ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94/ P din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1230/P/2006, s-au dispus următoarele: A fost condamnat inculpatul S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de file C.E.C.

fără elementele esențiale prevăzute de lege, prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a constatat că inculpatul S.G. este arestat în altă cauză.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis ambilor inculpați, drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-au admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate SC V.I. SRL Slobozia, SC Y.K.P.C.

SRL București, SC M.C. SRL București și în consecință: Au fost obligați în solidar, inculpații S.G. și C.M. să plătească părții civile SC V.I. SRL Slobozia suma de 258.855 RON (2.588.551.791 lei) cu titlu de despăgubiri civile, sumă care va fi actualizată la data executării hotărârii. A fost obligat inculpatul S.G. să plătească părții civile suma de 6.986 RON (69.863.341 lei), cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul S.G. să plătească părții civile SC M.C. SRL București, suma de 34.285 RON (342.850.000 lei), cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În lunile mai 2001 – august 2001, organele de urmărire penală din județul Neamț, au fost sesizate de SC V.I.

SRL Slobozia, SC Y.K.P.C. SRL București și SC M.C. SRL București, că inculpatul S.G. a comis împotriva lor infracțiuni de înșelăciune prin emiterea de file C.E.C. sau bilete la ordin, fără acoperire în contul bancar. Acest lucru a fost posibil ca urmare a dobândirii de către inculpatul S.G. a calității de administrator al SC P. SRL Ceahlău, jud. Neamț, în luna noiembrie 2000, când prin actul adițional nr. 3272/2000 al Biroului Notarului Public, inculpatul a preluat societatea de la numitul F.D. din comuna Ceahlău. Obiectul de activitate al societății l-a constituit comerțul cu amănuntul în magazine de specialitate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Preluând societatea, inculpatul S.G.

s-a prezentat la B.C.I.T. din Tg. Neamț, unde a deschis un cont bancar, a depus specimen de semnătură și a ridicat carnete cu file C.E.C. Inculpatul S.G. a cumpărat societatea sus-menționată, la inițiativa coinculpatului C.M. din comuna Păstrăveni, jud. Neamț, care lucra la una din firmele numitului C.S. din comuna Urecheni, jud. Neamț, acesta din urmă fiind cumnatul inculpatului S.G. Inculpații au ajuns la acest acord, pentru că amândoi lucrau la societatea administrată de C.S. și nu erau mulțumiți de modul cum erau plătiți. Inculpatul C.M. l-a asigurat pe inculpatul S.G. că se va ocupa personal de activitatea firmei, de încheierea de contracte comerciale, de aprovizionare și de desfacerea produselor aprovizionate.

Aflând din materialele publicitare de faptul că SC V.I. SRL Slobozia, jud. Ialomița, comercializează produse alimentare, ca ulei, zahăr și făină, la începutul lunii februarie 2001 inculpații s-au deplasat la sediul acestei societăți, unde au discutat cu administratorul societății, V.G., despre achiziționarea unor astfel de produse. V.G. a fost de acord cu livrarea de produse alimentare cu mijloacele de transport ale societății, urmând ca plata să fie făcută de beneficiar cu file C.E.C. sau bilete la ordin, în termen de 7 zile de la livrare. În perioada 7 februarie 2001 – 5 aprilie 2001, SC V.I. SRL Slobozia a livrat către SC P. SRL Ceahlău importante cantități de produse alimentare, care au fost preluate sau dirijate de inculpatul C.M.

către diferite societăți comerciale din Moldova, respectiv SC B. SRL Bacău, SC P.V. SRL Suceava, SC A.C. SRL Tg. Ocna și SC F.O. SRL Tg. Neamț. După descărcarea mărfii, inculpatul C.M. le dădea conducătorilor auto angajați al SC V.I. SRL Slobozia, file C.E.C. sau bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpatul S.G., fără alte mențiuni, aceste documente de plată fiind completate ulterior cu sumele de încasat de către reprezentanții societății furnizoare. La începutul derulării activității comerciale, parte din marfa primită, a fost achitată cu file C.E.C., care au avut acoperire în bancă, însă ulterior la 14 file C.E.C. și 4 bilete la ordin introduse la plată, au fost refuzate, din lipsă disponibil în cont.

