ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 551 din 23 decembrie

2009 Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul C.G. la o pedeapsă de 10

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30

martie 2009 la zi.

A luat act că nu

există constituire de parte civilă.

A făcut aplicația

art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de probe biologice de la

inculpat în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date

Genetice Judiciare.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut,

în fapt, că inculpatul C.G. și victima I.I. trăiau în concubinaj din anul 2005,

în comuna Frățești, județul Giurgiu și ambii obișnuiau să consume exagerat

băuturi alcoolice.

În anul 2003

inculpatul, la insistențele părinților, s-a internat în Spitalul de Psihiatrie

Vadu Lat pentru „delirium tremens" însă nu a urmat tratamentul prescris și

a continuat să consume băuturi alcoolice, sub stăpânirea cărora se manifesta

violent și față de pârâți, pe care îi bătea și îi alunga din locuință. Din

acest motiv părinții inculpatului au fost nevoiți să se mute din propria

locuință într-un imobil al unor rude.

În dimineața zilei de

29 martie 2009, aproximativ orele 5,00, inculpatul a mers la locuința

martorului S.V., vecin, căruia i-a spus că a decedat concubina sa I.,

relatându-i că seara, aceasta s-a culcat lângă el cu fața la perete și spre

dimineață a constatat decesul.

Decesul a fost

confirmat și de echipajul salvării sosit la fața locului, inculpatul afirmând

în fața lucrătorilor de poliție că victima s-a înecat cu vomă, negând să o fi

bătut.

Potrivit raportului

medico-legal (autopsie) al S.M.L. - Giurgiu, moartea numitei I.I. a fost

violentă, fiind datorată hemoragiei interne cu anemie acută ca urmare a unui

traumatism abdominal cu ruptură parțială de arteră splenică și a capsulei

splinei.

La autopsie s-au mai

constatat echimoze dispuse în 1/3 medie coapsa stângă intern și posterior și

coapsa dreaptă anterior, infiltrat sanguin de 5,5/1,5 cm în părțile moi ale

gâtului laterocervical stânga, circa 3000 ml stâng și cheaguri în cavitatea

peritoneală.

Leziunile au putut fi

produse prin lovirea abdomenului victimei cu (de) un corp dur, favorizată de

preexistența cirozei hepatice iar leziunile de la gât prin compresiune (apucare

cu mâna).

Urmare cercetărilor

efectuate s-a stabilit că la data de 28 martie 2009 inculpatul s-a deplasat în

comuna Davia, județul Giurgiu, pentru a o conduce pe concubină la locuința

comună din comuna Frățești, consumând în cursul zilei băuturi alcoolice. Din

declarațiile acestuia a rezultat că ajuns la domiciliul în jurul orelor 17,20,

s-a culcat, cerându-i victimei să-l trezească în jurul orelor 20,00 pentru a

viziona un meci de fotbal.

Victima l-a trezit pe

inculpat, așa cum stabiliseră, însă acesta din urmă nu a vizionat meciul până

la final, adormind. Numitul a susținut că spre dimineață a constatat decesul

victimei, aflată în pat lângă el, negând să o fi violentat vreodată pe

concubină și precizând că nicio altă persoană nu a mai fost în locuință. Într-o

primă variantă relativă la cauzele leziunilor constatate la victimă, inculpatul

a declarat că este posibil ca aceasta, fără știrea sa, să fi fost lovită de o

unealtă de lemn cu ocazia folosirii fierăstrăului banzic din curte iar cu

privire la infiltratul sanguin de la gât, că s-ar fi putut produce când s-a

făcut respirație gură la gură.

Ulterior, la

prezentarea materialului de urmărire penală și în fața instanței, inculpatul a

susținut că victima în seara de 28 martie 2009 s-a împiedicat de o măsuță

aflată în cameră, căzând peste aceasta, ridicând-o după care s-a uitat la meci,

a adormit și a doua zi dimineața a constatat decesul acesteia.

Tot în această

declarație inculpatul a evocat și posibilitatea ca victima să fi tăiat lemne cu

fierăstrăul banzic din curte și să fi fost lovită de o bucată de lemn,

precizând că ulterior a găsit fierăstrăul rupt precum și că medicul legist i-a

spus că aceasta a decedat pentru că s-a înecat cu propria vomă.

Coroborând materialul

probator administrat, instanța a reținut că în noaptea de 28/29 martie 2009 în

locuința din comuna Frățești, inculpatul C.G., pe fondul consumului de alcool

și al obiceiului, a agresat-o fizic pe concubina sa, I.I., căreia i-a comprimat

gâtul cu degetele și a lovit-o puternic cu pumnii în zona abdominală,

provocându-i o ruptură parțială de arteră splenică și a capsulei splinei,

urmare cărora a fost provocată hemoragia internă ce a condus în final la deces.

Deși inculpatul nu a

recunoscut comiterea faptei, mijloacele de probă constând în declarațiile

martorilor D.E., R.S., R.V., D.M., D.S., R.I., P.A. și S.V., raportul

medico-legal de autopsie, declarațiile părții civile, C.I. și procesul-verbal

de cercetare la fața locului confirmă săvârșirea actelor de violență de către

inculpat.

Deși niciunul dintre

martori nu a văzut ca inculpatul să fi lovit victima în noaptea de 28/29 martie

2009, declarațiile acestora sunt constante în a releva că inculpatul, pe fondul

consumului de alcool, obișnuia să exercite acte de violență asupra concubinei.

