ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 276 din 2 octombrie 2008, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul C.Ș., la pedepsele de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 27 noiembrie 2007 la zi. A fost obligat inculpatul, în solidar cu ceilalți doi coinculpați condamnați în aceeași cauză, unul dintre ei minor, la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale către partea civilă T.M.L., așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele: La data de 26 noiembrie 2007, în baza unei rezoluții anterioare și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul C.Ș., însoțit de coinculpații C.l. și minorul C.P., au urmat-o pe victima M.V. la localul pe care știau că îl frecventa, au folosit asupra acesteia gaz lacrimogen, după care toți trei au sărit asupra victimei, lovind-o cu pumnii și picioarele, iar ulterior au târât-o în afara localului, continuând să-i aplice, cu aceeași intensitate, alte lovituri cu pumnii și picioarele, aducând-o în stare de inconștiență. La scurt timp după agresiune, victima a decedat la spital. Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 21 din 8 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, menținând starea de arest a acestora și deducând, în continuare, durata executată în arest preventiv.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. , iar, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată. Din analiza probelor și actelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, iar nu cele ale infracțiunii de loviri sau vătămără cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., așa cum susține apărarea.

Distincția între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul, scopul, aspecte ce caracterizează latura subiectivă și conduc neîndoielnic la reținerea acțiunii făptuitorului cu intenția de a ucide. De regulă, această intenție, care poate fi directă sau indirectă, se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.

În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu numeroasele lovituri aplicate victimei, de o intensitate ridicată și pe o durată mare de timp, în zona toracică, care i-au cauzat părții vătămate o moarte violentă, datorată insuficienței cardiace hipodiastolice ca urmare a hemopericardului și tamponadei cardiace după ruptură de arteră pulmonară intrapericardică, fractura coastelor 4 - 5 și fractura sternului (concluziile raportului medico-legal), inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect. În raport cu modalitatea în care inculpatul a acționat, se constată că nici susținerea referitoare la reprezentarea inculpatului că va fi atacat, motiv pentru care a intenționat să-i aplice o corecție victimei, nu poate fi primită.

Astfel, din probe nu rezultă vreo stare de provocare din partea victimei, ci, dimpotrivă, rezultă că inculpatul a căutat-o cu insistență pe victimă și s-a asigurat că este în incinta localului, pentru a-i aplica loviturile. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat fapta de omor calificat (la sugestia sa, inculpații s-au deplasat în localul unde obișnuia să vină victima, au verificat dacă aceasta se află în interior, după care au pătruns în bar și, anihilându-i orice posibilitate de apărare, prin pulverizarea gazului lacrimogen, au lovit-o cu mare intensitate în zona toracică, după care au târât-o și pe peronul din fața barului, continuând să-i aplice lovituri, care i-au cauzat moartea violentă), precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost corect stabilit. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, pe care, în mod corect, Ie-a valorificat în favoarea inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante legale. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului C.Ș. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.Ș. împotriva deciziei penale nr. 21 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 27 noiembrie 2007 la 12 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.