ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2236/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți

prin sentința penală nr. 28P din 03 februarie 2010, l-a condamnat pe inculpatul

B.V. la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 113 alin.

(1) și (3) C. pen. inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării

la tratament medical, pe perioada executării pedepsei, până la însănătoșire,

sens în care, în baza dispozițiilor art. 429 alin. (3) C. pro. pen. s-a dispus

comunicarea copiei de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, administrației locului de deținere.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Fosta concubină a

inculpatului, T.E., alături de un fiu conceput cu inculpatul, avea din relații

anterioare, doi fii, T.A. și C.E. Persoane care, consumatoare de alcool fiind

și lipsite de locuințe, acestea, veneau în casa inculpatului, aici continuând

să bea și, adesea, să provoace scandaluri.

În acest context, în

ziua de 15 februarie 2009, inculpatul și C.E. au băut împreună, seara,

alăturându-li-se și T.A., toți consumând aproximativ 6 l de vin, dar fiecare fiind în stare de ebrietate și înainte de a consuma în grup. La un moment

dat, T.A. i-a dat inculpatului un telefon mobil, pentru el cerându-i 50 lei.

Spre miezul nopții,

ei s-au certat, T.A. cerându-i inculpatului să-i dea înapoi telefonul.

Enervat și de

comentariile cu care T.A. își însoțea cererea, inculpatul a luat un cuțit și

l-a lovit în abdomen, victima decedând.

Raportul de

constatare medico-legală (necropsie) a înscris că moartea lui T.A. a fost

violentă și a fost cauzată de insuficiență cardio-respiratorie cu hemo-pericard

și hemotorax masiv, leziunile traumatice constatate necroptic, au fost produse

prin lovire activă unică cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), între

leziuni și deces existând legătură directă, de cauzalitate, necondiționată.

Expertizarea

medico-legală psihiatrică a inculpatului, a reținut că acesta prezenta

„tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond

toxietilic, discernământul fiindu-i diminuat în raport cu infracțiunea

săvârșită.

În ambele faze ale

procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de omor.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita nereținere a

circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

precum și greșita aplicare a pedepsei, considerată a fi prea mare.

Curtea de Apel Bacău,

prin decizia penală nr. 35 din 23 martie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Cu ocazia pronunțării

deciziei, inculpatul fiind prezent, acesta a declarat recurs, sens în care s-a

adresat proces verbal (fila 19 dosar instanța apel).

Ulterior, respectiv

la 24 martie 2010, inculpatul a formulat, în scris, o cerere de „aprobare a

retragerii recursului”, motivată pe neștiința (spune el), că la momentul

formulării căii de atac, nu avea cunoștință că va fi transferat la Penitenciarul Jilava.

Înalta Curte,

analizând manifestarea de voință a inculpatului, acesta, și după data de 24

martie 2910 depunând în dosar memoriu prin care dezvoltă nemulțumiri ce vizează

condamnarea sa, constată că recursul este declarat în termen și va fi analizat

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Din verificarea

lucrărilor dosarului, se reține că nici o probă nu susține că inculpatul ar fi

fost provocat să comită fapta. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea

victimei produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, așa cum și

inculpatul a recunoscut, faptul că T.A. și-a cerut înapoi telefonul, aceasta și

pentru că el și inculpatul erau în stare de ebrietate și se certau nu

constituie o provocare prin atingere gravă a demnității autorului faptei, acte

de violență sau fapte ilicite grave nesăvârșindu-se. În mod just instanțele nu

au făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ce privește

pedeapsa aplicată, se reține că stabilirea ei s-a realizat prin considerarea tuturor

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

infracțiunea de omor prezintă pericol grav, fapta inculpatului a cauzat moartea

victimei, aceasta din urmă nu a întreprins nici un act care să-l fi determinat

pe inculpat să o lezeze, iar în ce privește persoana inculpatului, s-au reținut

circumstanțe atenuante (comportarea bună avută înainte de comiterea

infracțiunii și atitudinea sa procesuală sinceră), 7 ani închisoare cu

executare în regim de privare de libertate corespunzând și scopului pedepsei,

astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.

35 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de

la 16 februarie 2009 la 8 iunie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2010.