ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3626/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3626/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159/ S din 17 mai 2001 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați inculpații: - R.T.A. la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv de la 3 martie 1998 la 8 octombrie 1999. - D.F.
la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. - la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) i b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999. - B.A.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. S-a constatat că inculpatul B.A.I. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11 martie 1999 – 3 iulie 1999. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații R.T.A.
și D.F. au fost obligați la plata sumei de 3.875.549.184 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Brașov. Cererea privind obligarea părților responsabile civilmente SC C.T.I. SRL Schitu Golești, SC C.G. SA București, SC P.M. SA București la despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Brașov a fost respinsă ca nefondată. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 2.500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele: Inculpații R.T.A. și D.F.
au hotărât să achiziționeze o firmă pe un nume fictiv, folosindu-se de buletinul de identitate a lui C.Șt.L., document ce a fost declarat pierdut în anul 1997, posesorul său fiind plecat din țară din primăvara anului 1998. Inculpatul B.A.I., căruia ceilalți doi făptuitori i-au cerut sprijinul, s-a prezentat la notar în zilele de 2 septembrie 1998 și, respectiv, 14 septembrie 1998, sub o identitate falsă și a semnat contractul de cesionare de părți sociale și actul adițional la actul constitutiv al SC D.C. Deva, asociat unic devenind C.Șt.L. Inculpatul D.F. s-a preocupat de deschiderea contului bancar, ridicarea carnetului C.E.C. și a ștampilei. Pe data de 9 octombrie 1998, cei trei inculpați s-au deplasat la SC R. SA Brașov în vederea cumpărării de autocamioane.
Atribuindu-și identități nereale și folosindu-se de file C.E.C. semnate în alb de inculpatul B.A.I., inculpații au achiziționat 5 autocamioane pe care le-au vândut martorului C.C. În aceleași condiții și împrejurări, pe data de 12 octombrie 1998, inculpații au achiziționat alte 5 camioane, pe care le-au înstrăinat, în scopul acoperirii datoriilor firmei S.I. SRL Slobozia aparținând lui R.T.A. Partea vătămată SC R. SA a suferit un prejudiciu de 3.875.549.184 lei. Instanța de fond a apreciat că inculpatul B.A.I. nu a avut cunoștință despre scopul urmărit de ceilalți doi făptuitori de a folosi filele C.E.C. semnate în alb de el pentru inducerea în eroare a SC R. SA Brașov, nu a avut nici o înțelegere anterioară sau concomitentă comiterii faptei cu aceștia, prin urmare, lipsind latura subiectivă a infracțiunii, sus-numitul a fost achitat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea părții vătămate, documente privind statutul, contractele, actele adiționale ale firmei D.C. SRL Deva, facturi fiscale, file C.E.C., procese-verbale de recunoaștere din grup și după fotografii judiciare, planșe fotografice, raport de constatare tehnico-științifică a scrisului, declarațiile martorilor C.C., C.A., G.A., V.D.V.C., T.M.S., R.P., O.A., I.A., R.Șt., V.I., B.M., P.V., N.I., U.M., C.M., procese-verbale de confruntare, rapoartele organelor de poliție, declarațiile inculpaților. Inculpații R.T.A. și D.F. au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Inculpatul B.A.I.
a declarat că recunoaște și regretă faptele comise. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 13 din 29 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 159/S/2001 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care a desființat-o numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., reținută în sarcina inculpatului B.A.I. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul B.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul B.A.I.
urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelurile declarate de inculpații R.T.A. și D.F. au fost respinse ca nefondate, sus-numiții fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500.000 lei. Instanța de control judiciar a apreciat că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, iar vinovăția inculpaților R.T.A., D.F. și B.A.I. a fost just stabilită pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați. La individualizarea pedepselor au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune majorarea cuantumului acestora.
Schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen., în art. 290 C. pen., s-a impus întrucât infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe în latura ei obiectivă și folosirea documentului falsificat sau încredințarea spre folosință (în speță, filele C.E.C.). Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații R.T.A. și D.F. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate, criticând decizia atacată pentru următoarele motive: - greșita achitare a inculpatului B.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
- omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., față de inculpații R.T.A. și D.F. - omisiunea de a se pronunța asupra sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor aparținând SC D.C. Deva. În ședința de judecată, oral, procurorul a completat motivele de recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul B.A.I., în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și condamnarea sa pentru această faptă, precum și grațierea, în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 573/2002, a pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat și urmează să îl admită pentru următoarele considerente: Achitare greșită. Instanțele de judecată au dispus în mod greșit achitarea inculpatului B.A.I., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. Interpretarea logică și corelată a probelor administrate în cauză dovedește în mod evident faptul că inculpatul B.A. a cunoscut activitatea infracțională a coinculpaților R.T.A.
