ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr.198 din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Pitești. S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M.T., lipsind intimata parte civilă N.E. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei către minimul general. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind just individualizată. Inculpatul a regretat fapta săvârșită. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.63 din 19 iunie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul C.I., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.183 cu aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.b Cod penal, cu executare în condițiile art.57 și 71 Cod penal.

S-a menținut arestul preventiv și s-a dedus detenția, începând cu 9 februarie 2002. A fost obligat inculpatul la 7.000.000 despăgubiri civile către partea civilă N.E. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul era despărțit în fapt de soția sa și locuia de mai multă vreme cu mama lui, C.F. în vârstă de 76 ani, handicapată, în casa acesteia din comuna Ștefănești, județul Vâlcea. În seara zilei de 8 februarie 2002, inculpatul se afla în altă cameră decât mama lui și privea emisiunea la televizor. În jurul orelor 22,30, acesta a auzit zgomote în camera mamei sale și a mers să vadă ce se întâmplă. Când a deschis ușa, l-a găsit pe N.P. deasupra mamei sale, intenționând să aibe relații intime cu ea.

Indignat de poziția victimei și de situația mamei lui, inculpatul a ridicat-o pe victimă, a recunoscut-o în persoana lui N.P. și l-a lovit mai întâi cu pumnul în față. Inculpatul a continuat s-o lovească pe victimă cu o bâtă de esență salcâm de 1,30 m lungime și 20 mm grosime, după care l-a scos afară din curte, l-a mai lovit de câteva ori cu picioarele în hemitoracele stâng și l-a lăsat la poartă. A doua zi dimineața, victima a fost găsită decedată, de către martorul T.G. Decesul s-a datorat „șocului traumatic consecutiv unor leziuni traumatice externe și interne extinse, favorizate de intoxicația acută de alcool cu expunere la frig”. Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză de Serviciul Județean de Medicină Legală Vâlcea, rezultă că, între leziunile traumatice suferite și producerea morții, există legătură de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă.

S-a mai stabilit că, în momentul decesului, victima se afla sub influența alcoolului, prezentând o intoxicație acută de 1,0 gr.%o. Împotriva sentinței, inculpatul C.I. a declarat apel, pe care a criticat-o ca nelegală în sensul că, greșit s-a încadrat fapta în dispozițiile art.183 Cod penal, întrucât nu a avut intenția să ucidă victima. Prin decizia penală nr.198 din 30 iulie 2002 Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat apelul inculpatului C.I. Hotărârea mai sus menționată a fost recurată în termen legal de inculpat, solicitând reducerea pedepsei în raport cu circumstanțele personale. Criticile formulate de inculpat își găsesc corespondent în cazul de casare prevăzut de art.385 9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.

Recursul declarat este nefondat. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, dealtfel necontestate de inculpat și a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reținută. Totodată se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și al persoanei inculpatului, astfel că pedeapsa este corespunzătoare cerințelor enunțate și nu sunt temeiuri de reducere. Criticile fiind așadar neîntemeiate și cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr.198 din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 februarie 2002 la 20 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.