ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1473/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1473/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 255 din 11 martie 2011 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea
inculpatului B.N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza
II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C.
pen.
S-a dispus
condamnarea inculpatului F.M.S., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen.
S-a dispus
condamnarea inculpatului F.V., la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen. cu aplicarea art. 99, 100, 109 C. pen.
S-a dispus
condamnarea inculpatului D.G.M., la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen. cu aplicarea art. 99, 100, 109 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C.
pen. s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații B.N.; F.M.S., F.V., D.G.M.,
pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a),
teza II și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală
de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.N. durata reținerii acestuia de 24
ore, de la 09 iulie 2009, ora 18
08
la 10 iulie 2009, ora 18
08
.
În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului F.M.S. pe durata termenului
de încercare de 2 ani și 4 luni. În baza art. 81, 82, 110 C. pen. s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată
inculpatului F.V. pe durata termenului de încercare de 8 luni. În baza art. 81,
82, 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2
luni închisoare aplicată inculpatului D.G.M. pe durata termenului de încercare
de 8 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării
pedepselor accesorii aplicate inculpaților F.M.S., F.V. și D.G.M. pe durata
termenelor de încercare ale suspendării condiționate a executării pedepselor
stabilite pentru fiecare dintre ei. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras
atenția inculpatului F.M.S. asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la
revocarea suspendării condiționate. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras
atenția fiecăruia dintre inculpații F.V. și D.G.M. asupra disp. art. 83 C. pen.
în referire la art. 110
1
alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea
suspendării condiționate. în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ.
a fost obligat inculpatul B.N. să plătească părții civile Spitalul Clinic
Județean de Urgență Galați suma de 3325,77 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.N.
să plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3000 lei cu titlu de
daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. în baza art. 14,
346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul F.M.S. să
plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3500 lei cu titlu de
daune morale.
În baza art.
14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a fost obligat
inculpatul F.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente F.I. și F.V. să
plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de
daune morale.
În baza art.
14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a obligat
inculpatul D.G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.V. să plătească
părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de daune morale. S-au
respins ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea
vătămată/parte civilă D.J.D.
În baza art. 7
din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul
B.N. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul
Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile
apărătorilor din oficiu ai inculpaților F.V. și D.G.M. pentru faza de urmărire
penală, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), se
vor vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.
189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu al inculpaților F.V. și D.G.M.
pentru faza de judecată, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare
inculpat), s-a dispus a se vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului
Justiției.
În baza art.
191 alin. (
1), (2)
C. proc. pen. a
obligat inculpații B.N. și F.M.S. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, respectiv 1200 lei de către inculpatul B.N. și 900 lei de către
inculpatul F.M.S.
În baza art.
191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul F.V. în solidar cu
părțile responsabile civilmente F.I. și F.V. să plătească suma de 1500 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.
191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul D.G.M. în solidar cu
partea responsabilă civilmente B.V. să plătească suma de 1500 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de
fond a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 726/P/2009 nr.
726/P/2009 din 02 iunie 2010, au fost trimiși în judecată inculpații:
1) B.S. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1)
C. pen.;
2) F.M.S.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;
3) D.G.M.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 99 și urm. C. pen.;
4) F.V. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. penal cu aplicarea art.
99 și urm. C. pen.
Analizând și
coroborând probele administrate în cauză instanța a constatat următoarele:
Inculpatul B.N. este crescător de animale - administrator de stână și până la
începutul lunii iulie 2009, inculpatul venea zilnic la stână, între orele
04,30-22,00 și supraveghea activitățile pe care le desfășurau angajații săi. La
sfârșitul lunii aprilie 2009, la stâna aparținând inculpatului B.N., lucrau ca
ciobani inculpații F.M.S., F.V., D.G.M. și martorul B.I. La data de 01 mai
2009, la solicitarea inculpatului, au venit să lucreze la stână și partea
vătămată D.J.D. și numitul B.I. Încă din ziua în care partea vătămată a venit să
muncească la stâna inculpatului, acesta din urmă a început să o batjocorească.
Pe la sfârșitul
lunii mai-începutul lunii iunie 2009, la stână se aflau inculpații F.M.S., F.V.,
D.M., inculpatul B.N., partea vătămată D.J.D., martorul B.I. și numitul B.I. zis
„I.C.". Pe motiv că partea vătămată D.J.D. nu s-a dus la izvor să aducă
apă și a rămas să fumeze cu numitul B.I., inculpatul B.N. i-a lovit pe cei doi
cu un târn peste tot corpul, inclusiv în zona capului. După aplicarea acestui
tratament, partea vătămată și numitul B.I. zis „I.C." au mers să aducă apă
de la izvor și pentru că întârziau, inculpatul s-a dus după ei cu un bici.
Odată ajuns lângă cei doi, inculpatul Ie-a aplicat lovituri cu biciul peste
corp, mânându-i spre stână.