În aceste condiții, SC V.I. SRL Slobozia a ajuns în imposibilitate de a-și recupera suma de 2.588.551.791 lei vechi. Inculpatul S.G. a manifestat dezinteres privind activitatea SC P. SRL ceahlău, transferând atribuțiile sale inculpatului C.M. care nu avea calitatea de angajat al societății și care a implicat societatea în relații comerciale prost concepute, în sensul că acesta, singur, sau prin intermediul altor persoane, a redistribuit marfa primită de la SC V.I. SRL Slobozia, către diverse societăți comerciale, acceptând și primind prețuri mai mici decât cele de achiziție, prin aceasta desfășurând activități păgubitoare pentru societatea administrată de inculpatul S.G. Mai mult, în încrederea sa nemăsurată, inculpatul S.G.

i-a dat la început inculpatului C.M., doar câteva file C.E.C. sau bilete la ordin pe care le-a semnat și ștampilat, fără să le completeze, după care i-a predat acestuia, întreg carnetul cu file C.E.C. și toate biletele la ordin, de asemenea, semnate și ștampilate. Din declarațiile inculpaților, reiese că cel care ar fi profitat de banii rezultați din marfa luată de la SC V.I. SRL Slobozia, ar fi fost numitul C.S., administrator al SC F.O. SRL Urecheni. Din adresa nr. 25484 din 9.12.2005 emisă de B.C.I.Ț. rezultă că de la începutul lunii februarie 2001 și până la sfârșitul lunii martie 2001, au avut loc transferuri de bani din contul SC F.O. SRL Urecheni în contul SC P. SRL Ceahlău, însă nu rezultă că SC F.O.

SRL ar fi vândut marfa luată de inculpați către societăți comerciale și nici că această societate ar fi încasat bani pe respectiva marfă. Practic, paguba și implicit înșelăciunea, privește relațiile comerciale dintre SC P. SRL Ceahlău și SC V.I. SRL Slobozia, intermediată de cei doi inculpați. Chiar dacă inculpatul S.G. a afirmat că nu a profitat de bani de pe urma vânzării mărfurilor livrate de SC V.I. SRL Slobozia și că nu el a desfășurat activitatea păguboasă pentru societatea furnizoare, aceste susțineri nu au relevanță, atâta timp cât inculpatului îi incumbă întreaga răspundere pentru societatea comercială a cărui administrator era, în numele căreia a semnat și ștampilat filele C.E.C. și biletele la ordin.

În aceeași perioadă de timp, mai precis la data de 22 martie 2001, inculpatul S.G. s-a deplasat la SC Y.K.P.C. SRL București de unde, cu factura fiscală nr. 6341024/2001 a achiziționat recipiente din material plastic (tip PET), în valoare totală de 87.863.341 lei. Cu chitanța nr. BALN 9770695 din 22.03.2001, inculpatul a achitat suma de 19 milioane lei, iar pentru diferența de bani a eliberat fila C.E.C. seria BM-306-00027982 în valoare de 69.863.341 lei. Această filă C.E.C. a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă documentul a fost refuzat la plată, întrucât societatea emitentă SC P. SRL Ceahlău, intrase în incident de plată, fiind înscrisă în C.I.P., iar carnetul C.E.C. fusese retras din circulație, astfel că SC Y.K.P.C.

SRL București a rămas păgubită cu suma de 69.863.341 lei. La data de 2.03.2001, inculpatul C.M. s-a deplasat la SC M.C. SRL București, de unde, cu factura fiscală seria BACJ 1980460/2001, a achiziționat 3960 foi tablă zincată pentru SC P. SRL Ceahlău, în valoare de 415.800.000 lei, pentru care inculpatul a lăsat o filă C.E.C. în baza căreia la scadență au intrat banii în contul societății furnizoare. Ulterior, la data de 31.03.2001, la aceeași societate s-a deplasat și inculpatul S.G. care, cu factura fiscală seria BACE 1980500/2001, a achiziționat pentru SC P. SRL Ceahlău, 3050 foi tablă zincată în valoare de 342.850.000 lei. Pentru achitarea mărfii, inculpatul a eliberat fila C.E.C. seria BM 3060002781 din 9.04.2001, care, fiind introdusă în bancă pentru decontare a fost refuzată pentru lipsă disponibil, societatea fiind în interdicție bancară, motiv pentru care fila C.E.C.

