ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4523/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr. 3115 din 20 octombrie 2000 a condamnat pe inculpații: - M.C. și - M.C., la câte 2 luni închisoare și respectiv, câte o lună închisoare, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) și art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedepsele cele mai grele, de câte 2 luni închisoare, constatându-le grațiate în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997. S-a reținut în fapt că, la 28 aprilie 1993, inculpații în calitate de lucrători vamali au falsificat 4 declarații vamale de import privind intrarea în țară a 5 autocamioane și 6 remorci, care la acea dată se aflau în Germania.

Tribunalul Bacău a admis apelurile declarate de procuror și inculpați și a descontopit pedepsele rezultante de câte 2 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în pedepsele componente de câte 2 luni și respectiv, câte o lună închisoare pe care le-a constatat grațiate în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 fiind înlăturate prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare. Împotriva hotărârii definitive, de mai sus, s-a declarat recurs în anulare, prin motivele scrise, susținându-se în esență următoarele: - hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea legii prin aceia că, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la 28 octombrie 2000, înainte de judecarea apelului la data de 22 februarie 2001, astfel încât, soluția corectă era de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților.

În drept, în susținerea recursului în anulare au fost invocate prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5 C. proc. pen., dispoziții în baza cărora va fi examinat, constatându-se că este fondat pentru cele ce urmează. Într-adevăr, la data soluționării apelului funcționa o cauză legală de înlăturare a răspunderii penale a inculpaților, respectiv, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Este de observat că, faptele deduse judecății sunt sancționate de textul încriminator cu pedepse cuprinse între 6 luni și 5 ani (falsul intelectual) și de la 3 luni la 3 ani (uzul de fals). Ori, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale în această situație (când legea prevede pentru infracțiunea comisă pedeapsa închisorii ce nu depășește 5 ani) este de 5 ani.

Totodată, art. 124 C. pen., stabilește că, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, cu o singură condiție: termenul de prescripție prevăzut în art. 122 C. pen., să fie depășit cu încă jumătate, în speță, 7 ani și 6 luni. În acest context legal, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals comise de inculpați la 28 aprilie 1993, termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni se împlinea la 28 octombrie 2000, dată anterioară celei la care a fost judecat apelul (22 februarie 2001). Pe cale de consecință, existând o cauză legală de înlăturare a răspunderii penale și anume împlinirea termenului de prescripție, sancționarea legală a procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru cele două infracțiuni impunea o soluție de încetare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și nu de condamnare a inculpaților, cu constatarea grațierii pedepselor aplicate. Pentru aceste considerente, soluția pronunțată în apel este nelegală și potrivit art. 414 1 C. proc. pen., combinat cu art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite, hotărârea pronunțată în apel urmând a fi casată . Rejudecând cauza, în aceste limite, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru cele două infracțiuni, răspunderea penală fiind prescrisă, potrivit art. 122 – art. 124 C. pen. Se vor menține cheltuielile judiciare de la instanța de fond și dispoziția de anulare a actelor falsificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 141 din 22 februarie 2001 a Tribunalului Bacău, privind pe inculpații M.C. și M.C. Casează decizia atacată. Înlătură dispoziția art. 1 din Legea nr. 137/1997. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpații M.C. și M.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., răspunderea penală fiind prescrisă potrivit art. 122 – art. 124 C. pen. Menține cheltuielile judiciare de la instanța de fond și dispoziția de anulare a actelor falsificate.

Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.