ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1299/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 135/ P din 20 august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul 4821/103/2007, s-a dispus condamnarea inculpatului G.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale. A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA Pecineaga, Constanța. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P. SRL. În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen. și art. 998 – art. 999 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.T.C. SRL Roman, să plătească părții civile SC C. SA suma de 3.064.496,07 lei, actualizată la data executării și părții civile SC M.P. SRL suma de 50054,96 lei. S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța nr. 141/ P din 24 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și procesul-verbal încheiat la 31 august 2007 de I.P.J. Neamț, asupra bunurilor aparținând inculpatului, respectiv: - apartament situat în mun. Roman, str. Smirodava, jud. Neamț; - apartament situat în mun. Roman, str. Panaite Donici, jud. Neamț; - autoturism O . În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 22 iunie 2001, inculpatul G.I.F. și vărul său, G.T., au înființat SC F.T.C. SRL, cu sediul în municipiul Roman, județul Neamț, având ca obiect principal de activitate producția, prelucrarea și conservarea cărnii. La data de 15 februarie 2006, în societatea comercială menționată mai sus a intrat D.P., acesta împutemicindu-l pe inculpat să îl reprezinte, cu puteri depline, în fața oricăror persoane și în orice problemă, pentru desfășurarea activității comerciale.

La data de 07 iulie 2006 și, respectiv, la 28 august 2006, s-au retras din societate G.T. și D.P., aceștia cesionând inculpatului părțile lor sociale. În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1087 din 04 ianuarie 2006 , partea civilă SC C. SA Pecineaga s-a obligat să livreze către SC F.T.C. SRL, porci vii, cu posibilitatea negocierii prețului, iar cumpărătorul se obligă să achite contravaloarea porcinelor cu numerar sau instrument de plată, în cel mult 30 de zile de la data livrării și recepționării în viu a porcinelor. În perioada 22.01 - 13 iulie 2006, partea civilă SC C. SA Pecineaga a livrat, pe bază de facturi fiscale, porcine în viu, către SC F.T.C. SRL. Până la data de 15 mai 2006, filele C.E.C.

emise sau girate de către societatea administrată de inculpat au fost decontate de către bănci. La data respectivă, beneficiarul înregistra un sold debitor, în contul porcinelor preluate, de 2.289.646,48 lei. Partea civilă SC C. SA a furnizat, în continuare, conform contractului și în baza a 23 facturi fiscale, un nr. de 4087 capete porcine, în cantitate de 47.5712 kg. Pentru decontarea mărfii, inculpatul a emis un nr. de 28 file C.E.C., în perioada iunie - septembrie 2006, în valoare totală de 2.182.229,53 lei. La data de 13 iulie 2006, partea civilă a sistat livrarea de porcine către inculpat, constatând că acesta nu achită contravaloarea mărfii livrate. În ziua de 26 iulie 2006 s-a încheiat, între SC C. SA și SC F.T.C.

SRL, o notă de conciliere, urmând ca furnizorul să-și recupereze creanța de 2.289.646,48 lei în perioada 30.06 - 30 septembrie 2006, lucru care nu s-a întâmplat, din lipsă de mijloace financiare ale debitoarei. În perioada 25 mai - 04 iulie 2006, SC F.T.C. SRL s-a aprovizionat cu 88 capete porcine în viu, de la partea civilă SC M. P. SRL Piatra Neamț. Pentru plata contravalorii porcilor, inculpatul G.I.F. a emis, la data de 15 iulie 2006, o filă C.E.C., seria BA 313 0 2036033, pentru suma de 11.033,68 lei și un bilet la ordin, scadent la 05 august 2006, pentru suma de 36.518,72 lei. Cele două instrumente bancare au fost refuzate la plată de către B.T., Filiala municipiului Roman, motivat de faptul că emitentul este în interdicție bancară și nu are disponibil în cont.

În total, inculpatul G.I.F. a emis 29 file C.E.C., dintre care: o filă C.E.C. în luna iunie 2006, 7 file C.E.C. și un bilet la ordin în luna iulie 2006, 12 file C.E.C. în luna august 2006, 9 file C.E.C. în luna septembrie 2006, deși cunoștea că nu are disponibil în cont. Pe numele SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicția bancară de a emite cecuri, în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007 (astfel cum rezultă din adresa nr. XI11/1/9571/2006, emisă de B.N. R.). La sfârșitul colaborării dintre cele trei societăți comerciale, societatea debitoare SC F.T.C. SRL dispunea de resurse financiare în sumă de 3092 lei. În perioada ianuarie - iulie 2006, în baza unor dispoziții de plată, s-au ridicat din casieria SC F.T.C.