Însăși partea civilă

C.I., mama inculpatului, a arătat că acesta avea un comportament violent,

astfel că fosta soție a fiului, C.A., cu care avea un copil, a fost nevoită să

părăsească domiciliul conjugal din cauza bătăilor, după cum inculpatul exercita

acte de violență și asupra părinților, mai ales după ce acesta s-a întors de la

dezalcoolizare, fiind forțați să se mute în altă locuință, la rude.

Martorii R.S. și

R.V., cumnații inculpatului, detaliază, de asemenea, violențele la care victima

le-a spus că este supusă de inculpat, arătându-le chiar înainte cu câteva zile

față de data decesului urmele loviturilor de pe corp.

La rândul ei, martora

D.E., fiica victimei, descria desele situații în care, vizitând-o pe mama sa, a

găsit-o plină de vânătăi despre care victima îi spunea că sunt urmare bătăilor

primite de la inculpat.

Aceste declarații -

arată instanța - se coroborează cu constatările și concluziile raportului

medico-legal de autopsie, care a consemnat și existența unor echimoze și

infiltrat sanguin, cu precizarea că durata supraviețuirii victimei de la

traumatism până la producerea decesului putea fi de maximum 3 ore.

Instanța a înlăturat,

pe rând, versiunile susținute de inculpat, demonstrând imposibilitatea practică

de producere a loviturilor prin modalitățile prezentate.

Astfel, bucata de

lemn nu ar fi putut lovi partea dreaptă a abdomenului victimei, în condițiile

în care masa fierăstrăului banzic se afla chiar la înălțimea abdomenului;

varianta cu lovirea de o masă din cameră iarăși nu se confirmă întrucât acestea

sunt mici, foarte joase, pe două dintre ele fiind așezate un televizor și o

unitate de calculator și niciuna nu se afla amplasată în aproprierea intrării

în cameră; versiunea sufocării cu vomă este infirmată de concluziile raportului

medico-legal.

Existența

infiltratului sanguin în zona cervicală antero-lateral stânga demonstrează, de

asemenea, exercitarea de acte de violență de către inculpat, această leziune

neputându-i fi produsă cu ocazia încercării de resuscitare a victimei prin

manevra „i-am suflat concubinei pe gură și am apăsat în zona inimii'',

declarată și descrisă de sus-numitul că ar fi încercat-o.

Și raportul de

constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat concluzionează

că răspunsul inculpatului la întrebările relevante evidențiază modificări

psihofiziologice ce se interpretează ca indici ai comportamentului simulat.

împotriva acestei hotărâri inculpatul C.G. a declarat apel, solicitând în principal

achitarea, nefiind autorul faptei și în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 51 din 1 martie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat, constatând că hotărârea este legală și temeinică,

existența faptei și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia fiind

dovedite prin probele aflate la dosar, acesta fiind singura persoană care s-a

aflat cu victima în imobil.

Asemenea, instanța de

control judiciar a constatat că pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală

menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o prin

motivele scrise, pentru greșita condamnare, nesăvârșind fapta imputată iar prin

concluziile puse apărătorul solicitând și reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Așa cum, corect, s-a

reținut de instanțe în precedent, în dimineața de 29 martie 2009 victima I.I. a

fost găsită decedată în locuința concubinului ei, inculpatul C.G. din comuna

Frățești, județul Giurgiu.

Raportul medico-legal

de autopsie a concluzionat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne cu anemie acută ca urmare a unui traumatism abdominal cu

ruptură parțială de arteră splenică și a capsulei splinei.

Au fost constatate și

alte leziuni, respectiv echimoze pe coapse și un infiltrat sanguin în părțile

moi ale gâtului, aceasta din urmă produsă prin compresiune (apucare cu mâna).

În noaptea de 28/29

martie 2009, în locuință cu victima s-a aflat numai inculpatul, aspect

confirmat și de acesta.

Martorii ascultați în

cauză au confirmat și detaliat obișnuința inculpatului atunci când se afla sub

influența alcoolului de a o lovi pe concubina victimă, văzând chiar urmele

actelor de violență pe corpul acesteia.

Rând pe rând

versiunile prezentate de inculpat cu privire la mecanismul posibil de producere

a leziunilor care se înscriu în cauzalitatea decesului au fost înlăturate de

instanțe, relevând imposibilitatea practică a materializării acestora.

Printr-o analiză

judicioasă a probelor instanțele au concluzionat întemeiat că inculpatul C.G.

este autorul actelor de violență urmare cărora concubina sa I.I. a decedat.

Natura diferită a

leziunilor precum și dispunerea acestora pe corpul victimei formează

convingerea producerii lor prin acte de violență și nu accidental, cum se

constată, de exemplu, în privința infiltratului sanguin din zona gâtului,

atestat medico-legal ca produs prin apucare cu mâna ori, toate acestea nu

puteau fi produse decât de inculpat, aflat singur cu victima în locuință.

Relevantă este și

durata în timp, de numai 3 ore, atestată medico-legal, de supraviețuire a

victimei de la traumatism până la producerea decesului, inculpatul nepomenind

nimic prin declarații despre vreo stare de rău a victimei în seara critică,

stare care obiectiv a existat.

Neîntemeiată este și

cererea inculpatului, prin apărător, de reducere a pedepsei, la stabilirea și

aplicarea căreia ținându-se seama de criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen.

Pedeapsa a fost

aplicată între limitele legale speciale, în considerarea gradului de pericol

social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările de circumstanțiere a

răspunderii penale.

Neconstatând nici

existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul

inculpatului C.G. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată

inculpatului urmează să fie dedusă durata menținerii și arestării preventive de

la 30 martie 2009 la 5 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 51

din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie

2009 la 5 mai 2010.

Obligă recurentul

inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.