În cursul lunii
iunie, inculpatul B.N., nemulțumit fiind de felul în care își făceau treburile,
a aplicat din nou lovituri părții vătămate D.J.D. și numitului B.I., cu un
ciocan, peste tot corpul. S-a constatat că împrejurarea că partea vătămată
prezenta urme de violență în zona capului a fost confirmată de către toți cei
prezenți la stână. Datorită comportamentului inculpatului, numitul B.I. zis „I.C."
a și fugit de la stâna inculpatului. La câteva zile, tot în cursul lunii iunie
2009, pe motiv că partea vătămată se mișca prea încet, inculpatul B.N. a
aplicat acesteia, din nou, lovituri cu un ferăstrău peste corp, inclusiv în
zona capului. Tot pe parcursul lunii iunie 2009, în împrejurări diferite,
inculpatul D.G.M. a lovit-o pe partea vătămată D.J.D. cu varga peste fund și
picioare, inculpatul F.V. a lovit-o cu lingura peste mâini și cap iar
inculpatul F.M.S. a lovit-o cu polonicul peste cap și peste mâini. De asemenea
și martorul B.I. a lovit-o pe partea vătămată cu varga la palme și la tălpi. Pentru
că în zilele următoare ultimei agresări a părții vătămate de către inculpat,
aceasta se simțea rău, se plângea că o doare capul și voma, inculpatul B.N. a
decis să o ducă la locuința sa. Împreună cu inculpatul D.M.G. a urcat-o pe
partea vătămată în căruță și s-a deplasat spre locuința sa. Pe drum, inculpatul
s-a oprit la magazinul la care vindea martora S.M. Aceasta a sesizat că partea
vătămată D.J.D. părea să nu fie în regulă, părea amețit, buimăcit dar nu a
sesizat dacă avea urme de lovituri sau sânge. Din ziua de 17 iunie 2009 și până
la data de 19 iunie 2009, partea vătămată a fost găzduită de inculpat, în ideea
că acesta se va însănătoși și nu va fi nevoit să o ducă la spital. În tot acest
timp, deși starea părții vătămate era gravă, inculpatul nu a anunțat salvarea
sau poliția. La data de 19 iunie 2009, inculpatul B.N. a sunat părinții părții
vătămate, solicitându-le să-i trimită buletinul acesteia pentru a o duce la
spital. Cu același prilej, inculpatul i-a spus martorului D.C. (tatăl părții
vătămate) că partea vătămată D.J.D. nu se simte bine de vreo 2-3 zile, fără a-i
da alte amănunte. La solicitarea martorului D.J.D., inculpatul B.N. a condus-o
pe partea vătămată, a doua zi, 20 iunie 2009, până la autobuz. În momentul în
care martorul a luat-o pe partea vătămată de la autobuz, în mun. Galați, acesta
a sesizat că fiul său nu vorbea coerent, nu mișca mâna stânga și că nu l-a
recunoscut. La domiciliu, martorul D.C. a ajutat-o pe partea vătămată să se
spele, ocazie cu care a sesizat că aceasta prezenta urme de lovituri peste tot
corpul, inclusiv în zona capului. A doua zi, 21 iunie 2009, partea vătămată a
făcut crize, lucru care i-a determinat pe părinții săi să sune la 112, partea
vătămată fiind internată la Spitalul Clinic de Urgență Galați. În ziua de 20
iunie 2009, în momentul în care martorul D.C. a văzut urmele de violență pe
care le prezenta partea vătămată, l-a sunat pe inculpatul B.N. pentru a-i cere
explicații cu privire la acest aspect. Inculpatul a încercat să-l convingă pe
martor că partea vătămată „nu are mare lucru" dar a promis că va merge la
stână să se intereseze de ce anume s-a întâmplat acolo. în perioada următoare,
după ce a aflat că partea vătămată a fost operată la cap, inculpatul nu a mai
răspuns la telefon.
S-a constatat
că din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării
părții vătămate D.J.D. au rezultat următoarele:- partea vătămată prezintă
leziuni de violență ce au putut fi produse prin:traumatismul cranio-cerebral cu
plagă contuză parietală dreapta posterioară și hematom subdural de emisfer
drept a putut fi produs prin lovire cu corp contondent alungit;restul
leziunilor au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit,
lovire cu corp dur și de plan dur;- leziunile pot data din 18 iunie 2009;-
pentru vindecarea traumatismului cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer
drept, cu monopareză brahială reziduală, necesită pentru vindecare 70-80 zile
de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; pentru vindecarea restului
leziunilor a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii;-
traumatismul cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, hematom
subdural de emisfer drept cu sindrom piramidal i-a pus în primejdie viața;-
lipsa de substanță osoasă fronto-parietală dreapta, post craniectomie de necesitate,
reprezintă infirmitate fizică permanentă.
S-a apreciat că
faptele și vinovățiile inculpaților sunt dovedite cu următoarele mijloace de
probă:
- proces-verbal
de cercetare la fața locului din 08 iulie 2009 și planșă foto aferentă în care
sunt consemnate detalii privitoare la locul comiterii faptelor, fiind ridicate
și unele obiecte cu potențial contondent;
- declarațiile
părții vătămate D.J.D. care arată că a fost lovit de inculpatul B.N. de mai
multe ori în zona capului cu un bici, iar ulterior a fost lovit și cu mânerul
biciului. Partea vătămată a căzut la pământ din cauza loviturilor și a început
să-i curgă sânge. După ce s-a ridicat partea vătămată a mai fost lovită de
inculpatul B.N. cu biciul pe spate, la picioare, la pulpe. Anterior acestui moment,
partea vătămată a arătat că ceilalți ciobani de la stână au început să-și bată
joc de el, îl scuipau, îi puneau sare în mâncare, îl pălmuiau. Aceștia erau M.,
în vârstă de vreo 20 de ani, l., în vârstă de vreo 14 ani, V. în vârstă de vreo
17 ani și S. în vârstă de vreo 18 ani. Aceștia îi puneau sare în mâncare, îl
scuipau și-l puneau să țină palmele ca să îl lovească cu bețele, lovituri care
i le aplicau și la tălpi cu ciocanul, dar nu îl loveau la cap. În ziua de 18
iunie 2009, partea vătămată D.J.D. a fost lovită de S. cu un târn, un fel de
măturoi cu nuiele, de două ori în zona spatelui. De asemenea, D.J.D. a fost
lovit în aceleași împrejurări cu picioarele în spate de M. și de V., iar I. l-a
călcat pe cap. Tot acesta a primit și o lovitură cu o bâtă peste partea din
spate a capului;
- certificat
medico-legal din 30 iunie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Galați în
care sunt prezentate leziunile suferite de partea vătămată;
- traumatismul
cranio-cerebral i-a pus în primejdie viața, iar restul loviturilor au necesitat
4-5 zile de îngrijiri medicale;
- adrese
privind cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în
perioada 20-30 iunie 2009 la Spitalul Județean de Urgență Galați;
- declarațiile
martorei S.M. care arată că inculpatul B.N. este un om foarte violent, iar în
ziua de 18 iunie 2009 acesta a trecut prin fața magazinului ei cu o căruță. în
atelaj era și un tânăr care dormea în căruță cu capul pe un butoi de bere. T.M.
