ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2812/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 29

mai 2003, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul R.M.R. la 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod și la 3 luni închisoare,

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 290 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 6 luni, în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul art. 14

C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, societate în faliment, suma

de 61.920.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea facturilor nr. 130301 din 14 aprilie 1999 și

nr. 130302 din 21 aprilie 1999.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu anul 1998, inculpatul,

administrator al A.F. Roman Remeți și, totodată, conducător auto, a prestat

servicii de transport pentru S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, astfel el intrând în

relații de cooperare cu reprezentanții respectivei societăți.

Prevalându-se de acest fapt,

inculpatul, la datele de 14 și 16 aprilie 1999, a ridicat de la punctul de

lucru F. – Arad, aparținător de beneficiar, cantitatea de 34,6 mc. frize de

fag, în valoare de 110.644.160 lei, asigurându-l pe I.P., responsabil al acelui

punct, că le va transporta cumpărătorului S.C. V. S.R.L. Vișeu de Sus.

În realitate, inculpatul, dorind să

valorifice în interesul său materialul lemnos, în avizele de însoțire, la

rubrica „beneficiar”, a înscris societatea amintită, iar în facturile nr.

130301 și nr. 130302, la rubrica „furnizor”, a înscris A.F. Roman Remeți, iar

ca beneficiar a înscris S.C. P. S.A. – Sighetu Marmației.

Această din urmă societate a

acceptat materialul lemnos numai în cantitate de 3,77 mc., inculpatul vânzând

restul cantității unor persoane fizice.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt

și, deci, și a vinovăției sale pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina

sa, și, în subsidiar, greșita încadrare juridică a faptei.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 226 din 9 octombrie 2003 a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat sentința numai cu privire la latura civilă și l-a obligat pe

inculpat să plătească părții civile S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, suma de

55.123.200 lei despăgubiri civile.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în opinia

recurentului aceasta fiind infracțiune de abuz de încredere, prevăzută de art.

213 C. pen. Totodată, a cerut încetarea procesului penal în temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. f) din

același cod, lipsind plângerea prealabilă a părții vătămate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 213 C. pen.,

infracțiunea de abuz de încredere constă din însușirea unui bun mobil al

altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept.

Inculpatul, în calitate de conducător auto

prestator de servicii pentru S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, prezentându-se la

punctul de lucru al acestei societăți pentru a încărca și transporta material

lemnos, actul de însoțire fiind întocmit pentru beneficiarul real al

produsului, a insuflat reprezentantului acelui punct de lucru, ideea că va

aduce marfa la cumpărător, el, în realitate, prin întocmirea de facturi

nereale, a indus în eroare furnizorul, fără această inducere în eroare el

neputând intra în posesia de fapt a materialului lemnos, a săvârșit deci

infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Prin

această modalitate infracțională, inculpatul și-a însușit pentru sine valoarea

lemnului vândut unor persoane fizice. Partea vătămată nu a predat inculpatului

cantitatea de frize de fag pentru ca acesta, la rândul său să o păstreze sau să

o restituie, ci i-a predat-o pentru a o transporta unui beneficiar contractual.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.R. împotriva deciziei penale nr.

226 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.