ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 21

mai 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul D.A. la 7 ani și 6

luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul a fost privat de

exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în

condițiile stabilite de art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat corpul delict, constând într-un briceag, înregistrat în registrul

de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara la nr. 60/2002.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.544.158 lei cheltuieli de

spitalizare către Spitalul de Urgență Petroșani.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 10 milioane lei daune morale către partea civilă S.M.V.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 300.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărătorul

desemnat din oficiu.

S-a reținut că, în data de 27 iunie

2002, inculpatul D.A., în vârstă de 72 de ani, bănuind că minorul C.C. a

sustras material lemnos de la cotețul ginerelui său, s-a deplasat pe str. Jiului

din Uricani, unde acesta locuia.

Inculpatul, întâlnindu-l pe minor,

i-a reproșat sustragerea materialului lemnos, moment în care partea vătămată

S.M.V., fratele minorului, a intervenit, spunându-i inculpatului că cele

afirmate de el nu sunt adevărate.

Inculpatul i-a atras atenția părții

vătămate să nu intervină și să tacă, după care s-a apropiat de el și a scos,

din buzunar, un briceag. Partea vătămată, sesizând intenția inculpatului de a-l

lovi, a ridicat mâna și a parat prima lovitură, prinzând lama briceagului.

Inculpatul a tras briceagul din mâna părții vătămate, după care i-a aplicat

acestuia o lovitură, cu acesta, în partea stângă a abdomenului. După toate

acestea, partea vătămată l-a împins pe inculpat, care a căzut la pământ, apoi a

plecat în fugă de la locul incidentului. Apoi a plecat și inculpatul.

Din certificatul medico-legal,

rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale la nivelul intestinului

subțire și hemiperitonial secundar, viața sa fiind pusă în primejdie.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând desființarea ei în vederea administrării de probe, care să conducă

la aflarea adevărului.

În expunerea motivelor de apel,

inculpatul arată că datorită vârstei și stării precare de sănătate, nu s-a

putut prezenta la instanța de fond, unde s-a făcut cercetarea judecătorească,

care este necompletă și nu atestă adevărul în cauză.

În subsidiar, inculpatul solicită să

se rețină că a săvârșit această infracțiune sub imperiul unei puternice

tulburări, provocată de partea vătămată și ca urmare cere să se rețină

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., reducându-se pedeapsa aplicată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.A., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, întrucât această instanță a judecat cauza fără

prezența sa, care era bolnav și în imposibilitate de a o înștiința de această

situație. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate pe care o

consideră prea severă, întrucât a fost provocat să comită fapta.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că, inculpatul D.A., la data de 21 mai 2002, când Tribunalul Hunedoara

a judecat cauza privind tentativa la infracțiunea de omor calificat, împotriva

victimei S.M.V., era internat în Spitalul Lupeni cu diagnosticul: insuficiență

renală cronică, bronhopneumonie obstructivă cronică, cord pulmonar cronic și

insuficiență respiratorie cronică. Prin scrisoarea medicală nr. F.O. nr. 970

din 23 mai 2003 și adresa nr. 4537 din 23 octombrie 2003, Spitalul orășenesc

Lupeni, confirmă că inculpatul în perioada 13 mai 2003 – 23 mai 2003, a fost

internat în această unitate sanitară.

Apărătorul inculpatului a adus la

cunoștință instanței la termenul din 21 mai 2001, că acesta este internat în

spital, cerând și amânarea judecării cauzei.

Potrivit art. 177 alin. (5) C. proc.

pen., bolnavii aflați în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin

administrația acestuia.

Neprocedând conform dispozițiilor

sus-menționate, instanța a judecat cauza, fără citarea legală a inculpatului.

În consecință, urmează a se admite

recursul inculpatului, a se casa hotărârilor pronunțate de instanțele de fond

și de apel și a se trimite cauza, spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 401/ A din 2 decembrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 124 din 21 mai 2003 a Tribunalului Sibiu.

Trimite cauza, spre rejudecare, la

prima instanță, Tribunalul Sibiu.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2004.