ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/

P din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1230/P/2006,

s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul S.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit.

c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

A fost condamnat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de file C.E.C. fără

elementele esențiale prevăzute de lege, prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr.

59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea

mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani.

S-a constatat că inculpatul S.G.

este arestat în altă cauză.

Prin aceeași hotărâre a fost

condamnat și inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2)

C. pen., s-au interzis ambilor inculpați, drepturile civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-au admis acțiunile civile

formulate de părțile vătămate SC V.I. SRL Slobozia, SC Y.K.P.C. SRL București,

SC M.C. SRL București și în consecință:

Au fost obligați în solidar,

inculpații S.G. și C.M. să plătească părții civile SC V.I. SRL Slobozia suma de

258.855 RON (2.588.551.791 lei) cu titlu de despăgubiri civile, sumă care va fi

actualizată la data executării hotărârii.

A fost obligat inculpatul S.G.

să plătească părții civile suma de 6.986 RON (69.863.341 lei), cu titlu de

despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul S.G.

să plătească părții civile SC M.C. SRL București, suma de 34.285 RON

(342.850.000 lei), cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În lunile mai 2001 – august

2001, organele de urmărire penală din județul Neamț, au fost sesizate de SC V.I.

SRL Slobozia, SC Y.K.P.C. SRL București și SC M.C. SRL București, că inculpatul

S.G. a comis împotriva lor infracțiuni de înșelăciune prin emiterea de file C.E.C.

sau bilete la ordin, fără acoperire în contul bancar.

Acest lucru a fost posibil

ca urmare a dobândirii de către inculpatul S.G. a calității de administrator al

SC P. SRL Ceahlău, jud. Neamț, în luna noiembrie 2000, când prin actul

adițional nr. 3272/2000 al Biroului Notarului Public, inculpatul a preluat

societatea de la numitul F.D. din comuna Ceahlău.

Obiectul de activitate al

societății l-a constituit comerțul cu amănuntul în magazine de specialitate, cu

vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun.

Preluând societatea,

inculpatul S.G. s-a prezentat la B.C.I.T. din Tg. Neamț, unde a deschis un cont

bancar, a depus specimen de semnătură și a ridicat carnete cu file C.E.C.

Inculpatul S.G. a cumpărat

societatea sus-menționată, la inițiativa coinculpatului C.M. din comuna

Păstrăveni, jud. Neamț, care lucra la una din firmele numitului C.S. din comuna

Urecheni, jud. Neamț, acesta din urmă fiind cumnatul inculpatului S.G.

Inculpații au ajuns la acest

acord, pentru că amândoi lucrau la societatea administrată de C.S. și nu erau

mulțumiți de modul cum erau plătiți.

Inculpatul C.M. l-a asigurat

pe inculpatul S.G. că se va ocupa personal de activitatea firmei, de încheierea

de contracte comerciale, de aprovizionare și de desfacerea produselor

aprovizionate.

Aflând din materialele

publicitare de faptul că SC V.I. SRL Slobozia, jud. Ialomița, comercializează

produse alimentare, ca ulei, zahăr și făină, la începutul lunii februarie 2001

inculpații s-au deplasat la sediul acestei societăți, unde au discutat cu administratorul

societății, V.G., despre achiziționarea unor astfel de produse.

V.G. a fost de acord cu

livrarea de produse alimentare cu mijloacele de transport ale societății,

urmând ca plata să fie făcută de beneficiar cu file C.E.C. sau bilete la ordin,

în termen de 7 zile de la livrare.

În perioada 7 februarie 2001

– 5 aprilie 2001, SC V.I. SRL Slobozia a livrat către SC P. SRL Ceahlău

importante cantități de produse alimentare, care au fost preluate sau dirijate

de inculpatul C.M. către diferite societăți comerciale din Moldova, respectiv

SC B. SRL Bacău, SC P.V. SRL Suceava, SC A.C. SRL Tg. Ocna și SC F.O. SRL Tg. Neamț.

După descărcarea mărfii,

inculpatul C.M. le dădea conducătorilor auto angajați al SC V.I. SRL Slobozia,

file C.E.C. sau bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpatul S.G., fără

alte mențiuni, aceste documente de plată fiind completate ulterior cu sumele de

încasat de către reprezentanții societății furnizoare.

La începutul derulării

activității comerciale, parte din marfa primită, a fost achitată cu file C.E.C.,

care au avut acoperire în bancă, însă ulterior la 14 file C.E.C. și 4 bilete la

ordin introduse la plată, au fost refuzate, din lipsă disponibil în cont.