a fost anulată. În aceste condiții SC M.C. SRL București a rămas prejudiciată cu suma de 342.850.000 lei. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații S.G. și C.M. Inculpatul S.G. a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motivat de faptul că lipsește intenția ca formă de vinovăție cerută de latura subiectivă a acestei infracțiuni și, în subsidiar, reducerea pedepsei. Inculpatul C.M. a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 336 din 7 noiembrie 2006, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate. A reținut că atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului sunt corect stabilite iar pedepsele aplicate respectă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 C. proc. pen., arătând că hotărârile (atât cea din apel, cât și hotărârea primei instanțe) nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să influențeze soluția procesului, ori încadrarea juridică dată faptei este greșită, întrucât emiterea filei cec fără acoperire s-a făcut în condițiile în care beneficiarul plății știa despre lipsa de disponibil din contul emitentului, astfel că nu este vorba de infracțiunea de înșelăciune ci de infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 58/1934.

Recursul este întemeiat, în sensul ce urmează: Înalta Curte, analizând prima critică formulată de recurentul inculpat, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., constată că aceasta este întemeiată. Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., „este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept”. Din practicaua deciziei de apel nu rezultă cu claritate motivele de apel invocate de inculpatul C.M., căci într-o singură frază se arată că se solicită și rejudecarea și reducerea pedepsei și să se aibă în vedere împrejurările concrete ale infracțiunii.

În considerente, instanța, sintetizând și mai mult concluziile orale cuprinse în practica, reține că inculpatul C.M. a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., dar motivul nu este întemeiat întrucât prima instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen.. Instanța de apel și-a încălcat obligația impusă de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., mai sus evocat și nu a examinat sub nici un aspect cauza cu privire la inculpatul C.M. Simpla afirmare „din analiza probelor depuse și administrate în cauză rezultă că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului”, cu referire doar la inculpatul S.G. și nicidecum la inculpatul C.M. nu echivalează cu motivare.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține, ca fiind întemeiată, și cea de-a doua critică formulată de recurent în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți. Declarațiile martorilor și chiar ale inculpaților ridică numeroase aspecte ce au rămas neverificate și nelămurite de ambele instanțe. Astfel, martorul V.G., reprezentantul părții vătămate a arătat că după refuzul la plată a primelor file cec, s-a deplasat la domiciliul inculpatului S.G., administrator, acolo purtând discuții cu o altă persoană, C.S., despre care a avut convingerea „că este în spatele întregii afaceri, ceilalți doi fiind doar niște pioni ai acestuia”.

În aceste condiții, cererea de probe a inculpatului C.M., prin care acesta solicita să fie audiați C.S., M.A., G.N. și G.A., acești martori putând confirma că toate actele de comerț erau făcute de C.S., se impunea a fi admisă. De asemenea, era necesar să se verifice apărarea inculpatului C.M. în sensul că a acționat cu bună credință și că nu a știut anterior emiterii filelor cec, că în cont nu exista provizia necesară acoperirii sumelor. De asemenea, nu ar fi fost evaluate și analizate facturile ce privesc livrarea mărfii după data de 6.04.2001, data primului refuz la plată. Având în vedere că cele două cazuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și pct. 10 C. proc. pen., atrag casarea cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul inculpatului și va casa în parte decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Rejudecarea îl are în vedere pe inculpatul C.M., întrucât inculpatul S.G. nu a declarat recurs, față de acesta hotărârea rămânând definitivă. Cu prilejul rejudecării, instanța de apel urmează să procedeze la analiza și administrarea probelor astfel cum s-a reținut mai sus. Totodată, va avea în vedere și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de inculpat, privind greșita încadrare juridică a faptelor (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.), care, având în vedere soluția de casare cu trimitere, nu se mai impune a fi analizat. Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 336 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează, în parte, decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul C.M. la aceeași instanță. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2007.