ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2472/2004

Deliberând asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 282 din 11 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș, inculpatul T.P. a fost condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 și art. 76 lit. c) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 26 martie 2003 la zi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ș.C.W.

la 40.000.000 lei cu titlu de daune morale. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Maramureș suma de 469.945 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții civile Ș.C.W. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea briceagului corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În după amiaza zilei de 16 martie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, în mai multe localuri, inculpatul s-a întâlnit într-un bar din cartierul Săsar, cu partea vătămată Ș.C.W. și martorul C.V. care se aflau și ei în stare de ebrietate. Cei trei și-au cumpărat o sticlă de băuturi alcoolice după care s-au deplasat lângă fostele WC-uri publice aflate în apropierea barului P. Aici s-au așezat pe o bordură și pe rând au început să bea din sticla cumpărată dată din mână în mână.

Nu după mult timp partea vătămată și inculpatul s-au ridicat purtând o discuție pe ton ridicat, în timp ce martorul C.V. a rămas pe bordură. La un moment dat partea vătămată l-a scuturat de haină pe inculpat și i-a cerut să-i arate „de ce este în stare”. Enervat inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care a vrut să-l pună părții vătămate la gât, dar aceasta s-a ferit și atunci inculpatul a lovit-o cu briceagul în abdomen. În timp ce partea vătămată se apleca de durere, inculpatul a plecat în fugă de la locul faptei abandonând briceagul lângă un copac, de unde a fost ridicat de poliție. Martorul L.G. a văzut-o pe partea vătămată pe care o cunoștea și a ajutat-o să ajungă acasă de unde a chemat salvarea fiind transportată la spital.

Instanța a reținut că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. S-a mai reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen. S-a reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., apreciindu-se că simpla scuturare de haine și solicitarea părții vătămate de a-i arăta ce poate a fost în măsură, raportat și la starea inculpatului, să-i provoace o tulburare psihică. Prin decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de inculpat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect faptele și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar la individualizarea pedepsei corect s-a apreciat că inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții. S-a constatat că este întemeiată susținerea inculpatului că încadrarea juridică a faptei este greșită, întrucât lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, ceea ce demonstrează că inculpatul a acceptat producerea rezultatului. S-a mai reținut că este nefondată și critica formulată în apelul procurorului cu privire la reținerea scuzei provocării, întrucât martorul a cărui declarație a arătat că partea vătămată a încercat să obțină și o sumă de bani de la inculpat, fapt pentru care acesta s-a manifestat negativ.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în motivarea căruia s-a susținut că nejustificat s-au aplicat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se comiterea faptei în stare de provocare. Recursul este fondat. Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. În speță, deci declarațiile martorilor oculari T.A.C.T., P.A.I. și L.G.A. rezultă că în cadrul discuției pe care o avea partea vătămată și inculpatul, ambii aflați în stare de ebrietate, partea vătămată l-a tras pe inculpat de haină și i-a cerut „să-i arate ce poate”.

Or, acest comportament al părții vătămate nu poate constitui o provocare în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. și nici nu era de natură să determine o stare de tulburare sau emoție. În mod greșit instanța de apel a reținut că declarația constituie o dovadă a comportamentului provocator al părții vătămate, care ar fi încercat să ia bani de la inculpat. Astfel, numitul D.B.Șt. a afirmat doar că a auzit pe cineva strigând „să-i dea banii” însă nu știu „cine a strigat”. Aceste afirmații nu sunt însă de natură a confirma susținerile inculpatului, în sensul că a fost lovit de partea vătămată care mai vroia bani pentru băuturi și care l-a controlat în acest scop în buzunare și nu pot înlătura cele văzute de cei trei martori care au văzut desfășurarea incidentului.

De altfel, în opinia Curții, din probele dosarului nici nu rezultă că această persoană a fost prezentă la locul faptei, prima instanță procedând la audierea ei ca martor, pe baza afirmațiilor apărătorului inculpatului, nesusținute de nici o dovadă, că martorul a fost identificat de fratele inculpatului în urma unor demersuri prin mica publicitate. În consecință, Curtea reține că greșit s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de procuror și va casa hotărârile pronunțate înlăturând circumstanța atenuantă legală reținută în cauză.

Având în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate a acestuia și împrejurările comiterii faptei, care deși nu au fost de natură să producă o puternică tulburare sau emoție în înțelesul art. 73 lit. b), pe fondul stării de ebrietate în care se aflau părțile, în mod evident au influențat comportamentul inculpatului, se apreciază că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen., urmând ca pedeapsa să fie stabilită în condițiile art. 76 C. pen. Se va deduce la zi perioada arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Casează decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, precum și sentința penală nr. 282 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureș, numai cu privire la greșita reținere în sarcina inculpatului Ț.P. a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură. Face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și aplică inculpatului Ț.P., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 26 martie 2003 la 6 mai 2004. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2004.