ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.59 din 19 martie 2001, în baza art.254 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dispus executarea pedepsei, la locul de muncă, în cadrul S.C.”P” S.R.L, cu sediul în municipiul Tg.Jiu. Prin decizia penală nr.3 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a desființat, în parte, sentința și, făcându-se aplicarea art. 74, 76 C. pen., s-a redus pedeapsa stabilită de la 4 ani la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

Recursul inculpatului a fost respins de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr.2034 din 18 aprilie 2003. La 30 mai 2003, condamnatul s-a adresat Tribunalului Dolj, solicitând amânarea executării pedepsei, cerere precizată în ședința publică din 17 iunie 2003. În motivarea cererii a arătat că în cadrul comunei Bâlteni, se afla în curs de realizare obiective economice sociale și administrative, iar prezența sa la locul de muncă, se impune cu necesitate, cu atât mai mult, cu cât nu a putut preda gestiunea în curs de derulare, persoanei abilitate de lege. De asemenea, a arătat că este în curs de derulare procesul de desfășurare a unui referendum de transformare a comunei în oraș, iar toate aceste motive, impun prezența sa.

Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.209 din 17 iunie 2003, a respins cererea formulată de condamnat, ca nefondată, reținându-se că motivele invocate nu sunt de natură a aduce grave prejudicii condamnatului, familiei sale sau autorității administrative. Apelul declarat de condamnat a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr.493 din 30 octombrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a o motiva. Ulterior, prin cererea scrisă, adresată Curții Supreme de Justiție, a solicitat instanței să ia act că înțelege să-și retragă recursul declarat, dorind să-și execute pedeapsa. Față cu declarația condamnatului de retragere a recursului și cu prevederile art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea va lua act de declarația făcută de petiționar. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a plății onorariilor pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul I.D. împotriva deciziei penale nr.493 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.