ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5702/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din 11

iunie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul V.C.O. a fost condamnat la

următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum

propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.;

- 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru

consumul de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului

grațierii și a suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 636/2002 a Judecătoriei Ploiești, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 878/2002 a Tribunalului Prahova, urmând ca

inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea stabilită prin prezenta

sentință, în total 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive de la 29 februarie

2004, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a șase comprimate de

metadonă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 1.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 28 februarie 2004,

organele de urmărire penală au găsit asupra inculpatului V.C.O. 12 comprimate

de metadonă, alte trei comprimate fiind consumate anterior de făptuitor.

Raportul de constatare tehnico –

științifică întocmit în cauză de Laboratorul de analize fizico – chimice

droguri din cadrul I.G.P. a concluzionat că aceste comprimate conțin substanța

activă metadonă (sintalgon), drog de mare risc.

Inculpatul a oferit altor persoane

țigări cu cannabis, punându-și la dispoziție locuința sa din București celor

care le-au consumat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului V.C.O. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză; procesul – verbal de sesizare din oficiu, proces – verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, procese – verbale și rapoarte de constatare

tehnico – științifică, declarațiile martorilor Z.P., I.L.I., G.V.M., B.G.M.,

M.M.M., declarațiile inculpatului care a recunoscut numai consumul de droguri

de mare risc.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. S-a susținut că faptele reținute în sarcina sa nu sunt dovedite,

iar inculpatului nu i s-a admis cererea de probatorii formulată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 383 din 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Măsura arestării preventive a

inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

Apelantul inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200.000 lei către stat.

Inculpatul V.C.O. a declarat recurs

în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și,

în principal, restituirea cauzei instanței de fond spre rejudecare în vederea

administrării probelor solicitate de inculpat și interpretării juste a

materialului probator administrat.

În subsidiar, prin motivele de

recurs invocate oral, inculpatul a criticat hotărârile judecătorești cu privire

la greșita individualizare a pedepsei aplicate și greșita aplicare a Legii nr.

543/2002.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit

corect situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpatului

V.C.O., dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și

temeinică.

Inculpatul a recunoscut consumul a

trei comprimate metadonă (sintalgon), precum și faptul că asupra sa s-au găsit

alte 12 tablete conținând același drog de mare risc.

Afirmațiile sale sunt confirmate de

procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de declarațiile

martorilor Z.P., I.L.I.

Activitatea inculpatului V.C.O. de a

trafica droguri de risc și de a-și pune locuința la dispoziție pentru consumul

de droguri a fost descrisă de martorii audiați în cauză, mulți dintre ei

beneficiari ai stupefiantelor oferite de acesta (Z.P., I.L.I., G.V.M., M.M.M.,

B.G.M.).

În fața instanței de judecată,

martorii Z.P. și I.L.I. au revenit asupra declarațiilor făcute în cursul

urmăririi penale, retractarea nefiind însă motivată, astfel că instanța de fond

în mod corect a înlăturat-o ca nesinceră.

Inculpatul a solicitat instanței de

judecată proba cu doi martori pe situația de fapt pentru a se stabili dacă

pastilele aparțineau sau nu inculpatului, relații de la Spitalul de Urgență

București privind starea sănătății sale și opinia unui specialist privind

timpul în care sunt depistabile efectele drogului sintalgon în organismul uman.

Instanța de judecată a apreciat că

probele solicitate nu sunt utile și pertinente soluționării cauzei, materialul

probator administrat fiind suficient pentru stabilirea adevărului.

Curtea constată că administrarea

probelor solicitate de inculpatul V.C.O. nu era concludentă și utilă

soluționării legale și temeinice a cauzei, materialul probator existent la

dosar fiind îndestulător și pe deplin lămuritor asupra situației de fapt și

vinovăției inculpatului.

Pentru aceste motive, Curtea

constată că în cauză nu se impune trimiterea cauzei instanței de fond pentru

rejudecare, cercetarea judecătorească fiind completă, iar vinovăția

inculpatului pe deplin stabilită.

Aplicarea prevederilor Legii nr.

543/2002 privind revocarea grațierii pedepsei de 2 ani închisoare la care a

fost condamnat inculpatul V.C.O. prin sentința penală nr. 636 din 28 februarie

2002 a Judecătoriei Ploiești pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt

calificat s-a făcut în mod legal, noua infracțiune fiind comisă în termenul de

încercare prevăzut de actul de clemență.

Cât privește modul de

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului V.C.O., Curtea constată că

acesta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Instanța de judecată a dat eficiența

cuvenită criteriilor referitoare la pericolul social concret al infracțiunilor

săvârșite, la persoana inculpatului care este recidivist și care a avut o

atitudine procesuală nesinceră.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că numai pedeapsa aplicată în cuantumul și modalitatea stabilită este

în măsură să asigure realizarea scopului coercitiv – educativ al sancțiunii

penale, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen. și resocializarea

inculpatului.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 29 februarie 2004 la 3

noiembrie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.O. împotriva deciziei penale nr.

383 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 februarie 2004

la 3 noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2004.