ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1039/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1039/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 434/2012

din 20 septembrie 2012, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul M.N.M.

la o pedeapsă principală de 9 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - art. 175

lit. i) din C. pen.

Inculpatul

M.N.A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani închisoare,

pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.

pen., în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) din C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 74 alin. (2) și art. 76 din C. pen.

S-a

aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a teza a Ii-a și b din C. pen.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului M.N.A. și conform art. 88 din C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, durata executată de la 28

decembrie 2011 la zi respectiv 20 septembrie 2012.

Conform art.

7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare

inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.

14 din C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. au fost obligați în solidar

inculpații la plata sumei de 15 000 (cincisprezece) mii lei RON, cu titlu de

daune morale către partea civilă

P.E. și la suma de 2.606,49

lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul

Județean Galați.

S-au respins ca nefondate celelalte

pretenții  civile solicitate în cauză.

în baza art.

169 din C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor ridicate în faza de

urmărire penală, la rămânerea definitivă a hotărârii și conform dispozițiilor art.

189 și 191 din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte

400 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prima

instanță a reținut că partea vătămată P.E. și inculpații M.N.M. și M.N.A.,

locuiesc în corn. Fârțănești jud. Galați și la data de 3 decembrie 2011, au

mers la discoteca din localitate însoțiți de alți tineri.

Inculpatul M.N.M. nu este rudă cu

inculpatul M.N.A. și între acesta și partea vătămată au existat neînțelegeri

generate de un împrumut de 500 lei, nerestituit părții vătămate de inculpatul M.N.M.

După

terminarea programului de la discotecă, partea vătămată și inculpații au plecat

spre casă, iar la un moment dat partea vătămată P.E. i-a reproșat inculpatului M.N.M.

că încă nu i-a restituit împrumutul de 500 RON.

Inculpatul

M.N.M. i-a spus părții vătămate că nu îi va restitui banii niciodată, moment în

care între cei doi s-a iscat o ceartă.

Partea vătămată

l-a lovit pe inculpatul M.N.M., timp în care a intervenit și inculpatul M.N.A.,

acesta lovind cu pumnii și picioarele partea vătămată, trântind-o la pământ.

După ce

a căzut, partea vătămată P.E. a fost lovită în continuare de inculpatul M.N.A..

Inculpatul M.N.M. a luat cuțitul ce-l avea în buzunar și a lovit-o pe partea

vătămată de aproximativ 8-9 ori cu cuțitul în. zona toracică și abdominală.

Lama

cuțitului s-a îndoit, dar inculpatul M.N.M. a îndreptat lama cuțitului și a

continuat să-i aplice lovituri de cuțit părții vătămate P.E.

În urma

intervenției mai multor tineri, printre care martorii A.N. și D.F., inculpatul M.N.M.

a încetat să lovească pe partea vătămată și a fugit împreună cu inculpatul M.N.A..

Întrucât

partea vătămată sângera abundent, martorii aflați la fața locului au chemat

salvarea, victima fiind transportată la Spitalul Județean Galați.

Raportul

de constatare medico-legală a relevat multiple leziuni pe corpul părții

vătămate P.E., produse prin loviri active cu corp dur, inclusiv prin lovire de

cuțit.

Loviturile

au fost foarte grave, sunt datate din 3 decembrie 2011, au necesitat pentru

vindecare circa 30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața

părții vătămate P.E. prin plăgile înțepat tăiate de la nivelul zonei toracice

și a plămânilor, dar și din celelalte zonele ale corpului unde au fost

aplicate.

În faza de

urmărire penală, inculpatul M.N.A. a recunoscut și regretat fapta comisă, iar

inculpatul M.N.M., după audierea sa a părăsit țara sustrăgându-se urmăririi

penale și judecății.

În

drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.N.M., care la data de 3 decembrie 2012,

în timpul unui conflict spontan, a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții

vătămate P.E.,inclusiv în zone vitale ale corpului, punându-i viața în

primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen, rap la art. 174-175 lit. i) din C. pen (loc public - șosea).