În aceste condiții, SC V.I.

SRL Slobozia a ajuns în imposibilitate de a-și recupera suma de 2.588.551.791

lei vechi.

Inculpatul S.G. a manifestat

dezinteres privind activitatea SC P. SRL ceahlău, transferând atribuțiile sale

inculpatului C.M. care nu avea calitatea de angajat al societății și care a

implicat societatea în relații comerciale prost concepute, în sensul că acesta,

singur, sau prin intermediul altor persoane, a redistribuit marfa primită de la

SC V.I. SRL Slobozia, către diverse societăți comerciale, acceptând și primind

prețuri mai mici decât cele de achiziție, prin aceasta desfășurând activități

păgubitoare pentru societatea administrată de inculpatul S.G.

Mai mult, în încrederea sa

nemăsurată, inculpatul S.G. i-a dat la început inculpatului C.M., doar câteva

file C.E.C. sau bilete la ordin pe care le-a semnat și ștampilat, fără să le

completeze, după care i-a predat acestuia, întreg carnetul cu file C.E.C. și

toate biletele la ordin, de asemenea, semnate și ștampilate.

Din declarațiile

inculpaților, reiese că cel care ar fi profitat de banii rezultați din marfa

luată de la SC V.I. SRL Slobozia, ar fi fost numitul C.S., administrator al SC

F.O. SRL Urecheni.

Din adresa nr. 25484 din

9.12.2005 emisă de B.C.I.Ț. rezultă că de la începutul lunii februarie 2001 și

până la sfârșitul lunii martie 2001, au avut loc transferuri de bani din contul

SC F.O. SRL Urecheni în contul SC P. SRL Ceahlău, însă nu rezultă că SC F.O. SRL

ar fi vândut marfa luată de inculpați către societăți comerciale și nici că

această societate ar fi încasat bani pe respectiva marfă.

Practic, paguba și implicit

înșelăciunea, privește relațiile comerciale dintre SC P. SRL Ceahlău și SC V.I.

SRL Slobozia, intermediată de cei doi inculpați.

Chiar dacă inculpatul S.G. a

afirmat că nu a profitat de bani de pe urma vânzării mărfurilor livrate de SC V.I.

SRL Slobozia și că nu el a desfășurat activitatea păguboasă pentru societatea

furnizoare, aceste susțineri nu au relevanță, atâta timp cât inculpatului îi

incumbă întreaga răspundere pentru societatea comercială a cărui administrator

era, în numele căreia a semnat și ștampilat filele C.E.C. și biletele la ordin.

În aceeași perioadă de timp,

mai precis la data de 22 martie 2001, inculpatul S.G. s-a deplasat la SC Y.K.P.C.

SRL București de unde, cu factura fiscală nr. 6341024/2001 a achiziționat

recipiente din material plastic (tip PET), în valoare totală de 87.863.341 lei.

Cu chitanța nr. BALN 9770695

din 22.03.2001, inculpatul a achitat suma de 19 milioane lei, iar pentru

diferența de bani a eliberat fila C.E.C. seria BM-306-00027982 în valoare de

69.863.341 lei.

Această filă C.E.C. a fost

introdusă în bancă pentru decontare, însă documentul a fost refuzat la plată,

întrucât societatea emitentă SC P. SRL Ceahlău, intrase în incident de plată,

fiind înscrisă în C.I.P., iar carnetul C.E.C. fusese retras din circulație,

astfel că SC Y.K.P.C. SRL București a rămas păgubită cu suma de 69.863.341 lei.

La data de 2.03.2001,

inculpatul C.M. s-a deplasat la SC M.C. SRL București, de unde, cu factura

fiscală seria BACJ 1980460/2001, a achiziționat 3960 foi tablă zincată pentru

SC P. SRL Ceahlău, în valoare de 415.800.000 lei, pentru care inculpatul a

lăsat o filă C.E.C. în baza căreia la scadență au intrat banii în contul

societății furnizoare.

Ulterior, la data de

31.03.2001, la aceeași societate s-a deplasat și inculpatul S.G. care, cu

factura fiscală seria BACE 1980500/2001, a achiziționat pentru SC P. SRL

Ceahlău, 3050 foi tablă zincată în valoare de 342.850.000 lei.

Pentru achitarea mărfii,

inculpatul a eliberat fila C.E.C. seria BM 3060002781 din 9.04.2001, care,

fiind introdusă în bancă pentru decontare a fost refuzată pentru lipsă

disponibil, societatea fiind în interdicție bancară, motiv pentru care fila C.E.C.

a fost anulată.

