ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 21 iulie

2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani închisoare,

cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 din același cod, pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) Teza I C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

Pe latură civilă inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 400.000 lei despăgubiri civile către partea civilă

B.V.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 23 aprilie 2003

inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice a observat-o pe partea

vătămată B.V., a urmărit-o un timp și când a ajuns-o i-a cerut să-l însoțească

pentru a întreține relații sexuale.

Întrucât partea vătămată l-a

refuzat, a început să o lovească, încercând că o ducă cu forța pe stadionul

Strungul din apropiere. Prietena părții vătămate care era cu aceasta, a

încercat să anunțe organele de poliție de la telefonul unei unități din apropiere

fără a reuși și a observat că inculpatul a continuat să o lovească pe partea

vătămată până în momentul în care s-a apropiat o mașină, care a încetinit, timp

în care, inculpatul a luat poșeta părții vătămate și a fugit, fiind ulterior

reținut de organele de poliție.

Cu ocazia percheziției corporale

s-au găsit asupra inculpatului mai multe produse cosmetice aparținând părții

vătămate.

Potrivit actului medico-legal aflat

în dosar, ca urmare a violențelor exercitate victimei i-au fost produse

leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 8-7 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt a fost stabilită în

baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de

urmărire penală, a actului medical arătat, a declarațiilor părții vătămate, a

declarațiilor martorilor D.F. și G.P. probe coroborate cu recunoașterile

inculpatului care nu a negat lovirea părții vătămate, dar a motivat-o cu aceea

că aceasta i-ar fi sustras telefonul mobil.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 318/ A din 3 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind săvârșirea, în cauză,

a unei grave erori de fapt cu consecința greșitei încadrări juridice a faptei

și netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Lovind victima, care datorită

leziunilor produse a necesitat îngrijiri medicale 6-7 zile pentru vindecare, și

deposedând-o de poșetă, inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie și nu

infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen.

Susținerea formulată de inculpat, în

sensul că nu a avut intenția de a tâlhări partea vătămată, ci doar de a-și găsi

telefonul mobil sustras de aceasta a fost în mod justificat înlăturată,

rezultând din probe vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Așa fiind, soluția de condamnare

confirmată de instanța de control judiciar este concordantă cu probele

administrate care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie și nu a celei de lovire sau alte violențe.

În ce privește pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost individualizată

conform art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptei,

împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului aflat în stare de recidivă

postexecutorie.

Ca atare pedeapsa de 6 ani

închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

și în condițiile art. 71 din același cod, este corespunzătoare realizării

scopului ei, acela al prevenției generale și speciale cum prevede art. 52 C.

pen.

Întrucât ambele critici din recurs

nu sunt întemeiate, iar din examinarea dosarului nu se constată existența unui

caz de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.

318/ A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2003 la 1 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.