Fapta

inculpatului M.N.A.,care, în același împrejurări și în același timp, a aplicat

părții vătămate P.E. lovituri puternice cu pumnii și picioarele,punând în

primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor prev. de art. 20 C. pen în ref. la art. 174 -175 lit. i) din

C. pen (loc public).

La

individualizarea pedepsi au fost luate în considerare criteriile generale prev.

de art. 72 din C. pen, privind pericolul social al faptei, modul de comitere,

consecințele acestei fapte, dar și persoana fiecărui inculpat.

În faza

dezbaterilor judiciare pentru inculpatul M.N. s-a solicitat reținerea scuzei

provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen și aplicarea unei pedepse

reduse, iar în privința inculpatului M.N.A. s-a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei cu reținerea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen,în

loc de tentativă la omor și aplicarea unei pedepse reduse cu reținerea de circumstanțe

atenuante conf. art. 74 din C. pen.

Instanța

a reținut că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul M.N.M. nu a fost

provocat sub nicio formă de partea vătămată, mai mult decât atât, tot

conflictul a pornit de la acest inculpat, care a reproșat părții vătămate că nu

îi va restitui acesteia niciodată împrumutul de 500 lei RON,după care

inculpatul M.N. a devenit violent fizic la adresa părții vătămate .

Totodată, prima instanță a considerat

că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului M.N.M.,

deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras judecății și

urmării penale, este o persoană extrem de violentă așa cum rezultă din situația

de fapt expusă mai sus dar și din antecedența sa penală din care rezultă că a

fost arestat și condamnat anterior(2006-2007) pentru infracțiuni de lovire

cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din C. pen (f.71-74).

În

privința inculpatului M.N.A. prima instanță a apreciat că încadrarea juridică

legală este cea reținută prin rechizitoriu, respectiv tentativă la omor

calificat și nicidecum loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) din

C. pen. In cauză s-a reținut că inculpatul M.N.A. a tras victima la pământ (la

șosea ) pentru a fi lovită de către inculpatul M.N.M. și în timp ce victima P.E.

era căzută pe șosea,a aplicat acesteia cel puțin 3-4 lovituri cu picioarele în

zona capului,ori zona capului - a cutiei craniene care este o zonă vitală și

orice agresiune puternică cu corpuri contondente ar putea să pună în primejdie

viața victimei. Din declarația dată de inculpatul M.M.N. (f. 66 u.p.) rezultă

că între cei doi inculpați a existat o înțelegere și un „imbold" comun

pentru agresarea victimei,inculpatul M.N.A. (f. 66) informând pe prietenul său

„vezi că vrea să te bată P.E.

”

.

Pe de

altă parte prima instanță a considerat că se impune a fi reținute largi

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.N.A. conf. art. 74 C. pen,

deoarece aceasta a aplicat totuși lovituri de intensitate mai redusă victimei,

nu are antecedente penale, este foarte tânăr, avea un loc de muncă la momentul

arestării preventive,provine dintr-o familie bine închegată, a recunoscut și

regretat cele întâmplate,iar martorii audiați și caracterizările depuse la

dosar dovedesc că acesta era un model de conduită anterior datei de 3 decembrie

2011, iar prezenta faptă nu reprezintă decât un „accident nefericit

”

în viața sa.

În ce

privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că Spitalul Județean

Galați s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 2.606,49 lei

reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar partea vătămată P.E. a solicitat

despăgubiri civile de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale de la ambii

inculpații (f. 47-48). Având în vedere că victima P.E. a fost spitalizată mai

mult timp și i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate,iar pretențiile

solicitate de spital sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar (f.20-21)

instanța a obligat în solidar pe ambii inculpați la plata acestor pretenții

către partea civilă Spitalul Județean Galați.

Despăgubirile

morale solicitate de partea civilă P.E., au fost aduse în parte în limita de

15.000 lei RON, deoarece acesta a suferit în mod evident o traumă fizică și

psihică ca efect al agresiunii de către inculpații M.N.A. și M.N., aceștia

urmând să fie obligați la plata despăgubiri de 15.000 lei daune morale către

partea civilă/vătămată P.E.