În aceste condiții SC M.C. SRL

București a rămas prejudiciată cu suma de 342.850.000 lei.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel inculpații S.G. și C.M.

Inculpatul S.G. a solicitat,

în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motivat

de faptul că lipsește intenția ca formă de vinovăție cerută de latura

subiectivă a acestei infracțiuni și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpatul C.M. a solicitat

reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 336 din 7 noiembrie 2006, a respins, ca nefondate, ambele

apeluri declarate.

A reținut că atât situația

de fapt, cât și vinovăția inculpatului sunt corect stabilite iar pedepsele

aplicate respectă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul C.M., care a invocat cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 9, 10 și 17 C. proc. pen., arătând că hotărârile

(atât cea din apel, cât și hotărârea primei instanțe) nu cuprind motivele pe

care se întemeiază soluția, că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe

administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să

influențeze soluția procesului, ori încadrarea juridică dată faptei este

greșită, întrucât emiterea filei cec fără acoperire s-a făcut în condițiile în

care beneficiarul plății știa despre lipsa de disponibil din contul

emitentului, astfel că nu este vorba de infracțiunea de înșelăciune ci de

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 58/1934.

Recursul este întemeiat, în

sensul ce urmează:

Înalta Curte, analizând

prima critică formulată de recurentul inculpat, întemeiată pe cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., constată că aceasta este

întemeiată.

Instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., „este obligată

ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept”.

Din practicaua deciziei de

apel nu rezultă cu claritate motivele de apel invocate de inculpatul C.M., căci

într-o singură frază se arată că se solicită și rejudecarea și reducerea pedepsei

și să se aibă în vedere împrejurările concrete ale infracțiunii.

În considerente, instanța,

sintetizând și mai mult concluziile orale cuprinse în practica, reține că

inculpatul C.M. a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.,

dar motivul nu este întemeiat întrucât prima instanță a aplicat în mod

corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen..

Instanța de apel și-a

încălcat obligația impusă de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., mai sus evocat

și nu a examinat sub nici un aspect cauza cu privire la inculpatul C.M.

Simpla afirmare „din analiza

probelor depuse și administrate în cauză rezultă că prima instanță a reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului”, cu referire doar la

inculpatul S.G. și nicidecum la inculpatul C.M. nu echivalează cu motivare.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține, ca fiind întemeiată, și cea de-a doua critică formulată de

recurent în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele

probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți.

Declarațiile martorilor și

chiar ale inculpaților ridică numeroase aspecte ce au rămas neverificate și

nelămurite de ambele instanțe.

Astfel, martorul V.G.,

reprezentantul părții vătămate a arătat că după refuzul la plată a primelor

file cec, s-a deplasat la domiciliul inculpatului S.G., administrator, acolo

purtând discuții cu o altă persoană, C.S., despre care a avut convingerea „că

este în spatele întregii afaceri, ceilalți doi fiind doar niște pioni ai

acestuia”.

În aceste condiții, cererea

de probe a inculpatului C.M., prin care acesta solicita să fie audiați C.S., M.A.,

G.N. și G.A., acești martori putând confirma că toate actele de comerț erau

făcute de C.S., se impunea a fi admisă.

De asemenea, era necesar să

se verifice apărarea inculpatului C.M. în sensul că a acționat cu bună credință

și că nu a știut anterior emiterii filelor cec, că în cont nu exista provizia

necesară acoperirii sumelor.

De asemenea, nu ar fi fost

evaluate și analizate facturile ce privesc livrarea mărfii după data de

6.04.2001, data primului refuz la plată.

Având în vedere că cele două

cazuri de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și pct. 10 C. proc.

pen., atrag casarea cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului și va casa în

parte decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Rejudecarea îl are în vedere

pe inculpatul C.M., întrucât inculpatul S.G. nu a declarat recurs, față de

acesta hotărârea rămânând definitivă.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de apel urmează să procedeze la analiza și administrarea probelor

astfel cum s-a reținut mai sus.

Totodată, va avea în vedere

și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de inculpat, privind greșita

încadrare juridică a faptelor (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.), care, având în vedere soluția de casare cu trimitere, nu se

mai impune a fi analizat.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 336 din 7 noiembrie 2006 a Curții

de Apel Bacău, secția penală.

Casează, în parte, decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul C.M.

la aceeași instanță.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2007.