a cumpărat o bere, l-a trezit pe tânărul care dormea pe butoi, acesta a băut
berea după care a adormit iar în căruță. Acel tânăr părea amețit, buimăcit. A
doua zi, seara, martora stătea de vorbă cu T.M. și cu D.C., iar unul dintre cei
doi a afirmat ceva de genul „N. nu se mai liniștește, că și-a bătut și un
cioban de la stână, că l-ar fi biciuit când l-a pus să care apă", timp în
care celălalt bărbat a confirmat acest lucru și chiar a spus că a văzut urme de
lovituri la acel tânăr.;
- declarațiile
martorului D.A. care arată că a aflat de la un cioban numit Ion că inculpatul B.N.
„îi bate pe capete" pe ciobanii lui și că nu are milă mai ales când se
apropie salariul. Acest băiat i-a spus că a fugit de la stână întrucât îl bătea
B.N. Tot același inculpat a bătut și un alt băiat care era angajat la stână. Pe
primul l-a bătut cu un băț, iar pe al doilea l-a bătut cu ciocanul;
- declarațiile
martorului T.M. care arată că pe la mijlocul anului 2009, în jurul datei de 16
iunie 2009, s-a dus la magazinul din sat, loc în care era căruța lui B.N. În
căruță se afla un băiat, D.J.D. care dormea pe un butoi. Martorul a observat că
acest băiat D.J.D. era cam amețit, se bâlbâia și avea o zgârietură în zona
capului. La câteva zile, martorul s-a întâlnit cu inculpatul B.N. care i-a
explicat și el că D.J.D. ar fi fost băut și că și-a băgat capul în izvor.
Inculpatul i-a spus că l-a pus la autobuz, a vorbit cu părinții lui și că nu
are nimic;
- declarațiile
martorului B.E. care atestă că a aflat de la F.V. că D.J.D. I-a lovit pe I.,
fapt pentru care V. i-a dat peste mâini lui D.J.D. cu o teslă sau cu o secure. D.J.D.
a mai stat câteva zile la stână, iar în momentul în care s-a simțit rău a fost
transportat de fratele martorului (inc. B.N.) cu căruța acasă. În timp ce se
afla la stână, martorul a aflat de la mama lui că, în data de 19 iunie 2009, D.J.D.
a fost trimis acasă la Galați cu autobuzul de către B.N. întrucât se simțea din
ce în ce mai rău. Mama lui a afirmat că D.J.D. o fi fost bătut, dar nu știa
nici ea sigur ce s-a întâmplat;
- declarațiile
martorei B.D. care arată că pe data de 19 iunie 2009 a fost informată de finii
ei, D.C. și D.I., că fiul lor, D.J.D., este bolnav și că va fi trimis acasă în
aceeași zi cu un autobuz care efectua traseul Aldești-Galați. După ce l-au luat
de la autocar, aceștia i-au spus că fiul lor este lovit și nu și-a recunoscut
tatăl când a venit să-l ia de la autobuz. Pe data de 22 iunie 2009, martora a
fost la spital și a aflat de la partea vătămată că a fost lovită la stână de I.,
S. și M., cu o bâtă, un bici, un târn și cu pumnii și picioarele peste corp.
Ulterior, martora a aflat tot de la partea vătămată că loviturile la cap i-au
fost aplicate de B.N., însă acesta l-ar fi amenințat să nu spună, situație în
care el s-a temut și nu ar fi zis organelor de cercetare penală de la început
acest lucru;
- declarațiile
martorului D.C., tatăl părții vătămate, care arată că în dimineața de 19 iunie
2009, inculpatul B.N. a sunat-o pe soția lui și i-a spus că fiul lor este
bolnav și a cerut buletinul acestuia pentru a-l duce la spital. Ulterior a
văzut că fiul lui avea probleme de vorbire, nu putea mișca mâna stângă și l-a
recunoscut foarte greu. Partea vătămată avea vânătăi pe spate, fese, picioare
și mâini, acestea fiind foarte mari în zona feselor și a coapselor. Avea și
leziuni în zona capului. A doua zi, partea vătămată a început să aibă crize,
astfel încât a fost internată la spital, la secția neurochirurgie. în timpul
spitalizării, martorul a aflat de la partea vătămată că a fost bătut cu biciul,
cu lopata, cu varga peste tot corpul, iar martorul a înțeles că e vorba de
persoanele care lucrau la aceeași stână, S., I., M., N. Partea vătămată a mai
spus că a fost lovită cu un bici, cu o coadă de lopată și cu un măturoi. Tot
partea vătămată a precizat că își băteau joc de el la stână, îi puneau sare în mâncare
și îl băteau. Ulterior, martorul a aflat tot de la partea vătămată că a fost
lovită în cap de inculpatul B.N. și că îi este frică în continuare de acesta;
- declarațiile
martorului D.M., fratele părții vătămate, care arată că pe data de 19 iunie 2009,
a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul B.N. care i-a spus că fratele lui
este bolnav, că stă în pat de trei zile, că l-a frecat cu oțet, că i-a dat
medicamente cu vin, situație în care martorul i-a spus să cheme salvarea.