Împotriva

sentinței penale nr. 434/2012 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Galați au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații M.N.M. și M.N.A.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.N.A., pedeapsă care a fost

stabilită sub limita minimă specială, redusă până la o treime, conform

prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. A invocat netemeinicia pedepsei aplicate

inculpatului M.N.M., susținând că, chiar în condițiile reținerii unor

circumstanțe atenuante judiciare, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai

aspre, de natură să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C.

pen.

Inculpatul

M.N.A., a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală în ceea ce privește

încadrarea juridică și a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 referitor la art. 174-175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ținându-se cont de

numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor pe

care el le-a cauzat părții vătămate. în ceea ce privește latura civila a

cauzei, inculpatul M.N.A. a solicitat reducerea sumelor la plata cărora a fost

obligat cu titlu de despăgubiri civile, până la un cuantum de 5 %, atât cât

reprezenta, în opinia sa, propria culpă cu privire la prejudiciile cauzate părții

vătămate.

Inculpatul

M.N.A., care a declarat apel peste termen, în condițiile prevăzute de art. 365 C.

proc. pen., a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante

legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea

vătămată. De asemenea a solicitat să ia act că termenul cu care au avut loc

dezbaterile în apel este primul termen când este prezent în fața instanței și

că recunoaște în întregime săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, astfel că

în opinia sa, se impune aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

Prin

decizia penală nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Galați a admis

apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați.

A

desființat în parte sentința penală nr. 434 din 20 septembrie 2012 a

Tribunalului Galați, numai cu privire la latura penală a cauzei și numai în ce

privește pe inculpatul M.N.A. și în rejudecare a majorat de la 2 ani închisoare

la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M.N.A.

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.,

în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a), c) și art. 74 alin. (2), ref. La art. 76 alin. (2) C. pen.

A

aplicat inculpatului M.N.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A. și apelul peste

termen declarat de inculpatul M.N.M. împotriva aceleiași sentințe.

A

menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.A. și a dedus din

pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și a arestării

preventive, începând cu data de

28 decembrie

2011

și până la zi - 19 decembrie 2012.

A dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. perioada executată începând cu data

de 10 octombrie 2012 și până la zi -

19

decembrie 2012

și a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat A reținut instanța de apel că hotărârea primei instanțe este nelegală,

în ce-l privește pe inculpatul M.N.A., sub aspectul individualizării pedepsei

principale, care a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege:

A constatat că, deși a reținut în mod corect în favoarea inculpatului M.N.A.,

drept circumstanțe atenuante judiciare, conform prevederilor art. 74 alin. (1),

lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., în speță, minimul special al pedepsei este

de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel că, potrivit textului de lege mai sus

menționat, pedeapsa putea fi redusă până la 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu

privire la inculpatul M.N.A., ținând cont de gradul de pericol social al

infracțiunii, de împrejurările în care a fost săvârșită, de contribuția

concretă a inculpatului în derularea activității infracționale, precum și de

circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, a apreciat că

scopul și funcțiile pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. pot fi îndeplinite

prin aplicarea unei pedepse principale de 3 ani închisoare.

Cu

privire la inculpatul M.N.M., a constatat sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, deoarece inculpatul a

lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, iar apelul a fost

declarat în mai puțin de 10 zile după începerea executării pedepsei.

În ceea

ce privește solicitarea inculpatului, de a se face aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., a constatat că nu poate fi însă primită favorabil, deoarece nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Având în vedere că prima instanță

a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 21 februarie 2012, iar cercetarea

judecătorească a început la termenul de judecată din 09 aprilie 2012 și a fost

efectuată în lipsa inculpatului M.N.M., care a fost legal citat, dar s-a

sustras judecății.

Potrivit

prevederilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., cererea de judecare

a cauzei potrivit procedurii simplificate poate fi formulată până la începutul

cercetării judecătorești, astfel că, în cauză, formularea de către inculpatul M.N.M.

a unei astfel de cereri rn cursul judecății în apel a constatat că este

inadmisibilă.

Referitor

la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. a

constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât chiar dacă din probele

administrate în cauză rezultă că partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat

mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacție violentă a

fost provocată de inculpat, care i-a adus părții vătămate injurii, ca răspuns

la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche.

În ce

privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.N.M., instanța de

apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N.M. și a

invocat cazul de casare prev. de art.

