ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC P.A.R. SRL Negrești, județul Satu

Mare, a chemat în judecată pe pârâta,

sc

S.M.G. srl

Făget, județul Timiș, pentru ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, instanța de judecată să o oblige la plata sumei de 42.997.680 lei,

reprezentând contravaloarea, la cursul zilei, a 24,475 metri cubi buștean fag

gater.

Acțiunea a fost motivată de

împrejurarea că, între cele două societăți, s-a încheiat o convenție privind

procesarea unei cantități de buștean, care trebuia transformat în cherestea.

Astfel, reclamanta a transportat cu

mijloacele proprii, la gaterul pârâtei, cantitatea de 69,955 metri cubi buștean,

din care pârâta a prelucrat numai 45,480 metri cubi, din care au rezultat

28,496 metri cubi cherestea. Această cantitate de cherestea a fost vândută de

către reclamantă pârâtei, conform facturii nr. 303313 din 6 mai 1996 și pentru care

s-a încasat contravaloarea, făcându-se compensare pentru buștenii folosiți la

procesare. Având în vedere că, din cantitatea de 69,955 metri cubi buștean, a

fost procesată numai cantitatea de 28,496 metri cubi, a rămas neachitată

contravaloarea diferenței de 24,475 metri cubi buștean, pe care reclamanta a

estimat-o la suma de 42.997.680 lei.

În cauză s-a administrat proba cu

martori și expertiza tehnică.

Judecând cauza, Tribunalul Timiș, secția

comercială, a admis acțiunea, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 42.997.680

lei, reprezentând lemn livrat și 7.137.761 lei cheltuieli de judecată, așa cum

rezultă din sentința civilă nr. 1231/PI din 5 septembrie 2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de judecată a reținut că pârâta a primit cantitatea de buștean menționată

în avizele de expediție, constatare certificată și prin declarațiile

martorilor, motiv pentru care se justifica obligarea pârâtei de a solicita

plata contravalorii bușteanului livrat.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat apel, susținând că instanța, în mod vădit, a greșit, admițând acțiunea,

deoarece expertul a stabilit că suma datorată se raportează la 15,722 metri

cubi buștean și nu la 24,475 metri cubi buștean, că avizele de expediție nu

poartă ștampila societății, așa încât, coroborate cu depozițiile martorilor,

acestea nu fac dovada recepției, că nu a fost emisă factură care ar fi făcut

dovada transferului de proprietate și că, deși a solicitat efectuarea unei expertize

contabile, admisă de instanța de judecată, în cauză, nu s-a efectuat decât

expertiza tehnică.

Soluționând apelul, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, l-a admis,

schimbând hotărârea, în sensul respingerii acțiunii, așa cum rezultă din

decizia civilă nr. 1275/A din 21 decembrie 2000.

În considerentele deciziei, s-a

reținut că, întrucât între părți nu a existat o înțelegere referitoare la

cumpărarea de către pârâtă a întregii cantități de bușteni, precum și că, prin

facturarea numai a cantității procesate, se demonstrează că părțile, numai cu

privire la această cantitate, au convenit, indiferent dacă reprezentantul

pârâtei a semnat avizele de expediție.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., în sensul că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia, motiv care o îndreptățește

să considere că decizia este lipsită de temei legal.

Pentru a-și motiva susținerile, a

argumentat că între reclamantă și pârâtă nu a existat o convenție potrivit

căreia să fie vândută o cantitate oarecare de buștean, ci o convenție prin care

trebuia să fie procesat bușteanul în cherestea și predarea acesteia către

societate, situație față de care pârâta ar fi trebuit să-i restituie buștenii

livrați dacă nu proceda la procesare, sau să-i plătească contravaloarea

buștenilor.

De asemenea, a arătat că instanța a

procedat greșit, admițând audierea în calitate de martor a administratorului

pârâtei.

Recursul este fondat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că reclamanta, SC P.A.R. SRL Negrești, a expediat pârâtei, SC

S.M.G. SRL Făget, cantitatea de 61,207 metri cubi bușteni, în baza avizelor de

însoțire nr. 144315 din 4 aprilie 1996, 1444316 din 4 aprilie 1996, 144317 din

4 aprilie 1996, 144320 din 29 aprilie 1996, 144322 din 2 mai 1996, 471960 din 20

aprilie 1996, care au fost semnate de primire de către pârâtă.

Din această cantitate, a fost

procesată cantitatea de 45,480 metri cubi, din care a rezultat cantitatea de

28,496 metri cubi cherestea, care a fost vândută pârâtei și pentru care

reclamanta a încasat suma reprezentând contravaloarea ei.

Din cantitatea furnizată de

reclamantă și pentru care pârâta a semnat de primire, a rămas cantitatea de

15,727 metri cubi buștean, neprocesată.

Așa cum rezultă și din raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză, cantitatea de 15,727 metri cubi buștean a

fost livrată către pârâtă, dar aceasta nu a fost înregistrată în contabilitatea

pârâtei și nici nu s-a găsit la locul depozitării. Prețul cantității de 15,727 metri

cubi a fost stabilit de către expert la suma de 27.167.920 lei.

Nici una dintre părți nu a formulat

obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.

Pârâta nu s-a înscris în fals cu

privire la avizele de expediție, dimpotrivă, a recunoscut că a primit buștenii

pe care i-a procesat, dar a refuzat să recunoască că ar fi primit vreun aviz de

expediție, deși, toată marfa a fost livrată în baza avizelor de însoțire.

În acest context se constată că

semnătura aplicată de primitor pe avizele de expediție, confirmă primirea

buștenilor de către pârâtă. Motivarea pârâtei, în sensul că nu a fost aplicată

ștampila pe avizele de expediție nu poate fi reținută, deoarece formularul

tipizat cere numai semnătura primitorului, care face proba până la înscrierea

în fals.

Pentru faptul că nu s-a emis factură,

conform Legii contabilității, sunt în culpă ambele părți, pârâta, pentru că a

primit marfa și nu a cerut facturarea ei; reclamanta, pentru că, în termenul de

5 zile de la emiterea avizului de însoțire a mărfii, nu a emis factură.

Faptul că nu a fost emisă factură nu

exonerează, însă, de răspundere partea care a primit marfa și care nu face

dovada returnării sau procesării ei.

Față de împrejurarea că, la dosar,

există înscrisuri ca mijloace de probă și, având în vedere că depozițiile

martorilor au fost contradictorii, în conformitate cu dispozițiile art. 46 C.

com., înscrisurile vor fi avute în vedere de către instanță în soluționarea

recursului.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa decizia instanței de

apel și, judecând apelul, urmează a-l admite și a schimba sentința civilă, în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 27.167.920 lei, reprezentând contravaloarea

a 15,727 metri cubi buștean și 6.187.975 lei cheltuieli de judecată la fond,

din care 1.030.075 lei taxa judiciară de timbru, 2.000.000 lei onorar expert,

3.157.900 lei reprezentând cheltuieli de deplasare.

De asemenea, va obliga intimata să-i

plătească recurentei suma de 1.662.430 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC P.A.R. SRL Negrești, împotriva deciziei civile nr. 1275/A din 21

decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite în parte acțiunea

formulată de reclamantă, obligă pârâta SC M.F. SRL Făget, fostă SC S.M.G. SRL

Făget, să plătească reclamantei suma de 27.167.920 lei, reprezentând

contravaloare marfă și 6.187.975 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă intimata-pârâtă la plata

către recurentă a sumei de 1.662.430 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

24 martie 2004.