul formulat

de inculpat ca nefondat,

constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea

acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.,

recurentul - inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.

l.F. împotriva deciziei penale nr. 151 din 02

decembrie 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și

familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.