ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 698/2003

R O M Â N I A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. C.L.G. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.F.P.C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 14.214,40 DM valoarea a 8 mc panouri din cherestea de fag, 27.258.000 TVA și 6.238.160 lei cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă 2129 din 7 aprilie 2000, Tribunalul București, a admis acțiunea precizată obligând pe pârâtă la 151.158.000 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea cantității de 8 mc panouri de fag și la 6.288.160 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că, reclamanta a emis factură fiscală la data de 27 noiembrie 1996 pentru livrarea panourilor din cherestea, pe care pârâta a primit-o dar nu a achitat-o, invocând vicii, pe care nu le-a dovedit.

Curtea de Apel București, soluționând apelul declarat de pârâtă, prin decizia civilă 3150 din 6 noiembrie 2000, a respins ca nefondată cererea considerând contractul de vânzare – cumpărare intervenit între părți și factura acceptată. În privința calității necorespunzătoare a mărfii instanța de apel a reținut că acțiunea culpabilă a apelantei în recepția mărfii nu poate fi imputată reclamantei. Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs la data de 23 februarie 2001, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Recurenta susține că vânzătorul a predat marfa de altă calitate decât cea solicitată – grosimi diferite – fără a se face vorbire în specificația întocmită de firma de expediere în procesul verbal de inventariere precum și certificatele e calitate de la producător nu au fost aduse la cunoștință, cumpărătorului, ele referindu-se la un alt beneficiar.

În expunerea situației de fapt recurenta face referire și la elementele contractului de vânzare cumpărare, la forța probantă a corespondenței prin fax și la dreptul cumpărătorului de a nu plăti integral plata prețului. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerentele. Contractul de vânzare cumpărare este acel act sinalagmatic cu titlu oneros, comutativ, prin care o parte strămută proprietatea unui bun al său asupra altei părți, care se obligă a plăti prețul (art. 1294 C. civ.). Contractul este perfect când părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului. Potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor este impropriu întrebuințării sau micșorează valoarea de întrebuințare, atât încât dacă cumpărătorul ar fi știut nu ar fi cumpărat.

Pentru viciile aparente, precum și pentru cele aduse la cunoștința cumpărătorului, vânzătorul nu răspunde. Garanția pentru viciile lucrului, dă dreptul cumpărătorului de a cere printr-o acțiune reabilitorie rezoluțiunea vânzării, sau printr-o acțiune estimatorie, reducerea prețului, drept care poate fi exercitat în termen de 6 luni de la descoperirea viciilor, dar nu mai mult de 1 an de la predarea lucrului (art. 1355 – 1357 C. civ.). Luarea în primire a lucrului fără obiecțiuni certifică buna calitate a acestuia, cu atât mai mult cu cât în discuție s-a pus chestiunea viciilor aparente. Faptul că ulterior preluării lucrului prin proces verbal de inventariere, a existat o corespondență privind calitatea acestuia, nu constituie o dovadă deplină a viciilor invocate.

Recepția mărfii fără obiecțiuni, în condițiile în care acordul de voință al părților s-a încheiat în baza facturilor și avizelor de expediție reprezintă un element probator indestructibil referitor la calitatea lucrului vândut. Apreciind astfel materialul probator administrat, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale și temeinice. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 3150 din 6 noiembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. G.F.P.C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 3150 din 06 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.