Inculpatul B.N. a precizat că nu poate să cheme salvarea pentru că nu are
buletinul părții vătămate și nu vrea să intre în probleme cu procuratura și
poliția. Martorul a văzut ulterior că partea vătămată vorbea greu, avea gura
într-o parte, nu mișca mâna, avea vânătăi pe spate, pe picioare, avea o falcă
umflată, avea vânătăi la cap, avea mâna stângă umflată. A mai observat că
palmele și tălpile erau tăbăcite și avea răni ca și cum ar fi fost lovit.
Partea vătămată i-a spus că l-ar fi bătut cu biciul inculpatul B.N. și cu o
creangă ruptă pentru că nu s-a dus să bage cârlanii. Partea vătămată i-a mai
precizat că inculpatul B.N. i-ar fi pus și pe ceilalți ciobani să-l bată și
aceștia chiar l-au bătut cu picioarele, cu o coadă de lopată, cu o coadă de
topor, l-au călcat cu picioarele pe cap și dansau în jurul lui, în timp ce B.
striga la ei să dea că merită. A menționat și niște nume cum ar fi S., I. și M.,
B.N. l-ar fi băgat cu capul în izvor ca să-și revină și apoi l-a dus cu căruța
acasă la el;
- declarațiile
martorului B.I. care arată că inculpatul B.N. a luat un măturoi (târn) și a
început să-i lovească pe I.C. și pe D.J.D. peste tot corpul, peste cap, spate,
picioare și mâini. Lui D.J.D. i-a spart capul, acestuia curgându-i sânge din
partea dreaptă a capului, avea umflată urechea dreaptă, era crăpată și din ea
îi curgea sânge. Inculpatul B. i-a bătut până când s-a rupt târnul. Ulterior
i-a lovit cu biciul peste tot corpul, inclusiv în cap. La circa o săptămână sau
două, inculpatul B.N. l-a bătut pe D.J.D. cu un băț pe spinare și cu un târn
peste tot corpul, spărgându-i capul. S. îl lovea pe D.J.D. îndeosebi cu lingura
sau cu polonicul, în cap sau peste mâini, dar îl lovea încet, în glumă,
întrucât D.J.D. nu vroia să mănânce mâncarea în care era pusă sare. V. îl bătea
pe D.J.D. la solicitarea lui B.N. cu varga la palme și la tălpi și cu o teslă
peste mâini, despre acest ultim lucru, martorul aflând de la partea vătămată;
- declarațiile
martorului B.I. care arată că fiul lui, înainte de a fugi de la stâna lui B.N.,
atât el cât și D.J.D. au fost bătuți de acesta. Mai exact, B.N. l-a lovit pe D.J.D.
cu biciul, apoi cu ghioaga în cap, iar pe fiul martorului l-a lovit cu biciul
și apoi cu un ciocan;
- referate de
evaluare pentru inculpații F.V. și D.G.M. în care sunt prezentate condițiile psiho-sociale
de dezvoltare ale celor doi inculpați;
- declarațiile
inculpatului F.M.S. care arată că pe la sfârșitul lunii mai 2009, inculpatul B.N.
a luat un târn și a început să-i lovească pe D.J.D. și pe I. peste cap, peste
spate, mai exact peste tot corpul. Lui D.J.D. i-a spart capul căci îi curgea
sânge din partea dreaptă a capului și de la urechea dreaptă. Ulterior,
inculpatul B.N. i-a lovit cu biciul pe cei doi. La o perioadă de timp,
inculpatul B. i-a bătut tot pe cei doi cu un ciocan. Inculpatul a precizat că
și el și ceilalți ciobani îl mai loveau pe D.J.D., dar făceau acest lucru ca să
își bată joc de el, mai ales că îi stricase telefonul, fapt pentru care i-a dat
două vergi peste fund. Inculpatul l-a mai lovit la masă cu polonicul peste cap,
dar ușor și cu lingura peste mâini fiindcă acesta nu se spăla pe mâini.
Ceilalți l-au lovit pe D.J.D. dar tot în glumă. Astfel, V. l-a lovit cu tesla
peste mâini, I. cu varga peste mâini și picioare, iar M. i-a dat cu piciorul în
fund, dar lovituri ușoare. Inculpatul B.N. când a aflat că D.J.D. este la
spital și-a făcut probleme, cerându-le ca în cazul în care vor fi audiați să nu
recunoască nimic și să spună că acesta ar fi căzut din căruță;
- declarațiile
inculpatului D.G.M. care arată că D.J.D. era lovit în batjocură de S. cu
lingura sau cu polonicul, era vizată zona capului, dar crede că nu erau niște
lovituri puternice. Îl mai bătea în batjocură pe D.J.D. și V. tot cu lingura la
masă peste mâini și chiar cu palme peste cap. Cu altă ocazie, inculpatul B.N. i-a
bătut pe D.J.D. și pe I.C. cu un târn de nuiele peste tot corpul inclusiv în
cap. Lui D.J.D. i-a spart capul întrucât îi curgea sânge peste față și chiar a
căzut la pământ. în aceeași zi i-a bătut pe cei doi și cu un bici. La vreo două
săptămâni, inculpatul B.N. i-a mai aplicat lui D.J.D. o lovitură cu un
ferăstrău în zona capului. Același inculpat Ie-a spus că în momentul în care
vor fi anunțați că urmează să fie audiați, să nu recunoască adevărul și să
declare că D.J.D. a căzut din căruță;
- declarațiile
inculpatului F.V. care arată că inculpatul B.N. i-a bătut pe D.J.D. și pe I.C.
cu un târn peste tot corpul. în cele din urmă târnul s-a rupt, iar lui D.J.D.