și D.F. și a sprijinit-o și înlesnit-o, ajutând la inducerea în eroare a părții civile. Inculpatul B.A.I. s-a ocupat nemijlocit de încheierea contractului de cesionare a părților sociale ale SC D.C. SRL Deva, i-a însoțit pe R.T.A. și D.F. la Brașov, a participat la tratativele desfășurate în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, sub o altă identitate decât cea reală, a semnat file C.E.C. în alb și procesul-verbal de custodie al autocamioanelor, a fost prezent la alegerea autovehiculelor. Prezența sa pe tot parcursul desfășurării „afacerii”, în momentele decisive ale încheierii acesteia, exclude o implicare întâmplătoare și în necunoștință de cauză, așa cum s-a reținut, în mod nejustificat, de către instanța de fond.
De altfel, inculpatul însuși a recunoscut că a fost prezent la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculelor, iar martorii V.D. și C.C. confirmă acest aspect, inclusiv cel legat de semnarea și parafarea documentelor de către B.A.I., drept C.Șt. Fără ajutorul lui B.A.I., ceilalți doi inculpați nu ar fi reușit să încheie contractul de vânzare-cumpărare prin inducerea în eroare a părții civile, așa încât, reținând vinovăția sa, Curtea urmează să înlăture dispoziția de achitare întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
Încadrări juridice greșite. Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului R.T.A., dar au făcut o greșită încadrare juridică a infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat. Inculpatul R.T.A. a săvârșit, în baza unei rezoluții infracționale unice, două acte materiale de inducere în eroare a reprezentanților SC R. SA Brașov, pe datele de 9 și 12 octombrie 1998 când, deplasându-se la firma partenerului de afaceri, s-a prezentat de fiecare dacă ca un contractant serios și solvabil, determinându-l să-i livreze la fiecare termen câte 5 camioane. În aceste împrejurări, încadrarea juridică legală și temeinică trebuie să rețină și dispozițiile articolului 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată. În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul R.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Instanțele de judecată au stabilit în mod judicios și neîndoielnic contribuția coinculpatului D.F. la săvârșirea acestor fapte repetate de înșelăciune, participarea sa materializându-se în acte concrete de sprijinire a executării de către autor a infracțiunii, cunoscând caracterul și scopul ilegal al actelor întreprinse. El l-a ajutat pe inculpatul R.T.A. să intre în posesia documentelor și instrumentelor bancare necesare creării condițiilor comiterii actelor de înșelăciune, l-a însoțit în cele două deplasări la sediul părții civile, la datele de 9 și 12 octombrie 1998, înlesnindu-i activitatea de inducere în eroare repetată a acesteia. În raport de aceste argumente, încadrarea juridică legală și temeinică dată faptelor săvârșite de inculpatul D.F. este cea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. De asemenea, aceeași încadrare juridică va fi dată și faptelor comise de inculpatul B.A.I., pentru identitate de participare atât sub aspectul laturii subiective, cât și al laturii obiective la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul a săvârșit acte materiale repetate în baza unei rezoluții infracționale unice, contribuind la producerea unui prejudiciu unic în valoare de 3.875.549.184 lei, ceea ce justifică reținerea prevederilor alineatului 5 al articolului 215 C. pen., precum și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracțiunea continuată. Instanțele de judecată au încadrat greșit din punct de vedere juridic și celelalte fapte săvârșite de inculpatul R.T.A. Astfel, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în modalitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., deși inculpatul nu s-a prezentat sub o identitate falsă și nici nu și-a atribuit o asemenea identitate pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. Curtea constată că inculpatul R.T.A. a încredințat buletinul de identitate (înscris care servește pentru identificare) al martorului C.Șt.L. inculpatului D.F., spre a fi folosit fără drept, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia urmează să îl condamne la pedeapsa de 2 ani închisoare. Totodată, în temeiul art. 334 C. proc. pen., Curtea urmează să dispună și schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., reținute în sarcina aceluiași inculpat, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., având în vedere că, prin conținutul său constitutiv, falsul în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe și folosirea înscrisului falsificat. În baza art. 290 C. pen., inculpatul R.