SRL avansuri pentru achiziții materii prime și materiale animale, de către administratorii G.I.F. și G.T. O parte din sumele neutilizate la achiziții de animale și materiale au fost restituite pe baza dispozițiilor de încasare. Niciuna dintre aceste dispoziții nu e semnată, la rubrica „control preventiv”, de către contabilul societății. Astfel, inculpatul a ridicat avansuri pentru achiziții de animale, în sumă de 1.612.669 lei, a restituit suma de 802.500 lei, rămânând de achitat suma de 810.169 lei, iar făptuitorul G.T. a ridicat avansuri pentru achiziții de animale în sumă de 424.620,30 lei, a restituit suma de 91.000 lei, având de restituit încă 151.620,30 lei. În perioada ianuarie - aprilie 2006, cei trei administratori ai SC F.T.

C. SRL au împrumutat societatea cu sume de bani, după care au retras diferite sume din împrumutul acordat. Inculpatul G.I.F. a împrumutat societatea cu 492.010 lei, i s-a restituit suma de 933.187 lei, în plus fiind suma de 441.177 iei. Sumele au fost ridicate din societate pe bază de dispoziții de plată, respectiv de încasare, completate și înregistrate, dar nu au fost semnate de către cei trei administratori. Toate sumele în numerar, ridicate de la bănci, au fost confirmate sub semnătură de către inculpat. SC C. SA Pecineaga, cu sediul în comuna Pecineaga, județul Constanța, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.064.496,43 lei, actualizată la data executării, din care suma de 2.289.646,84 lei, cu titlu de preț și suma de 774.849,59 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate până la 01 octombrie 2007. SC M.P.

SRL, cu sediul în comuna Dumbrava-Roșie, județul Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 47.552,40 lei cu titlu de preț, suma de 17.518,36 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 2.502,56 lei reprezentând dobândă. Audiat în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul G.I.F. a recunoscut faptul că a emis un nr. de 29 file C.E.C. și un bilet la ordin, care nu au putut fi valorificate de către părțile civile, menționând că societatea administrată de el a înregistrat pierderi, rezultate din cantitatea prea mare de porcine achiziționate și prețul prea mic de vânzare a cărnii prelucrate. A mai arătat inculpatul că a făcut credite la bancă pentru a redresa firma, că a împrumutat sume de bani de la asociatul său, D.P., pe care Ie-a restituit, achitând o dobândă mare și că este de acord să plătească despăgubirile civile solicitate de părțile civile, însă fără majorările calculate de către acestea.

Inculpatul a mai recunoscut faptul că, în mai multe rânduri, a ridicat bani din casieria firmei sale, motivând că îi folosea pentru a achita filele C.E.C. emise sau împrumuturile luate de la D.P. și că banii pe care îi ridica, în același mod, G.T., îi erau predați tot inculpatului, în același scop. Prin apărător, inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., litigiul dintre părți fiind de natură comercială, sau în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenția de a înșela părțile civile. S-a apreciat că susținerile inculpatului, referitoare la natura litigiului și la lipsa intenției sale sunt nefondate, întrucât potrivit art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui C.E.C.

asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune. Pentru existenta acestei variante a infracțiunii, este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerințelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934, de către o persoană care nu dispune, în momentul emiterii acestui instrument de plată, de fonduri proprii disponibile, care să facă posibilă trasului efectuarea plății. Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul, în momentul emiterii filelor C.E.C. și a biletului la ordin, către cele două părți civile, cunoștea că nu are disponibil în cont, intenția fiind de a achiziționa marfa contractată și de a obține un folos imediat.

