ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4446/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 362 din 27

noiembrie 2002 a Tribunalului Arad, inculpatul P.I. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a furcii corp delict aflată în Camera de

corpuri delicte a Inspectoratului județean de Poliție Arad.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare efectuate

în sumă de 9.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul P.I. și victima T.D.P.

erau angajați ca ciobani la o stână situată la marginea comunei Horia, jud.

Arad.

Întrucât în ultima vreme avuseseră

loc mai multe furturi de animale, pe timp de noapte, proprietarul stânii a

decis ca angajații săi să facă, pe rând, de pază.

În noaptea de 23 aprilie 2002 a fost

rândul inculpatului P.I. să asigure paza stânii, ceilalți doi ciobani urmând să

rămână în locuința amenajată în apropiere și să-și anunțe prezența în cazul în

care o vor părăsi întrucât, din cauza întunericului ar fi putut fi confundați cu

eventuale persoane rău-voitoare.

În timpul rondului, inculpatul a

observat două persoane care au încercat să pătrundă în țarc, dar acestea au

fugit în momentul în care paznicul și-a făcut simțită prezența.

În jurul orei 1,00, victima T.D.P. a

părăsit locuința în care dormea și s-a îndreptat spre inculpat, fără a-și

anunța, în vreun fel, prezența.

Inculpatul i s-a adresat, cerându-i

să-și decline identitatea și, neprimind niciun răspuns, a avut convingerea că

este unul din hoții care intenționau să fure animale, situație în care a

lovit-o cu coada furcii în cap.

Victima a fugit acasă, fiind

transportată la spital în dimineața zilei de 24 aprilie 2002, iar la data de 2

mai 2002, a decedat.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 214/A din 4 mai 2002 întocmit de Institutul de medicină

legală Timișoara rezultă că moartea victimei T.D.P. a fost violentă și s-a

datorat contuziei și dilacerării cerebrale cu ventriculită purulentă secundară,

complicate în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile de violență pot fi rezultatul

lovirii directe cu un corp ascuțit care a pătruns în cavitatea craniană.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: declarațiile martorilor, acte medico-legale, declarațiile inculpatului

care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Fapta comisă de inculpatul P.I. a

fost încadrată juridic în dispozițiile art. 183 C. pen., instanța apreciind că

prin lovitura aplicată victimei, inculpatul nu a urmărit rezultatul letal

produs și nici nu l-a acceptat.

Instanța de fond a făcut, în cauză,

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul a depășit

limitele legitimei apărări, întrucât chiar dacă acesta a avut reprezentarea

împrejurării că lovește un hoț, confundând victima cu un rău-voitor, T.D.P. nu

a folosit nici o manoperă de violență, viclenie, efracție sau alt asemenea

mijloc care să legitimeze conduita violentă a făptuitorului.

Conduita sinceră a inculpatului a

fost valorificată de către instanța de judecată drept circumstanță atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată a fost

coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 81/ A din 3 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul P.I.,

obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a apreciat că

pedeapsa aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei

comise și persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea

acestuia, cât și prevenția generală, astfel că nu se impune nici înlăturarea

dispozițiilor art. 73 lit. a), art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., cum a cerut

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și nici reducerea cuantumului ei, cum a

solicitat inculpatul.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, condamnarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., prin

înlăturarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., iar în

subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru

completarea probatoriului.

Procurorul de ședință a modificat

motivele de recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., înlăturarea

prevederilor art. 73 lit. a) C. pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă

judicios individualizată.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat, întrucât instanțele de judecată nu au rezolvat fondul

cauzei.

Atât actul de trimitere în judecată

cât și hotărârile judecătorești pronunțate în cauză au reținut că inculpatul

P.I. și-a lovit victima cu coada furcii.

Explicând modul în care a comis

agresiunea, inculpatul declară în fața procurorului că a prins furca cu

mâinile, de partea metalică, iar cu coada acesteia a lovit victima în cap;

lemnul de esență slabă, s-a rupt.

Aceste detalii lipsesc însă din

declarațiile date inițial, în fața organelor de cercetare penală, și în care

inculpatul arată doar că a lovit victima cu furca în cap.

Din copia foii de observație nr.

15272 a Spitalului Județean Timișoara rezultă că victima T.D.P. a prezentat o

fractură craniană multieschiloasă cu înfundare, fragmentele osoase pătrunzând

în creier, de unde au fost extrase.

Raportul de autopsie medico-legală

nr. 214 A din 4 mai 2002 întocmit de Institutul de medicină legală Timișoara a

concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei și

dilacerării cerebrale cu ventriculită purulentă secundară, complicate în

evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile de violență pot fi rezultatul lovirii

directe cu un corp ascuțit care a pătruns în cavitatea craniană.

Instanțele de judecată au ignorat

aceste concluzii și nu au stabilit modul în care a fost comisă agresiunea, dacă

arma folosită era aptă să producă aceste leziuni și prin folosirea cărei părți

a acesteia, metalică sau/și lemnoasă pentru lămurirea acestor aspecte, Curtea

constată necesară completarea actelor medico-legale, în sensul celor arătate

mai sus.

De asemenea, situația de fapt nu a

fost clarificată în întregime cu privire la existența unei eventuale

neînțelegeri între ciobani care a degenerat într-o bătaie, la eventuala

implicare și a altor persoane în agresarea victimei, tatăl acesteia declarând

că a văzut două persoane care îl urmăreau pe fiul său.

Dacă lămurirea acestor aspecte, prin

audierea amănunțită și în contradictoriu a martorilor, nu se poate stabili cu

certitudine situația de fapt și nici încadrarea juridică a infracțiunii

săvârșite.

De asemenea, Curtea constată necesar

ca la dosarul cauzei să se depună dovezi privind starea psihică a victimei

(despre care se fac doar afirmații că era retard mintal) pentru a se putea

lămuri pe deplin atitudinea și reacțiile avute de aceasta la momentul

incidentului și în ce măsură relatările ei puteau fi veridice și credibile.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și să

trimită cauza primei instanței pentru rejudecare, în sensul considerentelor

arătate în expozitiv.

Onorariul apărătorului din oficiu al

inculpatului va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 81 din 3

martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul P.I.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 362 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad.

Trimite cauza primei instanțe,

pentru rejudecare, respectiv Tribunalului Arad.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2003.