ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 21 mai 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul D.A. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict, constând într-un briceag, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara la nr. 60/2002.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.544.158 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență Petroșani. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 milioane lei daune morale către partea civilă S.M.V. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu. S-a reținut că, în data de 27 iunie 2002, inculpatul D.A., în vârstă de 72 de ani, bănuind că minorul C.C. a sustras material lemnos de la cotețul ginerelui său, s-a deplasat pe str. Jiului din Uricani, unde acesta locuia. Inculpatul, întâlnindu-l pe minor, i-a reproșat sustragerea materialului lemnos, moment în care partea vătămată S.M.V., fratele minorului, a intervenit, spunându-i inculpatului că cele afirmate de el nu sunt adevărate.

Inculpatul i-a atras atenția părții vătămate să nu intervină și să tacă, după care s-a apropiat de el și a scos, din buzunar, un briceag. Partea vătămată, sesizând intenția inculpatului de a-l lovi, a ridicat mâna și a parat prima lovitură, prinzând lama briceagului. Inculpatul a tras briceagul din mâna părții vătămate, după care i-a aplicat acestuia o lovitură, cu acesta, în partea stângă a abdomenului. După toate acestea, partea vătămată l-a împins pe inculpat, care a căzut la pământ, apoi a plecat în fugă de la locul incidentului. Apoi a plecat și inculpatul. Din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale la nivelul intestinului subțire și hemiperitonial secundar, viața sa fiind pusă în primejdie.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea ei în vederea administrării de probe, care să conducă la aflarea adevărului. În expunerea motivelor de apel, inculpatul arată că datorită vârstei și stării precare de sănătate, nu s-a putut prezenta la instanța de fond, unde s-a făcut cercetarea judecătorească, care este necompletă și nu atestă adevărul în cauză. În subsidiar, inculpatul solicită să se rețină că a săvârșit această infracțiune sub imperiul unei puternice tulburări, provocată de partea vătămată și ca urmare cere să se rețină dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., reducându-se pedeapsa aplicată. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.A., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât această instanță a judecat cauza fără prezența sa, care era bolnav și în imposibilitate de a o înștiința de această situație. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă, întrucât a fost provocat să comită fapta. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că, inculpatul D.A., la data de 21 mai 2002, când Tribunalul Hunedoara a judecat cauza privind tentativa la infracțiunea de omor calificat, împotriva victimei S.M.V., era internat în Spitalul Lupeni cu diagnosticul: insuficiență renală cronică, bronhopneumonie obstructivă cronică, cord pulmonar cronic și insuficiență respiratorie cronică.

Prin scrisoarea medicală nr. F.O. nr. 970 din 23 mai 2003 și adresa nr. 4537 din 23 octombrie 2003, Spitalul orășenesc Lupeni, confirmă că inculpatul în perioada 13 mai 2003 – 23 mai 2003, a fost internat în această unitate sanitară. Apărătorul inculpatului a adus la cunoștință instanței la termenul din 21 mai 2001, că acesta este internat în spital, cerând și amânarea judecării cauzei. Potrivit art. 177 alin. (5) C. proc. pen., bolnavii aflați în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin administrația acestuia. Neprocedând conform dispozițiilor sus-menționate, instanța a judecat cauza, fără citarea legală a inculpatului. În consecință, urmează a se admite recursul inculpatului, a se casa hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și a se trimite cauza, spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.

Onorariul pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 124 din 21 mai 2003 a Tribunalului Sibiu. Trimite cauza, spre rejudecare, la prima instanță, Tribunalul Sibiu. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2004.