ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2472/2004

Deliberând asupra recursului de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 282 din 11

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș, inculpatul T.P. a fost

condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 și art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa

aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 26 martie 2003 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile Ș.C.W. la 40.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Maramureș suma de 469.945 lei cheltuieli

ocazionate de spitalizarea părții civile Ș.C.W.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea briceagului corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 16 martie

2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, în mai multe localuri, inculpatul

s-a întâlnit într-un bar din cartierul Săsar, cu partea vătămată Ș.C.W. și

martorul C.V. care se aflau și ei în stare de ebrietate.

Cei trei și-au cumpărat o sticlă de

băuturi alcoolice după care s-au deplasat lângă fostele WC-uri publice aflate

în apropierea barului P. Aici s-au așezat pe o bordură și pe rând au început să

bea din sticla cumpărată dată din mână în mână.

Nu după mult timp partea vătămată și

inculpatul s-au ridicat purtând o discuție pe ton ridicat, în timp ce martorul

C.V. a rămas pe bordură.

La un moment dat partea vătămată l-a

scuturat de haină pe inculpat și i-a cerut să-i arate „de ce este în stare”.

Enervat inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care a vrut

să-l pună părții vătămate la gât, dar aceasta s-a ferit și atunci inculpatul a

lovit-o cu briceagul în abdomen.

În timp ce partea vătămată se apleca

de durere, inculpatul a plecat în fugă de la locul faptei abandonând briceagul

lângă un copac, de unde a fost ridicat de poliție.

Martorul L.G. a văzut-o pe partea

vătămată pe care o cunoștea și a ajutat-o să ajungă acasă de unde a chemat

salvarea fiind transportată la spital.

Instanța a reținut că partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

S-a mai reținut că fapta comisă de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut circumstanța atenuantă a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., apreciindu-se că simpla

scuturare de haine și solicitarea părții vătămate de a-i arăta ce poate a fost

în măsură, raportat și la starea inculpatului, să-i provoace o tulburare

psihică.

Prin decizia penală nr. 39 din 10

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și

de inculpat.

Instanța de apel a reținut că prima

instanță a stabilit corect faptele și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar la

individualizarea pedepsei corect s-a apreciat că inculpatul beneficiază de

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârșit fapta sub

imperiul unei puternice tulburări sau emoții.

S-a constatat că este întemeiată

susținerea inculpatului că încadrarea juridică a faptei este greșită, întrucât

lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, ceea ce demonstrează că

inculpatul a acceptat producerea rezultatului.

S-a mai reținut că este nefondată și

critica formulată în apelul procurorului cu privire la reținerea scuzei

provocării, întrucât martorul a cărui declarație a arătat că partea vătămată a

încercat să obțină și o sumă de bani de la inculpat, fapt pentru care acesta

s-a manifestat negativ.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj a declarat recurs în motivarea căruia s-a susținut că nejustificat s-au

aplicat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se comiterea faptei în

stare de provocare.

Recursul este fondat.

Circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În speță, deci declarațiile

martorilor oculari T.A.C.T., P.A.I. și L.G.A. rezultă că în cadrul discuției pe

care o avea partea vătămată și inculpatul, ambii aflați în stare de ebrietate,

partea vătămată l-a tras pe inculpat de haină și i-a cerut „să-i arate ce

poate”.

Or, acest comportament al părții

vătămate nu poate constitui o provocare în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. și

nici nu era de natură să determine o stare de tulburare sau emoție.

În mod greșit instanța de apel a

reținut că declarația constituie o dovadă a comportamentului provocator al

părții vătămate, care ar fi încercat să ia bani de la inculpat.

Astfel, numitul D.B.Șt. a afirmat

doar că a auzit pe cineva strigând „să-i dea banii” însă nu știu „cine a

strigat”. Aceste afirmații nu sunt însă de natură a confirma susținerile

inculpatului, în sensul că a fost lovit de partea vătămată care mai vroia bani

pentru băuturi și care l-a controlat în acest scop în buzunare și nu pot

înlătura cele văzute de cei trei martori care au văzut desfășurarea

incidentului.

De altfel, în opinia Curții, din

probele dosarului nici nu rezultă că această persoană a fost prezentă la locul

faptei, prima instanță procedând la audierea ei ca martor, pe baza afirmațiilor

apărătorului inculpatului, nesusținute de nici o dovadă, că martorul a fost identificat

de fratele inculpatului în urma unor demersuri prin mica publicitate.

În consecință, Curtea reține că

greșit s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Constatând existența cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de procuror și va casa hotărârile pronunțate

înlăturând circumstanța atenuantă legală reținută în cauză.

Având în vedere vârsta inculpatului,

starea de sănătate a acestuia și împrejurările comiterii faptei, care deși nu

au fost de natură să producă o puternică tulburare sau emoție în înțelesul art.

73 lit. b), pe fondul stării de ebrietate în care se aflau părțile, în mod

evident au influențat comportamentul inculpatului, se apreciază că se impunea

reținerea de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen., urmând

ca pedeapsa să fie stabilită în condițiile art. 76 C. pen.

Se va deduce la zi perioada

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Casează decizia penală nr. 39 din 10

februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, precum și sentința penală nr. 282 din 11

decembrie 2003 a Tribunalului Maramureș, numai cu privire la greșita reținere

în sarcina inculpatului Ț.P. a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., dispoziție

pe care o înlătură.

Face în cauză aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și aplică inculpatului Ț.P., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pedeapsa de 6 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la  26 martie 2003 la 6 mai

2004.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

mai 2004.