ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1132/2004

Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr.337 din 3 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art.174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 și 76 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 14 ianuarie 2003. S-a reținut, pe baza probelor administrate că, în ziua de 13 ianuarie 2003, în jurul orei 10,00, inculpatul a mers la martorul N.V. pentru a da un telefon după care, împreună au plecat spre locuința fratelui acestuia pentru a lua folie de învelit solariile.

Ajunși la acesta au băut 4 litri de vin la 4 persoane, după care au mers la un bar unde au mai băut câte o sticlă cu bere. În bar, inculpatul a arătat însoțitorilor săi că are un briceag cu buton și le-a demonstrat cum se mânuiește. După ce au băut berea au plecat să caute pe cineva dispus să cumpere 100 araci. Au găsit un cumpărător, după care au mers la locuința victimei G.D. de unde aceasta a luat aracii pe umăr și au plecat spre locuința cumpărătorului. În drum au împrumutat o sanie de la numitul P. Au vândut aracii după care, pe drumul de întoarcere, s-au oprit la un bar unde au băut lichior, apoi au plecat acasă împreună. Fiind iarnă, după ce ninsese și se circula pe o cărare făcută de pașii trecătorilor, martorul G.I.

mergea în față, iar la câțiva metri în urma sa venea victima G.D. În același timp, din sens invers, pe aceeași cărare făcută de pașii trecătorilor, venea și inculpatul. Inculpatul s-a intersectat cu martorul G.I., s-au salutat și au trecut unul pe lângă altul, iar după aceasta a auzit că inculpatul a schimbat câteva vorbe cu victima după care l-a auzit pe G.D. exclamând „m-ai tăiat” și, întorcând capul a văzut în mâna inculpatului cuțitul. Deși inculpatul a intervenit imediat oprind un autobuz pentru a transporta victima la spital, aceasta a decedat datorită hemoragiei interne consecutive lezării cordului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 769 din 17 decembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a casat sentința cu privire la reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

pe care le-a înlăturat și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. Totodată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, a respins apelurile declarate de inculpat și partea vătămată G.P. S-a motivat că, instanța fondului a făcut o individualizare a pedepsei contrar dispozițiilor art. 72 C. pen., reținerea de circumstanțe atenuante numai din atitudinea ulterioară a inculpatului de încercare a salvării vieții victimei și din lipsa antecedentelor penale nefiind suficientă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct.14 C. proc.

pen., susținând că prima instanță a individualizat corect pedeapsa aplicată și solicitând menținerea acestei hotărâri. Recursul inculpatului nu este întemeiat. Făcând o analiză completă a probelor administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta. Referitor la pedeapsă, se constată că instanța de apel a făcut o interpretare corectă a criteriilor de individualizare prevăzută de art.72 C. pen. Astfel, pericolul social concret al faptei comisă de inculpat a fost apreciat la valoarea sa reală, în condițiile în care a fost realizată activitatea infracțională (instantaneu și fără nici un fel de justificare).

Pe de altă parte, insuficiența elementelor necesare pentru reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului a fost bine constatată de instanța de apel care, apreciind în ansamblu comportarea inculpatului (anterior și ulterior comiterii faptei) a stabilit o pedeapsă echivalentă minimului special prevăzut de dispoziția legală încriminatoare. O altfel de interpretare a elementelor pe baza cărora se stabilește sancțiunea penală într-o cauză cu consecințe atât de grave ar bagateliza rolul magistratului în opera de individualizare corectă a pedepsei și ar duce în derizoriu scopul preventiv-educativ al acesteia. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive, cu începere de la 14 ianuarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 769 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2003, la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.