ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2047/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, să se dispună, prin hotărâre judecătorească, corectarea și completarea cărții de muncă, cu toate drepturile referitoare la salariu, pe perioada în care a stat fără serviciu; transmiterea către organizațiile și instituțiile legale, a tuturor drepturilor rezultate ca urmare a activității sale; achitarea sumelor ce rezultă din continuarea activității sale, pe perioada în care a avut contractul de muncă anulat, în condițiile indexării sumelor cu indicele prețurilor de consum dat de Comisia Națională pentru Statistică, în Buletinul Statistic de prețuri, indexat la data achitării sumei sau a ratelor de achitare, sume corectate în plus, cu dobânda aferentă solicitării de împrumut la B.C.R.

După declinarea cauzei de la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1506 din 2 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamantului I.D., ca tardiv formulată. S-a reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 29/1990, deoarece a fost promovată ca o consecință a deciziei civile nr. 700 din 22 februarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a anulat Ordinul nr. 113 din 15 februarie 2001, emis de Ministerul Culturii și Cultelor și s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior.

Dar, în cauză, data când reclamantul a cunoscut întinderea pagubei este data pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, respectiv 11 februarie 2002 sau cel mai târziu data cererii de punere în executare a deciziei (11 aprilie 2002), iar de la această dată și până la 13 mai 2003, când a fost formulată acțiunea, s-a împlinit termenul de prescripție de un an, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că termenul de prescripție este de 3 ani. Recursul este fondat. Potrivit art. 12 din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel vătămat a cerut numai anularea actului administrativ, fără a cere în același timp – prin aceeași acțiune - și despăgubiri, pentru că întinderea pagubei nu-i era cunoscută la data judecării acțiunii de anulare a actului, el va avea dreptul la o acțiune separată.

În acest caz, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei. În ce privește termenul de prescripție, care trebuie respectat, pentru introducerea acestor acțiuni, privind drepturile salariale, este termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003; aceasta, deoarece în art. 12 din Legea nr. 29/1990, nu se prevede un anume termen de prescripție, pentru acțiunile formulate în baza acestui text. Termenele de prescripție, prevăzute în art. 5 din Legea nr. 29/1990, la care prima instanță a făcut referire, așa cum rezultă din conținutul acestui text, privesc acțiunile prin care se solicită anularea actului administrativ sau obligarea la eliberarea lui, nu și acțiunile formulate în condițiile art. 12 din lege, cum este acțiunea reclamantului, prin care se solicită plata unor drepturi salariale.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță, în sensul că, în cauză, termenul de prescripție, care trebuie respectat, este de un an, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, este nelegală și netemeinică, iar recursul, întemeiat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.D. împotriva sentinței civile nr. 1506 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2004.