384

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând, în esență, admiterea

recursului și aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., respectiv reținerea

stării de provocare, întrucât partea vătămata a fost cea care a lovit primul cu

pumnul. A solicitat reducerea pedepsei arătând ca a recunoscut si regretat

săvârșirea faptei.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul

inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.N.M.

este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția tardivității

recursului invocată de reprezentantul parchetului, Înalta Curte constată că

este o eroare de consemnare, întrucât comunicarea deciziei în apel nu se putea

face la data de 3 decembrie 2012, întrucât decizia a fost pronunțată la data de

19 decembrie 2012, chiar la acea dată fiind emisă (fila 85). Astfel, cum dovada

de comunicare a deciziei din apel din același dosar a fost primită de

inculpatul M.N.A. aflat în Penitenciarul Galați, ca și inculpatul M.N.M.,

Înalta Curte apreciază că este o eroare de consemnare, întrucât nu putea fi

comunicată decizia la data de 3 decembrie 2012, decizia fiind pronunțată la

data de 19 decembrie 2013, astfel că va respinge că neîntemeiată excepția

tardivității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Cu

privire la recursul inculpatului, potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

În urma

administrării probatoriului, instanțele au reținut în mod corect că fapta

inculpatului M.N.M., care în ziua de 03 decembrie 2011, în loc public, pe

fondul unui conflict mai vechi, precum și al consumului de alcool, a aplicat

părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit, inclusiv în zona toracică,

producându-i leziuni înțepat-tăiate care i-au pus în primejdie viața, interval

de timp în care, concomitent, partea

vătămată a fost lovită cu

pumnii și cu picioarele de către inculpatul M.N.A.

Înalta

Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de

fond și menținută de instanța de prim control judiciar, de 9 ani închisoare,

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea

săvârșită - art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., gradul de pericol

social ridicat al faptei comise, natura și modalitatea de săvârșire a

infracțiunii, circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dar și urmarea

produsă, concretizată în lezarea dreptului la viață și la integritate fizică al

părții vătămate.

De

asemenea,

Înalta

Curte

are

în

vedere

violenta

cu

care

a

acționat

inculpatul asupra victimei căreia, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat

mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate P.E., care a căzut

la pământ, inculpatul luând cuțitul care îl avea în buzunar și lovind partea

vătămată de 8-9 ori cu cuțitul în zona toracică și abdominală. Totodată, are în

vedere urmarea produsă - loviturile aplicate părții vătămate au necesitat 30 de

zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate,

comportamentul inculpatului care după săvârșirea faptei s-a sustras de la

urmărirea penală, în sensul că părăsit țara, cât și antecedentele sale penale,

acesta fiind anterior condamnat pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 111 dosar

urmărire penală.

Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată este justificată și este în măsură să

răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C.

pen. și nu se impune reducerea acesteia, în raport de împrejurările faptelor

săvârșite.

Astfel,

se constată ca a fost respectat principiul proporționalității, respectiv,

pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. este corect individualizată și reflectă o

individualizare temeinică.

Pe de

altă parte, pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei

pedepse inculpatului M.N.M., de 9 ani închisoare cu executarea în regim de

detenție. Cu privire la reținerea stării de provocare și aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte are în vedere că a fost

analizată starea de provocare și în mod corect au reținut instanțele că din

probele administrate nu rezultă existența unei conduite ilicite culpabile a

victimei, întrucât chiar dacă partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat

mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacție violentă a

fost provocată de inculpat, care i-a adus părții vătămate injurii, ca răspuns

la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche. Astfel, la

solicitarea părții vătămate de a i se restitui banii, inculpatul M.N.M. a

precizat că nu îi va da banii înapoi niciodată, moment în care între cei doi

s-a iscat o ceartă.

Astfel,

nu se poate considera că acțiunea violentă a părții vătămate, care a fost

provocată chiar de inculpat, constituie o acțiune ilicită gravă, în sensul

prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că hotărârea atacată

este legală și temeinică și că nu există niciun alt caz de casare care se ia în

considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva

deciziei penale nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva deciziei penale nr.

296/ A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

26 martie 2013.