îi curgea sânge din partea dreaptă a capului. Cu aceeași ocazie, inculpatul B.N.
i-a lovit pe cei doi și cu biciul. La o perioadă de timp, inculpatul B.N. l-a
mai lovit pe D.J.D. cu biciul sau ghioaga peste cap și spate. Inculpatul F.V. a
precizat că l-a lovit și el pe D.J.D. la masă cu lingura după cap, iar altă
dată cu o varga peste mâini, însă l-a lovit încet. Fratele inculpatului l-a
lovit pe D.J.D. cu varga peste fund, dar tot la cerința lui N.. B.I. l-a lovit
pe D.J.D. cu un băț peste spate întrucât D.J.D. îl lovise cu pumnul peste gură,
iar M. l-a lovit cu varga peste spate, însă aceste lovituri erau ușoare. în
momentul în care au fost chemați la poliție pentru audieri, B.N. Ie-a cerut să
nu recunoască adevărul și să spună că D.J.D. ar fi căzut din căruță.
Inculpatul B.N.
a precizat că nu și-a bătut joc de partea vătămată, în schimb ceilalți ciobani,
respectiv I., M., S. și V. l-au luat în derâdere, în sensul că îl scuipau, îi
dădeau lapte cu cheag, l-au ras pe cap, îl băteau la palme și la tălpi cu
varga, îi puneau sare în mâncare. Inculpatul a menționat că l-a bătut pe D.J.D.
doar în două rânduri cu biciul peste picioare și spate și cu palmele peste
față. Ceilalți ciobani îl băteau aproape zilnic, S. l-a lovit cu ghioaga peste
umăr și cu varga peste mâini și picioare, V. l-a lovit cu tesla peste mâini și
gât, M. l-a lovit cu bățul la fund, iar I. l-a lovit cu polonicul și lingura
peste frunte și mâini.
Partea
responsabilă civilmente F.V., tatăl inculpaților F.V. și F.M.S. a declarat că
aceștia nu au mai creat probleme anterior, iar el s-a ocupat în mod
corespunzător de creșterea și educarea lor.
S-a constatat
că sub aspectul laturii civile, au fost depuse de partea vătămată mai multe
înscrisuri medicale, bonuri fiscale, iar martorul C.D.V. a declarat că știe că
partea vătămată a fost internată în spital începând cu 20 iunie 2009 întrucât
avea unele amețeli. Părinții părții vătămate i-au solicitat martorului bani
pentru întreținerea acestuia în spital, respectiv un împrumut în valoare de
2000 lei. S-a constatat că din probele prezentate rezultă în mod cert că
inculpatul B.N. i-a aplicat părții vătămate D.J.D. lovituri în zona capului cu
corpuri contondente (bici, bâtă, târn) provocându-i acesteia traumatismul
cranio-cerebral care i-a pus în primejdie viața. De asemenea, inculpații F.M.S.,
F.V., D.G.M. i-au aplicat aceleași părți vătămate D.J.D. în diverse
împrejurări, lovituri de intensitate mică, fie peste fund cu varga, cu
polonicul peste cap, cu lingura peste mâini, cu tesla peste mâini, respectiv cu
piciorul în fund, care i-au produs leziuni pentru care au fost necesare 4-5
zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a apreciat că relevante în acest
sens sunt atât declarațiile martorilor S.M., B.D., D.C., D.M., B.I., B.I.,
declarațiile inculpaților F.M.S., F.V., D.G.M., cât și certificatul
medico-legal.
Apărătorul
inculpatului B.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
de tentativă la omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe întrucât nu
s-a făcut dovada că leziunile care i-au pus în primejdie viața părții vătămate
au fost aplicate de respectivul inculpat, instanța apreciind nefondată această
solicitare. După cum s-a arătat inculpatul B.N. a fost cel care i-a aplicat
loviturile de intensitate medie, în zona capului, cu obiecte contondente,
părții vătămate D.J.D. Tot acest inculpat i-a îndemnat pe ceilalți ciobani,
inclusiv pe partea vătămată, să nu declare adevărul la Poliție, ci să spună că D.J.D.
a căzut din căruță. S-a apreciat că o astfel de atitudine, coroborată cu faptul
că același inculpat a luat-o acasă pe partea vătămată care era în stare
critică, cu scopul de a încerca să o împiedice pe aceasta să ajungă la spital
și să i se constate leziunile, conduce la o vinovăție clară a inculpatului B.N.
pentru infracțiunea de tentativă la omor. S-a constatat că apărătorul
inculpaților F.V. și D.G.M. a cerut achitarea acestora conform art. 10 lit. b
1
)
C. proc. pen. și s-a apreciat că nu se poate considera că faptele acestora nu
prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de lovire sau alte violențe. Cei
doi inculpați chiar dacă erau minori la data faptelor, au supus-o pe partea
vătămată, împreună cu ceilalți inculpați, unui regim constant de umilire și
intoleranță, iar loviturile aplicate au fost doar o latură a acestuia. în acest
context, faptele de lovire ale celor doi inculpați, respectiv F.V. și D.G.M.,
sunt suficient de conturate și de grave încât să se circumscrie infracțiunilor
de care au fost acuzați, pericolul social specific acestora reieșind cu
claritate din situația faptică concretă. S-a constatat că tot apărătorul
inculpaților D. și F.V. a arătat că și partea are o culpă întrucât a refuzat să
meargă de la început cu salvarea, ducând astfel la o mărire a prejudiciului
medical. S-a constatat că nu rezultă din probe un astfel de refuz, mai ales că
partea vătămată avea o stare generală de sănătate deteriorată. Cel care a
împiedicat acordarea asistenței medicale de specialitate a fost chiar
inculpatul B.N. care se ferea de intervenția organelor judiciare.