Din adresa cu nr. XIII/1/9571/2006 emisă de B.N.R. rezultă că pe numele SC F.T.C. SRL Roman s-a instituit interdicția bancară de a emite cecuri în perioada 14 iulie 2006 - 22 septembrie 2007; cu toate acestea, inculpatul a emis file C.E.C. și după data la care a început interdicția. Din raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză reiese că, la data de 31 iulie 2007, SC F.T.C. SRL dispunea de resurse financiare în sumă de 3092 lei, iar creditele la bănci totalizau suma de 1.221.705 lei. Inculpatul cunoștea situația financiară a societății pe care o administra, a făcut numeroase credite la bănci și împrumuturi de la persoane fizice, pentru a se redresa, iar în momentul în care a emis instrumentele de plată către părțile civile, avea cunoștință de lipsa resurselor sale financiare.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor: - D.P., care a relatat că i-a împrumutat inculpatului diverse sume de bani, întrucât firma intrase în declin financiar și că inculpatul a „condus abuziv societatea”, însușindu-și produse și sume de bani în scop personal, fără a le evidenția în contabilitate, - C.M., care a lucrat, în calitate de contabil, la SC F.T.C. SRL și a arătat că, din luna februarie 2006 au apărut dificultăți financiare, inculpatul ridicând diverse sume de bani din casierie, fără a le evidenția în contabilitate. A mai arătat martora că inculpatul a achiziționat o cantitate prea mare de marfă, pe care a fost nevoit să o vândă la un preț mic; - G.T., care a declarat că, în repetate rânduri, a ridicat bani de la casieria societății administrată de inculpat și, după ce contracta marfă, restul de bani îl preda inculpatului, că atât el, cât și inculpatul au făcut împrumuturi la bancă, banii fiind introduși în societate.

Reprezentantul legal al părții civile SC C. SA, P.D., a arătat că ultima livrare de marfă către SC F.T.C. SRL a fost la 13 iulie 2006, întrucât în ziua următoare prima filă C.E.C. emisă de inculpat a fost refuzată la plată; că a încheiat, ulterior, cu inculpatul două concilieri, urmând ca acesta să acopere debitul, însă inculpatul nu și-a respectat promisiunea și nu a achitat nimic din suma datorată. Totodată, motivele invocate de inculpat în sprijinul susținerii că a fost în imposibilitate obiectivă de a-și onora plățile, confirmate de martorii A.D., A.C. și A.L., au fost apreciate ca neîntemeiate. Partea civilă SC C. SA a livrat, la termenele stipulate în contractul nr. 1087/2006, încheiat cu SC F.T.C.

SRL, marfa stabilită, fără ca inculpatul să facă vreo obiecție cu privire la cantitatea și calitatea acesteia. Inculpatul a contractat, de bună voie, atât creditele la bănci, cât și împrumuturile de la D.P., achiesând la dobânda fixată prin înscrisurile semnate de ambele părți. În cauză nu este vorba numai de un litigiu civil (pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială, se află, în curs de judecare, dosarul nr. 1150/103/2006, părțile civile fiind înregistrate în tabelul creanțelor împotriva averii debitorului SC F.T.C. SRL), ci și de o faptă de natură penală întrucât inculpatul nu numai că nu și-a respectat clauzele contractuale, dar a acționat cu intenția de a obține un folos material injust, inducând în eroare părțile civile asupra situației sale financiare.

Aceeași este situația și în cazul biletului la ordin, emis la 04 iulie 2006 și scadent la 05 august 2006, inculpatul inducându-l în eroare pe M.Ș., administratorul părții civile SC M.P. SRL, cu privire la posibilitățile sale de plată. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reținut că inculpatul, în mod repetat, împrumuta societatea sa cu diferite sume de bani, pe care le ridica ulterior și, de asemenea, aviza împrumuturile și extragerile de bani efectuate, în același mod, de către G.T. și D.P. Astfel, din raportul de expertiză contabilă rezultă că inculpatul a împrumutat societatea cu 492.010 lei și i s-a restituit în contul acestor împrumuturi suma de 933.187 lei, mai mult cu 441.177 lei.

G.T. a împrumutat societatea cu 67.200 lei și i s-a restituit suma de 55.900 lei, având de încasat 11.300 lei. D.P. a împrumutat societatea cu 83.200 lei și i s-au restituit 20.205 lei, având de primit suma de 62.995 lei. De asemenea, inculpatul a ridicat, cu titlu de „avansuri achiziții animale”, suma de 1.612.669 lei, a restituit 802.500 lei, având de achitat, în contul societății sale, suma de 810.169 lei. G.T. a ridicat, cu titlu de „avansuri achiziții animale”, suma de 242.620 lei și a restituit suma de 91.000 lei, având de achitat 151.620,3 lei. însă, așa cum a declarat martorul G.T. și cum a recunoscut inculpatul, diferența de bani rămasă neachitată a fost însușită de acesta din urmă.