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., în cazul inculpatului B.A.I. Curtea constată că faptele săvârșite de inculpați prezintă un pericol social deosebit; ei au conlucrat pentru punerea în aplicare a unui plan îndrăzneț și eficient de inducere în eroare a bunei credințe a părții civile, reușind păgubirea acesteia, în folosul personal, cu o sumă importantă de bani. Curtea constată, de asemenea, că participarea fiecărui inculpat a fost diferită în cadrul planului infracțional, dar că fiecare contribuție a fost importantă în realizarea scopului urmărit. Cu toate acestea, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă în mod evident existența unor împrejurări care pot fi considerate circumstanțe atenuante și care trebuie reținute în favoarea inculpatului B.A.I. Astfel, inculpatul B.A.I. nu a dobândit nici un folos material de pe urma sprijinului pe care l-a acordat celor doi autori în realizarea activității infracționale, în timp ce R.T.A. și D.F. au beneficiat, efectiv, de pe urma infracțiunii de înșelăciune, B.A.I. a primit doar promisiuni de recompensare. Inculpatul B.A.I. este singurul dintre participanți care a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, în mod constant, depozițiile sale contribuind la aflarea și stabilirea adevărului în cauză. El a arătat că regretă faptele comise, fiind o persoană fără antecedente penale. El a fost cooptat în această activitate infracțională și expus consecințelor faptelor sale, în mod foarte abil, de către ceilalți doi inculpați care nu sunt la primele fapte de acest gen, fiind doi versați escroci care au și alte cauze penale, de același gen, pe rolul instanțelor de judecată. Pentru aceste motive, Curtea urmează ca la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.I. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., să facă aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală. Dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., vor fi reținute în favoarea acestui inculpat și cu privire la individualizarea pedepselor ce se vor aplica pentru infracțiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen., reducând cuantumul acestora sub limita minimă prevăzută de lege.
Omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. Dispunând condamnarea inculpaților R.T.A. și D.F., instanțele de judecată au omis să le aplice și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit condamnații pentru săvârșirea infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. Curtea consideră că, în raport de calitatea de comercianți pe care ambii inculpați o aveau la momentul săvârșirii infracțiunii (director general, respectiv asociat unic și administrator), de gravitatea infracțiunii comise și modalitatea concretă de operare, se impune ca față de aceștia să se dispună și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Incidența Legii nr. 543/2002. Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele aplicate inculpaților R.T.A., D.F. și B.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea sunt grațiate. Faptele pentru care aceste pedepse au fost aplicate nu sunt exceptate de la beneficiul grațierii, limitele în care sunt aplicate pedepsele și statutul inculpaților permit incidența legii grațierii, iar datele săvârșirii infracțiunilor se plasează anterior intrării în vigoare a acesteia. Pentru aceste motive, Curtea urmează să constate grațiate integral și necondiționat: - pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului R.T.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului D.F., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. - pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului B.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Obligarea la despăgubiri civile În conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., Curtea va dispune obligarea inculpatului B.A.I., în solidar cu inculpații R.T.A. și D.F. la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Brașov, ca o consecință legală a condamnării acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Menținerea sechestrului asigurator Instanțele de judecată au omis să se pronunța cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor SC D. SRL Deva, aflate în custodia SC C.T.I. SRL Schitu Golești, la data de 9 martie 1999. Întrucât prejudiciul cauzat părții civile nu este recuperat, în conformitate cu dispozițiile art. 183 C. proc. pen., Curtea urmează să mențină sechestrul asigurator instituit în baza ordonanței I.P.J. Brașov nr. 78794 din 9 martie 1999 și aplicat la aceeași dată prin procesul-verbal al organelor de cercetare penală. Cu privire la recursul inculpaților R.T.A. și D.F.: Prin motivele scrise și orale inculpatul R.T.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și restituirea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale, indicându-se ca probe necesare a se efectua: identificarea și audierea angajaților SC R. SA care au livrat camioanele și a celor care au semnat cele cinci facturi, reaudierea și confruntarea martorilor, mai ales a martorului V.D., pentru lămurirea conținutului minutelor din 7 și 12 octombrie 1998, audierea personalului SC C.T.I. SRL cu privire la conținutul procesului-verbal de custodie din 9 octombrie 1998. Printr-un alt motiv de recurs, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, urmând a se administra probele arătate mai sus și a se stabili în mod corect situația de fapt. Al treilea motiv de recurs invocat se referă la constatarea nevinovăției inculpatului și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atât pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cât și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, nefiind el semnatarul vreunui înscris falsificat de care, de altfel, nici nu a uzat, iar identitatea sa reală era cunoscută de conducerea SC R. SA Brașov. Temeiul juridic invocat al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 5, 10 și 18 C. proc. pen. Inculpatul D.