În drept, s-a
apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în cursul lunii iunie 2009, în timp
ce se afla la o stână pe raza comunei Berești Meria, a aplicat părții vătămate D.J.D.
- cioban la stâna sa - lovituri repetate cu corpuri și obiecte contondente
(târn, bâtă, bici) peste corp, inclusiv în zona capului, de intensitate mare,
cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta
posterioară și hematom subdural de emisfer drept, leziuni ce au pus în
primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. penal în referire la
art. 174 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că faptele inculpaților F.M.S., D.G.M.
și F.V. care, în cursul lunii iunie 2009, în diverse împrejurări, au lovit-o pe
partea vătămată D.J.D. cu obiecte și mijloace contondente (polonic, lingură,
varga, etc.) peste corp, în zona spatelui, la tălpi, palme, cauzându-i leziuni
ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de
art. 180 alin. (2) C. pen., pentru fiecare inculpat în parte. Având în vedere
că inculpații F.V. și D.G.M. erau minori la data faptelor, instanța a făcut
aplicarea disp. art. 99, 100, 109 C. pen. față de aceștia. S-a apreciat că nu
se impune reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante prev. de art. 74
C. pen. pentru nici unul dintre inculpații B.N., F.M.S., D.G.M. și F.V.,
întrucât faptele acestora au o anumită gravitate, s-au produs pe fondul unor
manifestări constante de înjosire a părții vătămate, inculpatul B.N. a încercat
să-și minimalizeze răspunderea, iar urmările produse au o anumită gravitate.
La dozarea și
individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților au fost avute în
vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la
dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite
de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (tentativa,
minoritatea), la gradul de pericol social al faptelor comise, precum și la
persoana inculpaților care nu au antecedente penale (inclusiv înscrisurile
favorabile depuse la dosar de inculpatul B.N.;
Față de cele
descrise, instanța a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse va asigura
atingerea scopului educativ-preventiv al sancțiunilor:
- 5 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a), teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani,
inculpatului B.N.;
- 4 luni
închisoare inculpatului F.M.S.;
- 2 luni
închisoare inculpatului F.V.;
-2 luni
închisoare inculpatului D.G.M.
Pentru inculpații
F.V. și D.G.M. s-a cerut în subsidiar ca și sancțiune pedeapsa amenzii penale. S-a
apreciat că o astfel de pedeapsă pecuniară este prea blândă față de cei doi
inculpați, ținând cont de contextul în care s-au comis faptele și de urmările
produse. Cu toate acestea, având în vedere lipsa antecedentelor penale în ceea
ce-i privește pe inculpații F.M.S., F.V., D.G.M., atitudinea procesuală
pozitivă a acestora, recunoscând faptele comise, ținând cont de cuantumul
pedepselor ce vor fi aplicate acestora, instanța apreciind că scopul pedepselor
poate fi atins chiar și fără executarea acestora, a dispus suspendarea
condiționată a respectivelor pedepse.
S-a apreciat că
pentru inculpatul B.N. nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei
(condiționată sau sub supraveghere) având în vedere cuantumul pedepsei ce va fi
aplicată acestuia și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii care
impune o executare a sancțiunii în regim de detenție.
În baza art. 71
alin. (2) C. pen., instanța a aplicat fiecăruia dintre inculpații B.N.; F.M.S.,
F.V., D.G.M., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a), teza II și b) C. pen.
În baza art. 88
C. pen., instanța a dedus din pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată
inculpatului B.N. durata reținerii acestuia de 24 ore, de la 09 iulie 2009, ora
18
08
la 10 iulie 2009, ora 18
08
.
În baza art.
81, 82 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului F.M.S. pe durata termenului
de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art.
81, 82, 110 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. pe durata termenului
de încercare de 8 luni.
În baza art.
81, 82, 110 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului D.G.M. pe durata termenului
de încercare de 8 luni.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor
accesorii aplicate inculpaților F.M.S., F.V. și D.G.M. pe durata termenelor de
încercare ale suspendării condiționate a executării pedepselor stabilite pentru
fiecare dintre ei.
În baza art.
359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului F.M.S. asupra disp.
art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.
359 C. proc. pen., instanța a atras atenția fiecăruia dintre inculpații F.V. și
D.G.M. asupra disp. art. 83 C. pen. în referire la art. 110
1
alin. (2)
C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate. Referitor la latura
civilă a cauzei, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile
răspunderii civile delictuale (fapte ilicite, prejudiciu, legătură de
cauzalitate, vinovăție, culpa părților responsabile civilmente) conform art.
998, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ.
Altfel spus,
s-a apreciat că fapta ilicită de tentativă la omor a inculpatului B.N. a cauzat
prejudicii atât părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați
constând în cheltuielile de spitalizare în sumă de 3325,77 lei cât și părții
vătămate/parte civilă D.J.D. reprezentând daune materiale și morale.
S-a constatat
că partea vătămată D.J.D. a solicitat daune materiale de la toți inculpații:
3000 lei de la inculpatul B.N., 3000 lei de la inculpatul D.G.M., 3000 lei de
la inculpatul F.M.S., 3000 lei de la inculpatul F.V.
