ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale

nr.198 din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Pitești.

S-a

prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M.T.,

lipsind intimata parte civilă N.E.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, punând concluzii cu privire la

reducerea pedepsei către minimul general.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind just

individualizată.

Inculpatul

a regretat fapta săvârșită.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.63 din 19 iunie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe

inculpatul C.I., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art.183 cu aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.b Cod penal, cu executare în

condițiile art.57 și 71 Cod penal.

S-a

menținut arestul preventiv și s-a dedus detenția, începând cu 9 februarie 2002.

A

fost obligat inculpatul la 7.000.000 despăgubiri civile către partea civilă N.E.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul

era despărțit în fapt de soția sa și locuia de mai multă vreme cu mama lui, C.F.

în vârstă de 76 ani, handicapată, în casa acesteia din comuna Ștefănești, județul

Vâlcea.

În

seara zilei de 8 februarie 2002, inculpatul se afla în altă cameră decât mama

lui și privea emisiunea la televizor. În jurul orelor 22,30, acesta a auzit

zgomote în camera mamei sale și a mers să vadă ce se întâmplă. Când a deschis

ușa, l-a găsit pe N.P. deasupra mamei sale, intenționând să aibe relații intime

cu ea.

Indignat

de poziția victimei și de situația mamei lui, inculpatul a ridicat-o pe

victimă, a recunoscut-o în persoana lui N.P. și l-a lovit mai întâi cu pumnul

în față.

Inculpatul

a continuat s-o lovească pe victimă cu o bâtă de esență salcâm de 1,30 m

lungime și 20 mm grosime, după care l-a scos afară din curte, l-a mai lovit de

câteva ori cu picioarele în hemitoracele stâng și l-a lăsat la poartă.

A

doua zi dimineața, victima a fost găsită decedată, de către martorul T.G.

Decesul

s-a datorat „șocului traumatic consecutiv unor leziuni traumatice externe și

interne extinse, favorizate de intoxicația acută de alcool cu expunere la

frig”.

Din

raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză de Serviciul Județean de

Medicină Legală Vâlcea, rezultă că, între leziunile traumatice suferite și

producerea morții, există legătură de cauzalitate, moartea victimei fiind

violentă.

S-a

mai stabilit că, în momentul decesului, victima se afla sub influența

alcoolului, prezentând o intoxicație acută de 1,0 gr.%o.

Împotriva

sentinței, inculpatul C.I. a declarat apel, pe care a criticat-o ca nelegală în

sensul că, greșit s-a încadrat fapta în dispozițiile art.183 Cod penal,

întrucât nu a avut intenția să ucidă victima.

Prin

decizia penală nr.198 din 30 iulie 2002 Curtea de Apel Pitești a respins, ca

nefondat apelul inculpatului C.I.

Hotărârea

mai sus menționată a fost recurată în termen legal de inculpat, solicitând

reducerea pedepsei în raport cu circumstanțele personale.

Criticile

formulate de inculpat își găsesc corespondent în cazul de casare prevăzut de

art.385

9

alin.1 pct.14 Cod procedură penală.

Recursul

declarat este nefondat.

Din

examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a

reținut corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză,

dealtfel necontestate de inculpat și a făcut o corectă încadrare juridică a

faptei reținută.

Totodată

se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în raport cu

criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol

social al faptei săvârșite precum și al persoanei inculpatului, astfel că

pedeapsa este corespunzătoare cerințelor enunțate și nu sunt temeiuri de

reducere.

Criticile

fiind așadar neîntemeiate și cum din oficiu nu se constată alte motive care ar

putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat,

urmând a se respinge ca atare în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod

procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat  de inculpatul C.I. împotriva

deciziei penale nr.198 din 30 iulie 2002  a Curții de Apel Pitești, ca

nefondat.

Deduce

din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 februarie 2002  la

20 februarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului  800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.