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea dosarului, fie instanței de fond, fie procurorului, pentru completarea urmăririi penale, ținându-se seama de toate înscrisurile depuse și mai ales de convenția încheiată la data de 7 octombrie 1998 între SC R. SA Brașov și SC S.I. SRL Slobozia, prin reprezentantul său, inculpatul R.T.A. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere datele personale ale inculpatului și împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și deducerea unei perioade executate prin privare de libertate pentru o faptă concurentă celor deduse judecății. Temeiul juridic invocat al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 14, 17, 17 1 , 18 C. proc. pen. Examinând recursurile inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpaților R.T.A. și D.F. Toate datele și împrejurările esențiale identificării elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals sunt stabilite în cazul fiecărui inculpat în parte. Critica formulată prin motivele de recurs privind necesitatea administrării de noi probe nu este fondată. Conținutul procesului-verbal de custodie nu este necesar a fi lămurit, mențiunile din cuprinsul său fiind îndestulătoare și necesare aplicării măsurii asiguratorii a sechestrului. Facturile de livrare a camioanelor sunt acte sub semnătură privată care conțin date nereale referitoare la persoana delegatului C.S., inclusiv semnăturile de la rubrica „semnătura de primire” falsificate de cei doi inculpați cu ocazia ridicării mărfii pe datele de 9 și 12 octombrie 1998. Cât privește minuta invocată și datată 7 octombrie 1998, Curtea reține că acest înscris este lipsit de valoare juridică, nefiind înregistrat la SC R. SA Brașov, așa cum a fost, de altfel, înregistrată minuta din data de 12 octombrie 1998, depusă ca probă la dosar de partea civilă. Întrucât minuta datată 7 octombrie 1998 nu este decât o copie xerox, originalul nefiind prezentat niciodată de inculpații care s-au prevalat de această probă abia în calea de atac a recursului (întrucât, deși înscrisul a fost depus cu ocazia judecării apelului, el nu a fost niciodată invocat și nu a făcut obiectul niciunei concluzii, cereri, apărări), Curtea consideră că el nu numai că nu se poate constitui într-o probă nouă, dar face, o dată mai mult, dovada abilității inculpaților în a-și preconstitui dovezi, alibiuri, în a concepe falsuri, pentru a-și crea o imagine credibilă și a-și ascunde adevăratele intenții de a escroca. Uzând de identități diferite, apărând în fața reprezentanților părții civile când unul, când celălalt, angajându-l și pe inculpatul B.A.I. în această „suveică” de personaje și situații atunci când prezența lor putea stârni bănuieli, folosind semnături false pe toate documentele, inculpații R.T.A. și D.F. au reușit în scopul propus, acela de a înșela buna credință a partenerului de afaceri și de a-și însuși importante bunuri ale acestuia. Pentru aceste motive, Curtea constată că în cauză nu se impune nici restituirea cauzei la procuror, nici trimiterea ei la prima instanță, materialul de urmărire fiind complet și cercetarea judecătorească îndestulătoare stabilirii adevărului în cauză. Inculpatul R.T.A. este, în mod neîndoios, vinovat de toate faptele reținute în sarcina sa și principalul inițiator și organizator al întregii afaceri ilegale, astfel încât Curtea constată că nu sunt temeiuri de achitare a acestuia. Cât privește motivul de recurs privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.F., Curtea constată că nu există temeiuri pentru reducerea cuantumului acesteia. Pericolul social concret al faptelor săvârșite, abilitatea și diversitatea metodelor folosite, cuantumul prejudiciului cauzat, atitudinea nesinceră și de necooperare avută pe parcursul procesului penal, existența și a altor cauze penale în care inculpatul este condamnat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni constituie criterii de individualizare corect reținute și puse în evidență, concretizate într-o pedeapsă fermă, dar justă, menită să asigure reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. Recursurile declarate de inculpații R.T.A. și D.F. se dovedesc însă întemeiate și urmează a fi admise cu privire la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de articolul 64 lit. c) C. pen., incidența Legii nr. 543/2002 și menținerea sechestrului asigurator, motive de recurs argumentate cu ocazia examinării recursului procurorului. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații D.F. și R.T.A. și să caseze hotărârile pronunțate în cauză, astfel: - pentru inculpații R.T.A. și D.F. cu privire la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., incidența Legii nr. 543/2002 și menținerea sechestrului asigurator. - pentru inculpatul B.A.I., cu privire la greșita achitare pentru complicitate la înșelăciune, încadrarea juridică dată faptelor, incidența Legii nr. 543/2002, aplicarea articolelor 74 și art. 76 C. pen. și obligarea la despăgubiri civile. Curtea înlătură dispozițiile articolelor 81 și art. 82 C. pen., față de inculpatul B.A.I., precum și dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. și sporurile aplicate inculpaților R.T.A. și D.F., repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor pentru toți inculpații. Cu privire la inculpatul R.T.A. În baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică. - din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. - din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege, în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. - din infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negrațiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 3 martie 1999 la 8 octombrie 1999. Cu privire la inculpatul D.F. În baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negrațiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999. Cu privire la inculpatul B.A.I. Curtea va înlătura dispoziția de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a acestei infracțiuni în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. Făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., Curtea va reduce pedeapsa de la 2 ani la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și de la un an la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negrațiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. Curtea va face aplicarea prevederilor art. 64 și art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie pentru toți inculpații. Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.I. de la 11 martie 1999 la 3 iulie 1999. Inculpaților li se va atrage atenția asupra dispozițiilor articolului 7 din Legea nr. 543/2002. Prin cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare dispusă, prin privare de libertate, Curtea apreciază că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de articolul 72 C. pen., punând în mod eficient în evidență atât pericolul social concret incontestabil al infracțiunilor săvârșite, cât și datele personale ale inculpaților, contribuția fiecăruia la comiterea faptelor, beneficiile realizate, poziția procesuală adoptată. Scopul pedepsei, acela de a fi o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare și prevenire, este realizabil în condițiile aplicării acestor sancțiuni, astfel cum au fost ele proporționalizate de curte. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul B.A.I. va fi obligat în solidar împreună cu inculpații R.T.A. și D.F. la despăgubiri civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Brașov. Sechestrul asigurator aplicat prin procesul verbal încheiat în baza ordonanței din 8 martie 1999 a I.J.P. Brașov va fi menținut. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.A.I. va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații D.F. și R.T.A. împotriva deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov. Casează hotărârea pronunțată, precum și sentința penală nr. 159 din 17 mai 2001 a Tribunalului Brașov, după cum urmează: - pentru inculpații R.T.A. și D.F., referitor la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., incindența Legii nr. 543/2002 și menținerea sechestrului asigurator. - pentru inculpatul B.A.I., la greșita achitare pentru complicitate la înșelăciune, încadrarea juridică dată faptelor, incidența Legii nr. 543/2002, aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
și obligarea la despăgubiri civile. Înlătură dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen., față de acest inculpat. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. și sporurile aplicate inculpaților R.T.A. și D.F., repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor pentru toți inculpații. 1. - Pentru inculpatul R.T.A., Conform art. 334 C. proc. pen.: - schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(2 acte materiale din 9 octombrie 1998 și 12 octombrie 1998), text în baza căruia îl condamnă la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare; - din infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele negrațiate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 3 martie 1999 la 8 octombrie 1999. 2. Pentru inculpatul D.F. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din: - infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale din 9 octombrie 1998 și 12 octombrie 1998), text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele negrațiate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999. 3. – Pentru inculpatul B.A.I. Înlătură dispoziția de achitare dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen., reducând pedepsele, de la 2 ani la 5 luni închisoare, de la 2 ani la 2 luni închisoare și respectiv, de la un an la 2 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele negrațiate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., pentru toți inculpații. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 11 martie 1999 la 3 iulie 1999. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Obligă pe inculpatul B.A.I., în solidar cu inculpații R.T.A.
și D.F., la despăgubiri civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Brașov. Menține sechestrul asigurator conform procesului verbal încheiat în baza ordonanței din 8 martie 1999 ale I.P.J. Brașov. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.A.I., în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.