Toate sumele de bani ridicate erau confirmate sub semnătură de către inculpat. De menționat că inculpatul a recunoscut faptul că filele C.E.C. au fost completate și ștampilate de către el, precum și împrejurarea că a retras diferite sume de bani din contul societății, pe care i-a utilizat pentru plata unor datorii. În drept, fapta inculpatului G.I.F. care, în calitate de administrator al SC F.T.C. SRL Roman, în perioada iunie-septembrie 2006, a emis un nr. de 29 file C.E.C. și un bilet la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, inducând în eroare părțile civile cu privire la posibilitățile sale de plată și producându-le un prejudiciu cu o valoare mai mare de 200.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada ianuarie - iulie 2006, a folosit, cu rea-credință, creditul de care dispunea SC F.T.C. SRL, într-un scop contrar intereselor acesteia și, totodată, pentru folosul propriu, constituie infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, în special al infracțiunii de înșelăciune, natura relațiilor sociale încălcate, de natură patrimonială, privitoare la avutul privat, precum și a relațiilor sociale care au nevoie, pentru a exista, de respectarea încrederii cu care oamenii operează anumite raporturi dintre ei, cu privire la bunuri și bani.

Totodată, s-a avut în vedere și valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părților civile, de natură să producă urmări negative în funcționarea normală a activităților lor, precum și faptul că inculpatul nu a acoperit paguba produsă. De asemenea, instanța a ținut cont și de persoana inculpatului care are vârsta de 39 de ani, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, a adoptat o poziție procesuală sinceră, a achiesat, parțial, la pretențiile civile formulate în cauză și s-a prezentat la termenele de judecată acordate. Din referatul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Neamț, a rezultat că, în prezent, inculpatul locuiește într-un apartament închinat, că are venituri mici, că regretă faptele comise și că a conștientizat gravitatea acestora.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și a aplicat pedepse orientate sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatorii, în limitele permise de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și, respectiv de art. 76 lit. d) C. pen., respectiv 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de legea specială.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, chiar dacă a reținut circumstanțe atenuante și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., pe timp de un an, apreciind că, în raport de natura și gravitatea infracțiunii, consecințele produse, valoarea ridicată a prejudiciului creat părților civile, inculpatul este nedemn de a exercita, și după executarea pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De asemenea, inculpatul a săvârșit faptele de față în calitate de administrator al unei societăți comerciale, aducând prejudiciu altor societăți comerciale, astfel că i-a interzis și dreptul, timp de un an, de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Aceleași drepturi i-au fost interzise inculpatului, conform art. 71 C. pen. și pe durata executării pedepsei principale, pentru aceleași motive arătate mai sus. În ceea ce privește acțiunile civile promovate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul G.I.F. a emis, în favoarea părții civile SC C. SA Pecineaga, un nr. de 28 file C.E.C., care au fost refuzate la plată, în valoare totală de 2.289.646,48 lei, aspect ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale. Inculpatul a achiesat la plata acestei sume. Partea civilă a solicitat, în plus, suma de 774.849,59 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de 01 octombrie 2007, în valoare de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Instanța a apreciat că această sumă i se cuvine părții civile, întrucât stabilirea întinderii daunelor interese se poate realiza și prin acordul părților, consemnat prin înscrisul încheiat anterior executării obligației, potrivit dispozițiilor art. 1082 – art. 1088 C. civ. Astfel, între partea civilă și inculpat s-a încheiat, la 04 ianuarie 2006 contractul de vânzare-cumpărare nr. 1087, în care s-a stipulat că, pentru întârzierea în achitarea contravalorii produselor, cumpărătorul va plăti penalități de 0,1 % din diferența neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Totodată, la data de 26 iulie 2006, cu ocazia concilierii dintre părți, inculpatul și-a asumat, în scris, obligația de a plăti penalități de 0,1 %, conform calculului efectuat de partea civilă, pentru achitarea cu întârziere a sumelor eșalonate de comun acord.

În cauză, răspunderea angajată de inculpat are caracter contractual, decurgând din obligația sa de a plăti penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului, iar soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal se realizează potrivit legii civile. Instanța a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă SC C. SA, cu mențiunea că, din eroare aceasta a consemnat, în cererea de constituire ca parte civilă, suma de 2.289.646,84 lei în loc de 2.289.646,48 lei, cât este în realitate paguba și a dispus actualizarea, la data executării, a despăgubirii civile, astfel cum s-a solicitat. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.P. SRL, instanța a reținut că aceasta a solicitat, în mod nelegal, obligarea inculpatului și la penalități de întârziere și la plata dobânzii legale aferente sumei datorate cu titlu de prejudiciu.