S-a constatat
că un prejudiciu material s-a produs acestei părți vătămate constând în
cheltuielile efectuate cu tratamentul și medicamentele achiziționate în acest
sens, acesta fiind probat cu înscrisurile de la dosar (bonuri fiscale, rețete
medicale) și cu declarațiile martorilor B.D. și C.D.V. Valoarea lui se ridică
la suma de 3000 lei și are drept cauză fapta de tentativă la omor a
inculpatului B.N., întrucât doar această infracțiune este susceptibilă de o
pagubă materială. Faptele celorlalți trei inculpați nu au o astfel de
aptitudine de a cauza prejudicii materiale, raportat la natura leziunilor și la
numărul de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că partea vătămată D.J.D. a
cerut și daune morale de la fiecare inculpat: 5000 lei de la inculpatul B.N.,
3500 lei de la inculpatul D.G.M., 3500 lei de la inculpatul F.M.S.. 3500 lei de
la inculpatul F.V. S-a apreciat că faptele celor patru inculpați au produs cu
certitudine prejudicii morale părții vătămate D.J.D., atât din perspectiva
suferințelor fizice cât și a celor psihice, ținând cont de natura și
împrejurările concrete în care s-au săvârșit. Luând în calcul toate aspectele
faptice și personale, instanța a stabilit cuantumul acestor daune morale după
cum urmează:- 5000 lei în sarcina inculpatului B.N.;- 3500 lei în sarcina
inculpatului F.M.S.;- 2000 lei în sarcina inculpatului F.V. și a părților
responsabile civilmente F.I. și F.V.;- 2000 lei în sarcina inculpatului D.G.M.
și a părții responsabile civilmente B.V. S-a apreciat că părțile responsabile
civilmente au o răspundere civilă solidară cu inculpații minori din perspectiva
culpei acestora în creșterea și supravegherea acestor minori, conform art. 1000
alin. (2), art. 1003 C. civ.
Partea vătămată
D.J.D. a solicitat și o contribuție lunară cu titlu de pensie de întreținere în
cuantum de 400 lei pe lună de la inculpatul B.N.
Instanța a
apreciat că o astfel de cerere este nefondată, întrucât din certificatul medico-legal
și din celelalte înscrisuri medicale nu rezultă o incapacitate de muncă cu
caracter permanent care să aibă la bază fapta de tentativă la omor a
inculpatului B.N. S-a apreciat că o anumită invaliditate parțială sau totală cu
caracter temporar sau permanent a părții vătămate, care să conducă la o
incapacitate de muncă se poate stabili doar de Comisia de specialitate formată
în cadrul direcțiilor județene ale Ministerului Muncii și care, după ce
analizează situația persoanei în cauză și stabilește diagnosticul și efectele,
pune în valoare și dreptul părții la o anumită pensie lunară (de invaliditate).
După parcurgerea acestor etape se poate vorbi de o eventuală răspundere, în
completare, a inculpatului B.N. Instanța a dat unele lămuriri în acest sens la
termenul de judecată din 12 noiembrie 210, însă partea vătămată care a fost și
asistată de un apărător ales nu a procedat în mod corespunzător.
Prin urmare, în
baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanța l-a obligat pe
inculpatul B.N. să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență
Galați suma de 3325,77 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14, 346
C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpatul B.N. să
plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3000 lei cu titlu de
daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14,
346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpatul F.M.S.
să plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3500 lei cu titlu de
daune morale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2),
1003 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpatul F.V. în solidar cu părțile
responsabile civilmente F.I. și F.V. să plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D.
suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.
14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ., instanța l-a
obligat pe inculpatul D.G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.V.
să plătească părții vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de
daune morale. Instanța a respins ca nefondate restul pretențiilor civile
formulate de partea vătămată/parte civilă D.J.D.
În baza art. 7
din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la
inculpatul B.N. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în
Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.
189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților F.V. și D.G.M.
pentru faza de urmărire penală, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru
fiecare inculpat), s-au virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului
Justiției.
În baza art.
189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu al inculpaților F.V. și D.G.M.
pentru faza de judecată, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare
inculpat), s-a dispus a se vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului
Justiției.
În baza art.
191 alin. (1), (2) C. proc. pen. instanța a obligat inculpații B.N. și F.M.S.
să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv 1200 lei de
către inculpatul B.N. și 900 lei de către inculpatul F.M.S. În termen legal
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.N. susținând că nu
există probe certe că el ar fi aplicat loviturile care au produs leziuni mai
grave părții vătămate astfel încât a solicitat să se rețină și față de el, la
fel ca pentru ceilalți inculpați din cauză, prevederile art. 180 alin. (2) C.
pen. în subsidiar inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și
stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate.
Apelul
declarat de inculpat s-a apreciat că este fondat și a fost admis pentru
următoarele considerente.
Examinând sentința supusă controlului judiciar prin
prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art.
371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că situația de fapt fost în mod
corect reținută de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase
analize a materialului probator administrat în cauză.
Critica inculpatului referitoare încadrarea juridică a
faptei comise s-a apreciat că este nefondată. Astfel Curtea a constatat că la
dosar există probe suficiente din care rezultă cu certitudine că cel care a
aplicat părții vătămate D.J.D. loviturile mai intense, inclusiv în zona
capului, este inculpatul B.N.
În acest sens s-au reținut declarațiile martorului B.I.
din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul B.N. a lovit-o pe partea vătămată în
cursul lunii iunie 2009, de mai multe ori, cu un târn din nuiele dar și cu un
bici, inclusiv în zona capului, în urma loviturilor partea vătămată suferind
leziuni în partea dreaptă a capului, martorul văzând că aceasta avea capul
spart, urechea crăpată și că îi curgea sânge. Aceste declarații s-au coroborat
cu depozițiile părții vătămate dar și cu cele ale coinculpaților F.M.S., D.G.M.
