ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4707/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174

din 7 mai 2007, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 174 alin. (1) și art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și cC. pen. a condamnat

inculpata D.G. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale iar pe

inculpata D.D., la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 30 august 2006

a fiecărei inculpate.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 30

august 2006, inculpatele au mers la locul de muncă al victimei, la un cazan de

țuică, unde acesta lucra paznic de noapte. Victima era în stare de ebrietate.

Inculpatele l-au convins pe D.M. (victima fiind soț și respectiv tată al

inculpatelor) să meargă acasă. Cei trei au plecat împreună, victima având

asupra sa un recipient P.E.T. cu capacitatea de 2 litri țuică.

Ajunși acasă, cei trei au

consumat țuică, iar ulterior inculpata D.D. a plecat la locuința sa, acasă

rămânând victima și inculpata D.G.

Între victimă și inculpata D.G.

a izbucnit o ceartă pentru faptul că aceasta din urmă nu pregătise mâncare,

ceartă care a degenerat în loviri. Inculpata D.G. a mers acasă la fiica sa,

inculpata D.D., căreia i-a cerut să o însoțească până la domiciliul conjugal.

Pe drum, inculpata D.G. i-a spus inculpatei D.D. că intenționează să-l omoare

pe soțul său.

Ajungând acasă, inculpatele

au constatat că victima dormea.

Inculpata D.G. a luat de pe

masă un cuțit, a sărit peste victimă în pat și a încercat să-l taie la gât,

moment în care victima s-a ridicat și a prins-o de păr, încercând să scape.

Inculpata D.D. a sărit și ea

în pat, l-a prins de mâini pe tatăl său și după ce acesta a scos mâinile din

părul inculpatei D.G., inculpata D.D. i-a presat mâinile pe piept, iar

inculpata D.G. l-a ștrangulat.

Pentru a ascunde fapta

săvârșită, după decesul victimei, inculpata D.G. i-a cerut inculpatei D.D. să

aducă sticla cu furadan și a turnat pe gură această substanță.

Cadavrul victimei a fost

autopsiat la data de 31 august 2006 și din raportul medico-legal a rezultat că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii

acute, determinată de asfixie mecanică prin sugrumare, leziunile de violență

interne și externe putând fi produse prin lovire cu corpuri dure și prin lovire

cu un corp tăietor; s-au identificat modificări fiziologice produse în timpul

vieții, cu puțin înaintea morții, prin ingestie cu furadan; s-a apreciat că

leziunile produse cu corpul tăietor sunt produse imediat post-mortem, probabil

cu scopul de a verifica veridicitatea morții; s-a stabilit că victima avea o

alcoolemie de 2,8 % grame alcool etilic.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatele D.D.

și D.G., criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor aplicate,

parchetul solicitând majorarea acestor pedepse, iar inculpatele reducerea

acestora.

Prin decizia penală nr. 257/

A din 27 iulie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Giurgiu, a desființat în parte sentința penală și rejudecând a

majorat pedeapsa aplicată inculpatei D.G. de la 10 ani închisoare la 13 ani

închisoare iar pedeapsa aplicată inculpatei D.D. de la 7 ani închisoare la 10

ani închisoare.

Apelurile declarate de

inculpate au fost respinse.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpatele, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de

recurs inculpatele au arătat că față de circumstanțele reale în care au comis

faptele și circumstanțele personale favorabile, pedepsele aplicate sunt mari.

Recursul este fondat.

Criticile formulate de

recurente se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., care atrage casarea hotărârii atacate.

În mod greșit instanța de

apel a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu apreciind că în

raport de circumstanțele reale în care inculpatele au comis faptele și gradul

de pericol social al acestora, s-a dat o eficiență juridică prea mare

circumstanțelor atenuante, prin cuantumul redus al pedepselor aplicate.

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită (15-25 ani

închisoare), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, și persoana

inculpatelor.

Ambele inculpate au avut o

conduită bună înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei a alertat

vecinii pentru a transporta victima la spital.

Trebuie avute în vedere și

împrejurările în care au avut loc faptele.

Victima consuma alcool, era

într-o stare avansată de ebrietate, a fost violent, situație care a

determinat-o pe inculpata D.G. să ia hotărârea acestei activități

infracționale.

Inculpata D.G. a fost

diagnosticată cu intelect liminar prin neinstruire, are crize de epilepsie,

suferă de mai multe boli, deseori era lovită de soțul său.

Inculpata D.D., are un copil

minor, este tânără.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte reține că în mod greșit au fost majorate pedepsele inculpatelor,

sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., vor fi admise recursurile inculpatelor, casată

decizia și menținută sentința. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpatele D.G. și D.D. împotriva deciziei penale nr. 257 din 27 iulie 2007

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 174 din 7 mai 2007 a Tribunalului Giurgiu.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpatelor, timpul arestării preventive de la 30 august 2006 la 12

octombrie 2007.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 octombrie 2007.