ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa nr. 652/ P / 1996 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost înaintat Judecătoriei

Suceava spre competentă soluționare dosarul privind pe inculpatul A.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., la

plângerea prealabilă a părții vătămate T.E., constând în aceea că în luna

noiembrie 1995, la cererea părții vătămate de a i se preda suma de 30.000.000

lei încasată din livrările de mărfuri și restul de marfă nevândută, inculpatul

a refuzat nejustificat restituirea ei.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, arătând că a predat părții

vătămate la organele de poliție suma de 5.000.000 lei rezultată din vânzări,

iar suma de 17.200.000 lei a fost depusă la B. Suceava reprezentând restul de

credit contractat de T.E., credit ce a fost garantat cu imobilul proprietatea

inculpatului.

A mai arătat că partea vătămată a

refuzat să ridice restul plăcilor de azbociment de pe terenul proprietatea

inculpatului.

Investită cu soluționarea cauzei

Judecătoria Suceava, prin sentința penală nr. 586 din 17 aprilie 1997, a

condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 200.000 lei amendă penală, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., cu

aplicarea art. 13 și art. 63

1

C. pen.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții vătămate suma de 80.080.457 lei despăgubiri civile, 600.000

lei cheltuieli judiciare suma de 160.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 6 aprilie 1995 S.C. E.S.

Com Impex SRL Suceava, având ca asociat unic pe partea vătămată T.E., a

încheiat cu inculpatul A.G. un contract de închiriere pentru suprafața de 20 mp

teren, pe o durată determinată (1 aprilie – 30 decembrie 1995) contra unei

chirii lunare de 40.000 lei, teren pe care societatea a depozitat plăci de

azbociment importate din Ucraina, pe care în lipsa părții vătămate le

comercializa inculpatul, banii astfel obținuți fiind predați acesteia.

Deoarece, partea vătămată a observat

nereguli în evidența contabilă a inculpatului, i-a adus acestuia la cunoștință

că va lichida stocul din depozit și că va rezilia contractul de închiriere

încheiat, fapt pentru care inculpatul i-a interzis accesul pe terenul său,

începând cu luna octombrie 1995, perioadă în care a continuat să vândă plăci,

încasând sumele ce nu au fost predate părții vătămate, deși aceasta i-a

solicitat expres acest lucru. După livrarea făcută de inculpat, pe terenul său

a mai rămas o cantitate de plăci de azbociment, pe care de asemenea, acesta a

refuzat să le restituie părții vătămate la cererea ei expresă.

Fiind sesizate organele de poliție

cu acest caz, inculpatul a predat acestora suma de 5.000.000 lei, bani ce au

fost restituiți părții vătămate, însă conform expertizei contabile efectuate în

cauză, acesta mai datorează părții prejudiciate suma de 80.080.457 lei conform

explicațiilor arătate pe larg de către expert.

Totodată, a fost soluționată și

latura civilă a cauzei, obligându-l pe inculpat să plătească părții vătămate

suma menționată mai sus, cu titlu de despăgubiri civile, înlăturând susținerile

numitului A.G. privitoare la achitarea sumei de 17.200.000 lei reprezentând o

diferență de credit contractat de T.E., motivat de faptul că nu a fost

împuternicit de aceasta să procedeze astfel.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs partea vătămată T.E. și inculpatul A.G.

În motivarea recursului partea

vătămată a arătat că în raport de fapta comisă și de prejudiciul cauzat,

pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, faptul că suma stabilită cu

titlu de despăgubiri civile i se cuvenea într-un cuantum mai mare, așa încât,

era necesară și dispunerea înființării unui sechestru asigurător pe bunurile

proprietatea inculpatului.

În motivarea recursului său, inculpatul

a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

trimis în judecată și că suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile nu se

justifică în totalitate.

La termenul de judecată din 2 iunie

1997 partea vătămată și-a retras recursul formulat.

Prin decizia nr. 272 din 2 iunie

1997, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.G.

S-a luat act că partea vătămată T.E.

și-a retras recursul formulat împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestor hotărâri, în

temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, susținând că instanțele au comis o gravă eroare de fapt

atunci când, printr-o greșită interpretare a probelor administrate au decis

condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de

art. 213 C. pen., deoarece acesta nu a respectat o obligație izvorâtă dintr-un

contract de închiriere și o convenție de prestări servicii, în cauză fiind

vorba de un litigiu patrimonial de natură exclusiv civilă.

Recursul în anulare este fondat

pentru considerentele ce urmează:

Astfel, din analiza dispozițiilor

cuprinse în art. 213 C. pen., care incriminează fapta de abuz de încredere,

rezultă că săvârșirea acestei infracțiuni constă în luarea în stăpânire

(însușirea) unui bun mobil al altuia, deținut de făptuitor cu orice titlu ce

derivă dintr-un raport juridic de drept civil (depozit, împrumut de folosință,

gaj, uzufruct, ș.a.).

Examinând actele și lucrările

dosarului, se constată că la data de 6 aprilie 1995, între SC E.S. Com Impex

SRL Suceava al cărei unic asociat este partea vătămată T.E. și inculpatul A.G.

s-a încheiat un contract de închiriere a unei suprafețe de teren proprietatea

acesteia din urmă, pe o durată determinată, 1 aprilie – 31 decembrie 1995,

contra unei chirii lunare de 40.000 lei, teren destinat depozitării unor plăci

de azbociment importate din Ucraina.

De asemenea, din declarațiile

martorilor T.V., A.Z., P.V., coroborate cu depozițiile inculpatului și de

părțile vătămate, rezultă că între aceștia doi a existat o înțelegere verbală,

prin care partea vătămată depozita materiale de construcție pe terenul

proprietatea inculpatului, mărfuri care urmau a fi comercializate de acesta.

Din aceleași declarații, mai rezultă

că banii încasați de inculpat erau și predați părții vătămate.

Pe de altă parte, refuzul

nejustificat al inculpatului, de a restitui banii și bunurile SC E.S. Com Impex

SRL Suceava, trebuie interpretat însă, și din punct de vedere a clauzelor

contractuale dintre părți, respectiv ale contractului de închiriere a terenului

și ale convenției prin care inculpatul devenea gestionar de fapt al bunurilor,

instanțele omițând în activitatea judiciară aceste aspecte.

Așa fiind, instanțele trebuiau să

constate că fapta de a nu respecta o obligație izvorâtă dintr-un contract de

închiriere și o convenție de prestări servicii (scrisă sau verbală) reprezintă

din litigiu patrimonial de natură exclusiv civilă care se soluționează conform

legii civile, iar în realitate, fapta există (delict civil), dar nu este

prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, Curtea,

constatând îndeplinite în cauză cerințele art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C.

proc. pen., conform art. 414

1

alin. (1) coroborat cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul în anulare, va casa

hotărârile criticate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10,

lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A.G. pentru infracțiunea de abuz

de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Va

fi înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de

80.080.457 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă T.E., precum

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 586 din 17 aprilie 1997 a Judecătoriei Suceava

și deciziei penale nr. 272 din 2 iunie 1997 a Tribunalului Suceava privind pe

inculpatul A.G.

Casează hotărârile atacate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul A.G. pentru

infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Înlătură dispoziția de obligare a

inculpatului la plata sumei de 80.080.457 lei cu titlu de despăgubiri civile

către partea civilă T.E., precum și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2003.