ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3776/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta D.F.G., a chemat în

judecată pe pârâta SC H.S.C. SRL, cu sediul în Brașov și a solicitat obligarea

acesteia la plata sumei de 30.383,7 euro și la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, prin sentința

civilă 604/ C din 8 martie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 19.614,14 euro în echivalent în lei și la 25.702.467

lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond, a reținut, în

esență, că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți, pârâta

s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 250 mc pe lună cherestea de fag,

însă deși a primit în avans contravaloarea a 313.094 mc, nu a livrat decât

248.935 mc, care în parte nu a fost supusă operațiunilor de uscare, cum au

stabilit prin înțelegerea din 20 decembrie 1999.

Curtea de Apel Brașov, soluționând

apelurile declarate de părți, prin decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, a

respins cererea pârâtei, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte

sentința atacată obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 30.383,7 euro

și suma de 75.000.000 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și

25.702.467 lei la instanța de apel.

Curtea de apel a considerat că între

părți a operat o compensație legală parțială, din care se va scădea

contravaloarea a 19 mc cumpărată de la SC W.P.C. SRL Petroșani la data de 6

decembrie 1999, anterior facturilor compensate (datate noiembrie 2000), iar în

calculul compensării a fost scăzută și cantitatea de 64.149 mc cherestea la

care se adaugă costurile pentru uscarea lemnului.

Pe de altă parte instanța de apel a

reținut că din dispoziția martorei G.M. a rezultat că pârâta a acceptat plata

de 21.000 mărci germane, care să fie făcută prin expedierea unei cantități de

lemn uscat.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de

apel greșit a considerat că a fost sustrasă cantitatea de 19 mc de la SC K.B.

SRL, întemeindu-și motivarea numai pe declarația martorului K.B.; greșit a

înlăturat înscrisurile care fac dovada compensațiilor pe motiv că acestea sunt

ulterioare momentului sustragerii cantității de 19 mc lemn, dar și în parte

declarația aceluiași martor K.B. referitoare la operațiunile de compensare și

ridicarea materialului lemnos; fără a exista probe în cauza din care să rezulte

pierderile cantitative, instanța a obligat pe pârâtă la 10.769,50 euro, inclusă

în recunoașterea datoriei de 21.000 mărci germane, cu toate că recunoașterea se

referea la deficiențe calitative și nu cantitative ale mărfii; în aceeași

măsură instanța de apel a apreciat greșit neîndeplinirea obligației de a supune

operațiunii de uscare cantitatea de 64.159 mc cât timp aceasta a fost facturată

și inclusă în cantitatea de 77.326 mc (pe care SC K.B. SRL o are în evidență).

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul de vânzare –

cumpărare, pârâta se obliga să livreze reclamantei cherestea de fag, bordurat

paralel, ținută la abur 36 de ore, la dimensiunile convenite cu un procent de

20 % defecte.

Operațiunea de uscare a fost

convenită prin anexa 1 la contract și trebuia efectuată de H.H.

Față de actele depune la dosar,

instanțele au apreciat că declarațiile de martori întregesc, cu suficiență,

materialul probator, și au concluzionat, întemeiat pe numeroase prezumții,

asupra admiterii acțiunii.

Neconcordanțele însă între facturile

depuse, înțelegerile consemnate în procese verbale și declarațiile martorilor K.B.

și G.M.I., au fost tranșate prin interpretări ce se vădesc subiective.

De aceea, față de avizele de

expediție și facturile încheiate de pârâtă privind livrarea cantităților de

cherestea în vederea uscării și cantitățile ridicate, a proceselor verbale de recepție,

inclusiv a celui privind recunoașterea deficiențelor calitative, dar și a

raporturilor față de persoanele fizice și juridice numite de reclamantă pentru

verificarea mărfurilor exportate se impunea efectuarea unei expertize

contabile, care să înlăture obscuritatea inadvertențelor care au întemeiat

prezumțiile în baza cărora instanțele au ajuns la o concluzie.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va

casa decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov

cu trimitere spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC H.S.G. SA Brașov, împotriva deciziei civile nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 iunie 2005.