Între părți nu a existat un contract care să stipuleze plata unor eventuale penalități de întârziere și valoarea acestora, astfel că nu se poate acorda suma de 17.518,36 lei solicitată cu acest titlu. Inculpatul a achiesat la plata prejudiciului în valoare de 47.552,40 lei, reprezentând contravaloarea sumelor înscrise în fila C.E.C. și biletului la ordin, refuzate la plată. Instanța a apreciat însă că părții civile i se cuvine plata dobânzii legale la suma menționată mai sus, conform dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr. 356/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești. Astfel, conform art. 2 din actul normativ amintit, în cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

Prin urmare, partea civilă are dreptul la acoperirea în totalitate a pagubei suferite, inclusiv faptul că a fost lipsită, o perioadă de 2 ani, de beneficiul sumei datorate de inculpat. Instanța, calculând dobânda legală, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 356/2002, la sumele datorate de inculpat, a concluzionat că aceasta este în valoare de 1.435,36 lei, la suma înscrisă în fila C.E.C. și de 4.495,88 lei, la suma înscrisă în biletul la ordin, astfel că dobânda legală este mult mai mare decât dobânda calculată și solicitată de partea civilă, care este în sumă de 2.502,56 lei. Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC M.P. SRL, respectiv numai sumele înscrise în fila C.E.C.

și biletul la ordin refuzate la plată și pentru dobânda calculată la aceste sume, până la 31 ianuarie 2008. Inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune în calitate de administrator al SC .F.T.C. SRL, astfel că inculpatul a fost obligat, la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente. În cursul urmăririi penale, în baza ordonanței nr. 141/ P din 24 august 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, a fost aplicat sechestru asigurător asupra mai multor bunuri aparținând inculpatului, conform procesului-verbal încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Neamț, la data de 31 august 2007.' Astfel, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra unui autoturism O., asupra unui imobil situat în municipiul Roman, str. Smirodava, conform încheierii nr. 14039/2007 a O.C.P.I.

Neamț și asupra unui apartament situat în municipiul Roman, str. Panaite Donici, conform încheierii nr. 14040/2007 emise de același oficiu. Conform dispozițiilor art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a indisponibilizării bunurilor aparținând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de 3.114.551,03 lei. B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.F., acesta criticând, în principal, hotărârea supusă examinării sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăția față de faptele pentru care a fost condamnat. Inculpatul a apreciat că prima instanță a evaluat greșit probele administrate în cursul procesului penal, reținând o situație de fapt neconformă adevărului judiciar care a condus la adoptarea unei soluții greșite de condamnare.

În concret, inculpatul a invocat lipsa unui element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa, respectiv latura subiectivă, susținând că nu a avut intenția inducerii în eroare a părțile vătămate prin acțiuni de emitere de instrumente de plată știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară. Apelantul inculpat a mai precizat că una din părțile vătămate cunoștea că, la momentul încheierii tranzacțiilor, societatea a cărei administrator este acesta trecea prin dificultăți financiare care au cauzat lipsa lichidităților în contul bancar. În atare situație, considerând că faptele sale au caracterul unui litigiu comercial și nu constituie încălcări ale legii penale, apelantul inculpat a solicitat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) sau 10 lit. b) C. proc.

pen. Totodată, inculpatul G.I.F. a negat și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, susținând că banii ridicați de la SC F.T.C. SRL Roman au fost folosiți pentru achitarea unor datorii ale societății și nu însușiți în interes propriu. Față de aceste precizări, apelantul - inculpat a solicitat achitarea și pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, apelantul inculpat, având în vedere circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, precum și datele care caracterizează persoana sa, a solicitat a se da o eficientă mai mare circumstanțelor atenuate reținute, cu consecința stabilirii unor pedepse mai reduse și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.

Prin decizia penală nr. 151 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând motivele de apel. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect că circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, a achiesat, parțial, la pretențiile civile formulate în cauză și s-a prezentat la termenele de judecată acordate, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 74 alin. (2) C. pen., stabilind pedepse într-un cuantum orientat cu mult sub minimul special prevăzut de lege.

Solicitarea inculpatului de a se reduce și mai mult cuantumul pedepselor și, pe cale de consecință, a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, este nejustificată întrucât deja instanța de fond a dat dovadă de clemență, reducând cu mult sub minimul special cuantumul pedepselor, deși era exista un concurs între circumstanțele atenuante și starea de agravare, forma continuată a infracțiunii. Pe de altă parte, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, de 4 ani închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. l.F. împotriva deciziei penale nr. 151 din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.