ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7121/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 51/CA/2004 - P.I.

din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta B.E. împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și în consecință, a anulat hotărârea nr.

4297 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

pe perioada 1 iulie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Oradea a reținut în esență, că, deși reclamanta s-a născut în

localitatea de domiciliu, Bratca, este dovedită strămutarea familiei sale, din localitatea

Bratca, în localitatea Vârfuri de Beiuș.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Oradea, susținând în esență,

că reclamanta nu a dovedit că mama sa ar fi fost obligată să-și părăsească

domiciliul, întrucât s-a întors în localitatea de domiciliu, pentru a naște.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de casare invocate, criticile formulate și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este

fondat, pentru considerentele ce se vor expune.

Potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, sunt beneficiari ai prevederilor art. 1, persoanele, cetățeni

români, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, au suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că obiectul și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

În cauză, din înscrisul eliberat de

Ministerul de Interne - Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale nr. C/2135

din 2 decembrie 2002, rezultă că numita B.A. (mama reclamantei) figurează în

indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria.

Potrivit certificatului de naștere

al reclamantei și buletinului său de identitate, este de necontestat că

reclamanta s-a născut în localitatea de domiciliu, respectiv în comuna Bratca,

județul Bihor, la data de 8 iunie 1941, mama sa venind din refugiu, să nască în

localitatea de domiciliu, reîntorcându-se apoi în refugiu.

Se reține că mama reclamantei nu a

fost împiedicată să vină din refugiu, în localitatea de domiciliu pentru a

naște, după cum nu a fost obligată ulterior nașterii, să plece în refugiu,

nefăcându-se dovada persecuțiilor etnice exercitate asupra sa, de autoritățile

maghiare.

Față de aceste considerente,

reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantă, a condițiilor

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de

strămutare sau de refugiu în altă localitate și respectiv, a persecuțiilor din

motive etnice, se impune ca prin admiterea recursului declarat de pârâtă, să se

dispună casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 51/CA/2004 - P.I. din 26

ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.