și F.V. aceștia arătând că inculpatul B.N., în calitate de patron al stânei la
care erau toți angajați, se manifesta estrem de violent față de ei dar în
special față de partea vătămată pe care a lovit-o de mai multe ori, inclusiv în
zona capului, cu un târn, cu un bici și chiar cu un ciocan, nemulțumit fiind de
felul în care partea vătămată își îndeplinea atribuțiile.
S-a apreciat că este adevărat că și acești coinculpați
au făcut glume pe seama părții vătămate și chiar au lovit-o cu o lingură de
lemn și cu un polonic peste mâini și peste cap însă din declarațiile celor
implicați rezultă că aceste lovituri nu erau de o intensitate mare, fiind
aplicate doar pentru necăjirea părții vătămate, spre deosebire de loviturile
aplicate de inculpat care erau de o intensitate ridicată.
Aceste declarații s-au coroborat cu concluziile
raportului de constatare medico-legală din cuprinsul căruia rezultă că partea
vătămată prezintă mai multe leziuni de violență dar că leziunea ce i-a pus
acesteia viața în primejdie este localizată în zona parietală dreaptă ceea ce
confirmă declarația martorului ocular B.I.
În concluzie Curtea a constatat că inculpatul B.N. este
singurul care a lovit cu intensitate pe partea vătămată în zona capului, cu
obiecte contondente apte să producă leziuni grave, care puteau conducă chiar la
decesul persoanei, situație în care încadrarea juridică a faptei comise s-a
stabilit în mod corect ca fiind aceea de tentativă la infracțiunea de omor
prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
În ceea ce privește însă cel de-al doilea motiv de
apel, referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a
constatat că este întemeiat. Astfel Curtea a reținut că inculpatul este o
persoană integrată social, în vârstă de 34 de ani, care se află la primul
impact cu legea penală și care a avut, atât până la momentul comiterii faptei
cât și ulterior, până în prezent, o conduită bună în familie și societate. De
asemenea, a reținut că inculpatul a comis fapta pe fondul nemulțumirilor legate
de activitatea părții vătămate, pe care o angajase ca cioban la stână și că
obiectele folosite denotă că inculpatul nu a urmărit totuși suprimarea vieții
părții vătămate, fapta fiind comisă cu intenție indirectă. Aceste împrejurări
au justificat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu
consecința aplicării unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de
lege pentru fapta comisă, până la un cuantum de 4 ani, apreciat de instanță ca
fiind suficient pentru atingerea scopurilor instituite de art. 52 C. pen. S-a
apreciat că este adevărat că fapta inculpatului este de o gravitate ridicată
iar acesta a manifestat o atitudine relativ nesinceră încercând să își
diminueze participația însă aceste împrejurări nu exclud, de plano, reținerea
de circumstanțe atenuante, instanța fiind datoare să dea eficiență atât
împrejurărilor care agravează răspunderea penală cât și celor care vin să o
atenueze. Cât privește modalitatea de executare, Curtea a reținut că în cauză
se poate aprecia că pronunțarea condamnării față de inculpat constituie un
avertisment față de acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va
mai săvârși pe viitor infracțiuni. S-a avut în vedere că fapta a fost comisă de
inculpat în anul 2009 și că de atunci și până în prezent acesta nu a mai comis
infracțiuni astfel că există motive suficiente a se crede că inculpatul nu are
un potențial criminogen și că fapta ce face obiectul prezentei cauze a
constituit un comportament atipic pentru inculpat, ce este puțin probabil să
fie reiterat. în consecință, văzând că în cauză sunt îndeplinite și condițiile
prevăzute de art. 86
1
alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (inculpatul nu
a mai suferit condamnări anterioare iar pedeapsa ce se va aplica nu este mai
mare de 4 ani închisoare), Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei aplicate inculpatului B.N. pentru un termen de încercare de
6 ani stabilit conform art. 86
2
C. pen.
Pentru cele mai sus arătate apelul declarat de
inculpatul B.N. a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată în
parte, cu menținerea celorlalte dispoziții ale acesteia
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul B.N.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a criticat
decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
recurate și înlăturarea dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin.
(2) C. pen. reținerea dispozițiilor art. 320
1
alin. (1) și (7) C.
proc. pen. și înlăturarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen. iar
inculpatul a solicitat menținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen.
Examinând
recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din
oficiu, înalta Curte reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
Astfel în recursul parchetului instanța de recurs
constată că în mod greșit în apel s-au aplicat dispozițiile art. 86
1
C. pen. întrucât nu au fost avute în vedere prev. art. 72 C. pen., anume:
pericolul social concret al infracțiunii comise determinat de gradul ridicat de
pericol social al infracțiunii care impune o executare a sancțiunii în regim de
detenție.
Astfel, la individualizarea pedepsei se va avea în
vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul
de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, urmând ca celelalte două
criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante ca
și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai
după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de
pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social
al faptei și persoana infractorului, se află și criterii subiective, cum sunt
persoana făptuitorului și conduita sa luată în considerare desigur, în
ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării
cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art. 72 C.
pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului
constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome,
fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social
al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care
atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o
legătură indisolubilă. Esența acestora din urma este reducerea ori, respectiv,
sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei
făptuitorului.
Când face parte din pericolul social al faptei
săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C.
pen. are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu
poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el
nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor și
pericolul creat, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale ale
inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale pot determina
aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În recursul inculpatului, se vor aplica dispozițiile
art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen., având în vedere declarația
inculpatului la termenul de astăzi 9 mai 2012.
Dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text
potrivit căruia „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate
declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor
reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște
în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită
administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le
poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța a întrebat pe inculpat dacă
solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea
acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată soluționează latura penală atunci
când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite
și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea
unei pedepse.
Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune
administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (