ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5504/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 139 din 24 martie 2010, Curtea

de Apel Oradea a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă

și a respins acțiunea formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Oradea, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor să îi recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, întrucât în perioada iulie 1941-martie 1945 a fost strămutată

împreună cu familia din localitatea Bratca, jud. Bihor, în în localitatea

Vârfuri de Beiuș.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că reclamanta B.E. a mai formulat o cerere de chemare în judecată

împotriva aceleiași pârâte, având același obiect, în urma căreia s-a pronunțat sentința

nr. 51/2004, prin care s-a constatat de către instanță, că este dovedită strămutarea

din localitatea Bratca în localitatea Vârfuri de Beiuș, fiind admisă acțiunea și

anulată hotărârea nr. 4297 din 31 octombrie 2003, sentință ce a fost casată de către

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7121 din 23 septembrie 2004,

prin care a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta B.E.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că aspectele invocate de către reclamantă, au făcut obiectul

analizării în cauza dedusă judecății în Dosarul nr. 4110/CA/2003, astfel că excepția

puterii lucrului judecat este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta B.E., arătând, în esență, că în ciuda faptului că a

mai formulat o cerere privind acordarea acestor drepturi, totuși instanța de fond

avea datoria de a se apleca asupra noilor probe aduse în susținerea cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă

precizează că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de atașare a Dosarelor

nr. 4110/CA/2003 al Curții de Apel Oradea și respectiv nr. 3319/2004 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a studia comparativ probele pe baza cărora Curtea

de Apel Oradea a pronunțat sentința nr. 51/2004 prin care i-a fost admisă cererea

de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat pentru motivele arătate în continuare:

În conformitate cu dispozițiile

art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are

același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Rezultă din aceste prevederi

legale, că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecat

sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne afla în prezența

primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic

cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor

să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în situația

în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită

cu privire la acel capăt de cerere care a format deja obiectul unei judecăți, altminteri

putându-se ajunge la situația în care partea interesată să formuleze ulterior o

cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru

evitarea consecințelor autorității de lucru judecat.

Cauza reprezintă situația

de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci

când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate

aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este îndeplinită

condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din punctul de vedere juridic,

iar nu fizic, al participării în proces a părților, chiar dacă poziția procesuală,

activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acțiuni și

chiar și atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul

celei de-a doua acțiuni - alături de pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor

două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect,

și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei

Casa Județeană de Pensii Bihor la recunoașterea calității sale de beneficiară a

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că există autoritate de lucru

judecat, acțiunea formulată de reclamantă având același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului

nr. 4110/CA/2003, soluționat de Curtea de Apel Oradea, în primă instanță, prin sentința

nr. 51/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7121 din 23 septembrie 2004 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul se

va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.E. împotriva sentinței civile nr. 139 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.