ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3776/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.F.G., a chemat în judecată pe pârâta SC H.S.C. SRL, cu sediul în Brașov și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 30.383,7 euro și la cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă 604/ C din 8 martie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 19.614,14 euro în echivalent în lei și la 25.702.467 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond, a reținut, în esență, că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 250 mc pe lună cherestea de fag, însă deși a primit în avans contravaloarea a 313.094 mc, nu a livrat decât 248.935 mc, care în parte nu a fost supusă operațiunilor de uscare, cum au stabilit prin înțelegerea din 20 decembrie 1999. Curtea de Apel Brașov, soluționând apelurile declarate de părți, prin decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, a respins cererea pârâtei, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 30.383,7 euro și suma de 75.000.000 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 25.702.467 lei la instanța de apel.

Curtea de apel a considerat că între părți a operat o compensație legală parțială, din care se va scădea contravaloarea a 19 mc cumpărată de la SC W.P.C. SRL Petroșani la data de 6 decembrie 1999, anterior facturilor compensate (datate noiembrie 2000), iar în calculul compensării a fost scăzută și cantitatea de 64.149 mc cherestea la care se adaugă costurile pentru uscarea lemnului. Pe de altă parte instanța de apel a reținut că din dispoziția martorei G.M. a rezultat că pârâta a acceptat plata de 21.000 mărci germane, care să fie făcută prin expedierea unei cantități de lemn uscat. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc.

civ. Recurenta susține că instanța de apel greșit a considerat că a fost sustrasă cantitatea de 19 mc de la SC K.B. SRL, întemeindu-și motivarea numai pe declarația martorului K.B.; greșit a înlăturat înscrisurile care fac dovada compensațiilor pe motiv că acestea sunt ulterioare momentului sustragerii cantității de 19 mc lemn, dar și în parte declarația aceluiași martor K.B. referitoare la operațiunile de compensare și ridicarea materialului lemnos; fără a exista probe în cauza din care să rezulte pierderile cantitative, instanța a obligat pe pârâtă la 10.769,50 euro, inclusă în recunoașterea datoriei de 21.000 mărci germane, cu toate că recunoașterea se referea la deficiențe calitative și nu cantitative ale mărfii; în aceeași măsură instanța de apel a apreciat greșit neîndeplinirea obligației de a supune operațiunii de uscare cantitatea de 64.159 mc cât timp aceasta a fost facturată și inclusă în cantitatea de 77.326 mc (pe care SC K.B.

SRL o are în evidență). Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prin contractul de vânzare – cumpărare, pârâta se obliga să livreze reclamantei cherestea de fag, bordurat paralel, ținută la abur 36 de ore, la dimensiunile convenite cu un procent de 20 % defecte. Operațiunea de uscare a fost convenită prin anexa 1 la contract și trebuia efectuată de H.H. Față de actele depune la dosar, instanțele au apreciat că declarațiile de martori întregesc, cu suficiență, materialul probator, și au concluzionat, întemeiat pe numeroase prezumții, asupra admiterii acțiunii. Neconcordanțele însă între facturile depuse, înțelegerile consemnate în procese verbale și declarațiile martorilor K.B.

și G.M.I., au fost tranșate prin interpretări ce se vădesc subiective. De aceea, față de avizele de expediție și facturile încheiate de pârâtă privind livrarea cantităților de cherestea în vederea uscării și cantitățile ridicate, a proceselor verbale de recepție, inclusiv a celui privind recunoașterea deficiențelor calitative, dar și a raporturilor față de persoanele fizice și juridice numite de reclamantă pentru verificarea mărfurilor exportate se impunea efectuarea unei expertize contabile, care să înlăture obscuritatea inadvertențelor care au întemeiat prezumțiile în baza cărora instanțele au ajuns la o concluzie. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov cu trimitere spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC H.S.G. SA Brașov, împotriva deciziei civile nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2005.