ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației
în anulare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 135/P din 20 august
2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 4821/103/2007 s-a dispus
condamnarea inculpatului G.I.F. (cetățenie română, studii -12 clase, fără
ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale), la pedeapsa de
4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de
art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C.
pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe timp de 1 an după
executarea pedepsei principale.
A fost condamnat
inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) Cod pen.
- art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33
lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul are de executat
pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și c) C. pen. pe timp de 1 an după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C.
pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării
pedepsei principale.
S-a admis acțiunea
civilă formulată de partea civilă SC "C." Pecineaga, Constanța.
S-a admis în parte
acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "M.P." SRL, cu sediul
în com. D.R., jud. Neamț.
În temeiul art. 14 și
346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. proc. civ. a fost obligat inculpatul, în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC "F.T.C." SRL Roman, să
plătească părții civile SC "C." SA suma de 3.064.496,07 lei,
actualizată la data executării părții civile SC "M.P." SRL suma de
50054,96 RON.
S-a menținut
sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța nr. 1/P din 24 august 2007 emisă
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și procesul-verbal încheiat la 31
august 2007 de I.P.J. Neamț, asupra bunurilor aparținând inculpatului,
respectiv:
- apartament situat
în mun. Roman, str. S., jud.Neamț;
- apartament situat în
mun. Roman, str. P.D., jud.Neamț:
- autoturism O., cu
nr. de înmatriculare XXX.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă
civilmente, să plătească statului suma de 1000 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.F., susținând în principal, că este
nevinovat, prima instanță printr-o greșită evaluare a probelor și reținând o
greșită situație de fapt l-a condamnat. A susținut că nu a acționat cu intenția
inducerii în eroare a părții vătămate, prin emiterea de instrumente de plată,
cunoscând că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară.
Prin Decizia penală
nr. 151 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, apelul a
fost respins ca nefondat.
Nemulțumit și de
această hotărâre, inculpatul, în termen legal, a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de
recurs a reiterat criticile formulate în fața instanței de apel.
Secția penală de la
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1299 din 8 aprilie 2009,
constatând că hotărârile supuse recursului sunt legale și temeinice, a respins
recursul ca nefondat.
Împotriva Deciziei
nr. 1299 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Secția penală de la Înalta Curte de
Casație și Justiție a formulat contestație în anulare la 17 aprilie 2009,
condamnatul G.I.F., invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Fiind citat, prezent
în fața Înaltei Curți, astăzi, 10 noiembrie 2009, contestatorul condamnat a
cerut să se ia act că își retrage contestația.
Având în vedere
declarația contestatorului prin care înțelege să retragă calea extraordinară de
atac - aceea a contestației în anulare -;
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declarația
de retragere a cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul
G.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 1299 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.