ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient L.K. împotriva

deciziei penale nr.268/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de  detenție, asistat de avocat M.B.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Condamnatul,

a cerut reducerea pedepsei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.85 din 11 septembrie 2002 Tribunalul Vâlcea a respins, ca

nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul L.K. prin care a

solicitat revizuirea sentinței penale nr.27 din 25 aprilie 1995 a aceleiași

instanțe și în baza căreia a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și

6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.64 lit.a și b din Codul penal,

pentru săvârșirea infracțiunii de art.174, 175 lit.c din Codul penal.

Sentința de condamnare a rămas definitivă prin retragerea

recursului de către inculpat, la Curtea Supremă de Justiție.

Prin cererea de revizuire formulată, petiționarul a susținut că

pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată este mult prea aspră față de

împrejurarea că el a acționat fără intenția de a-i suprima viața soției sale,

iar în prezent copii săi au rămas fără îngrijire.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că motivul invocat nu se

încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod procedură

penală și a respins, ca atare, cererea.

Prin decizia penală nr.268/A din 22 octombrie 2002, Curtea de

Apel Pitești a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnatul-revizuient,

cu motivarea că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică, neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desființarea

sentinței.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în

termen legal a declarat recurs condamnatul revizuient L.K., care fără să

critice hotărârile atacate în raport de cauzele de revizuire prevăzute de

art.394 Cod procedură penală și motivele de casare prevăzute de art.385

9

din Codul de procedură penală a susținut, în esență, admiterea recursului

declarat și reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat și în

raport de dispozițiile legale ce reglementează această procedură, Curtea

constată recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art.394 Cod

procedură penală, cauzele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de

lege, iar cererea condamnatului –de reducere a pedepsei-, nu se încadrează în

niciunul din cele 5 motive menționate în textul de lege mai sus citat, neputând

fi examinată în această cale extraordinară de atac, ci eventual, ea putând

forma obiectul unui recurs în anulare, în conformitate cu dispozițiile art.409,

410 și următoarele din Codul de procedură penală.

Așa fiind, cum în cauză nu se identifică nici un motiv de recurs

din cele ce pot fi invocate din oficiu în temeiul dispozițiilor art.385

9

alin.3 din Codul de procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, Secția penală a Curții Supreme de

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient L.K.

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient L.K., împotriva

deciziei penale nr.268/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.