ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Gorj, prin sentința penală nr.59 din 19 martie 2001, în baza art.254 alin. (1) C.

pen.,  l-a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

dispus executarea pedepsei, la locul de muncă, în cadrul S.C.”P” S.R.L, cu

sediul în municipiul Tg.Jiu.

Prin

decizia penală nr.3 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a

desființat, în parte, sentința și, făcându-se aplicarea art. 74, 76 C. pen.,

s-a redus pedeapsa stabilită de la 4 ani la 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

Recursul

inculpatului a fost respins de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală

nr.2034 din 18 aprilie 2003.

La 30

mai 2003, condamnatul s-a adresat Tribunalului Dolj, solicitând amânarea

executării pedepsei, cerere precizată în ședința publică din 17 iunie 2003.

În

motivarea cererii a arătat că în cadrul comunei Bâlteni, se afla în curs de

realizare obiective economice sociale și administrative, iar prezența sa la

locul de muncă, se impune cu necesitate, cu atât mai mult, cu cât nu a putut

preda gestiunea în curs de derulare, persoanei abilitate de lege. De asemenea,

a arătat că este în curs de derulare procesul de desfășurare a unui referendum

de transformare a comunei  în oraș, iar toate aceste motive, impun prezența sa.

Tribunalul

Gorj, prin sentința penală nr.209 din 17 iunie 2003, a respins cererea

formulată de condamnat, ca nefondată, reținându-se că motivele invocate nu sunt

de natură a aduce grave prejudicii condamnatului, familiei sale sau autorității

administrative.

Apelul

declarat de condamnat a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia nr.493 din 30 octombrie 2003.

Împotriva

acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a

o motiva.

Ulterior,

prin  cererea scrisă, adresată Curții Supreme de Justiție, a solicitat

instanței să ia act că înțelege să-și retragă recursul declarat, dorind să-și

execute pedeapsa.

Față cu

declarația condamnatului de retragere a recursului și cu prevederile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., Curtea va lua act de declarația făcută de petiționar.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a plății

onorariilor pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de

retragerea recursului declarat de condamnatul I.D. împotriva deciziei penale

nr.493 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent

la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2004.